Noiembrie 1996

in 1996, in noiembrie, CDR reusea sa demoleze PSD si Emil Constantinescu devenea presedintele Romaniei, dupa ce l-a invins pe Ion Iliescu. Parea de necrezut, dar a fost dovada ca o unire a fortelor de centru-dreapta si un pic de stanga (pentru cei ce au deschis televizoarele mai tarziu, pe vremea aia era un partid Social-Democrat Roman condus de un venerabil domn Sergiu Cunescu, care nu avea nici o legatura cu Ion Iliescu) poate schimba Romania in bine. Mesajul campaniei lui Emil a fost genial: Cheia e la tine. Un slogan care, pentru noi, cei cu cheia de gat sau pe unde mai era, era datator de speranta. In confruntarea televizata dinaintea turului doi, Emil a facut istorie cu celebra intrebare in timp ce isi dadea ochelarii jos: Domnule Iliescu, credeti in Dumnezeu? La anuntul rezultatelor am fost in sala mare a TNB (parca?) cu toti reprezentantii partidelor. Iliescu il trimisese pe un numar 2, Ovidiu Musetescu. Nu a avut curaj sa dea ochii cu poporul. Aveam un afis A4 cu Emil si mi l-a semnat atunci, il am si acum pe undeva prin hartoagele mele... In seara aceea, 16-17 noiembrie 1996, a fost nebunie la Universitate. La sediul CDR care era pe Batistei, la fel. M-am pilit atunci cu gin si de atunci am jurat sa nu mai pun gin in gura. Ceea ce mi-a reusit. Pe 19 noeiembrie 1996, eram pe B-dul Elisabeta, pe partea cu singurul cinematograf, Corso, si ma intersectez cu Emil Constantinescu. I-am urat La multi ani de ziua lui si cum nu exista Facebook m-am laudat la prieteni ca i-am zis La multi ani presedintelui ales... 1996 a fost anul sperantei pentru multi dintre noi, atunci am crezut ca a sosit cu adevarat confirmarea ca am facut mai bine sa raman in Romania. Dezamagirea care a urmat, cu Ciorbea si cu Radu Vasile a ingropat toate sperantele... Totusi, La multi ani, Emil Constantinescu pentru zilele frumoase...