Călătorie în minunata lume a anticariatelor

O după amiază caldă de octombrie s-a transformat într-o scurtă incursiune în lumea anticariatelor. Nu a tuturor, pentru că nu aș fi avut timp nici pentru cele din București. Mai exact trei, din centrul Capitalei.

Totul a pornit de la o carte pe care o căutam pe internet și pe care am găsit-o într-un anticariat ascuns printre coloanele de pe strada Academiei, lânga magazinul cu de toate și la doi pași de fostul restaurant și terasă Blanduziei, acolo unde și Eminescu mai poposea din când în când. Intru, salut, și spun ce carte am rezervat, o iau și mă decid să mai cercetez comorile ascunse printre rafturi. Comori, bine zis, pentru că majoritatea cărților sunt la demisol și trebuie să cobori câteva trepte de lemn, iar scârțâitul treptelor în avertizează pe cei ce vor să urce, ca un claxon într-o curbă... Sunt doi tineri cu câte o carte veche în mâini, cu coada ochiului deslușesc un titlu în engleză. Și mă întreb, oare ce mai caută oamenii în anticariate, și mai ales tinerii...

La subsol sunt trei camere, iar în cea mai mare sunt deja trei persoane care cercetează în amănunt rafturile... beletristică, istorie, artă. Mă uit după niște cărți de istorie și observ alte două tinere, după un colț, care discută despre arhitectură și răsfoiesc un album. Adevărul este că pe un spațiu atât de mic sunt foarte multe opere celebre și scriitori faimoși, spre deosebire de, să zicem, o librărie "normală" unde abundă "noutățile" din categoria science-fiction, cele mai multe fiind mai ușoare decât hârtia...

Aparatele de aer condiționat lucrează din greu ca aerul să fie respirabil și cărțile să rămână în siguranță, iar sub briza unui jet rece cercetez cărțile din spațiul religios, iar lângă mine un domn asudat pipăie fiecare carte de pe un raft, ca un nevăzător care citește în Braille. Tinerele trec agale pe lângă noi, neconvinse de ce au văzut și se îndreaptă spre scară. Mă retrage și eu după câteva minute, și mă îndrept spre un alt anticariat, de pe Doamnei. O intrare îngustă și un spațiu interior la fel de îngust. Cărți așezate ordonat pe rafturi, iar un angajat se oferă să mă ajute dacă sunt în căutarea unei cărți anume. Îi mulțumesc, mă descurc, în schimb un domn îi cere ajutorul pentru o carte despre căderea imperiului sovietic, scrisă de o academiciană franceză. Apoi, un altul scoate un sunet înfundat de bucurie reținută când descoperă pe un raft o carte la 5 lei, pe care probabil o căuta. Un roman polițist de Rodica Ojog Brașoveanu, pe care probabil nu îl găsise la vremea apariției sale.

Trec la următorul anticariat, chiar pe colțul străzii, cu vitrine largi și luminoase și câțiva posibili clienți în interior. O tânără răsfoiește un volum la rafturile cu romane de dragoste. Oh, se mai citesc romanele de dragoste, nu au fost înlocuite cu telenovelele, mă întreb în gând. Se pare că se mai citesc. La Religie și Spiritualitate, cineva e sucit cu capul la 90 de grade pentru a citi mai bine titlurile cărților, iar pe Literatură Română, un domn cu aer de profesor cercetează... noutățile din alt veac.

Mă retrag, cu trei cărți, și conchid: vizitați anticariatele pentru că nu știți ce pierdeți.

 

 


 

 


Comentarii