recunosc ca m-am simtit un pic vinovat pentru ca nu m-am dus aseara la slujba de Înviere... am urmarit-o, însă, la TV, în relatarea lui Alex Dima (si apoi si emisiunea despre preotii dintre betoane...). Dimineata m-am trezit, doar m-am barbierit, nu am baut, nu am mancat si nici pe dinti nu m-am spalat, m-am imbracat si am plecat spre biserica... Recunosc si ca atunci cand am iesit din bloc ca nu eram decis la ce biserica sa merg - aveam cam 4 optiuni in zona apropiata si inca vreao 4 in zona ceva mai indepartata care necesita si un transport in comun... am mers spre dreapta, asa ca pana la urma am ajuns la biserica Oborul Nou. o biserica ascunsa in spatele blocurilor de pe Avrig, aproape de liceul de Mecanica Fina... intamplator, e biserica la care e arondat blocul meu... E cam 8.40 si biserica e aproape goală...in curte sunt doar 2 cersetori si vreo doua femei in locul unde se aprind lumanari pentru vii si morti... Intru in biserica, chiar cand iese un baiat la vreo 25 de ani in slapi, bermude si tricou, care la iesire isi face o cruce adanca... frumos, gandesc, nu trebuie judecati oamenii dupa haine... imi fac pios cateva cruci, ma duc spre locul unde se vand lumanari. Ghiseul e inchis, dar pe margine sunt asezate cam 100 de lumanari si un loc de pus banii... iau trei lumanari si las 5 lei... inaintez tiptil spre altar, ma inchin, din nou, aprind o lumanare si dau sa ies, cand vad un preot in altar... ezit, un pic, ma apropii si il salut si apoi il rog sa imi dea impartasanie... ma unge cu mir, si imi da trei lingurite de vin... apoi incep sa vorbesc cu el si se leaga un dialog, o dam si pe politica, vorbim despre credinta printului Charles si chiar de cea a lui Donald Trump, dau sa ma retrag de vreo doua ori, ca poate are omul treaba, mai ales ca lumea incepea sa intre in biserica, iar cei care il stiau veneau sa ii dea binete... timpul parca s-a comprimat si am ami vorbit... apoi a venit momentul sa plec... Cu lumanarea topita aproape o treime in mana si pete de ceara pe degete, pe care nici nu le-am simtit, il rog pe parinte daca mai putem discuta, iar el mi-a dat nr de telefon, dupa care il mai rog daca are un paharut de plastic, ceva, ca sa duc lumina acasa...se scuza, nu are, dar gaseste o solutie, se apleaca la altar si ia o candela mica, in care palpaia o lumina... E Lumina Învierii, ma asigura preotul, dar aveti grija sa mergeti incet, sa nu se stinga. Fitilul plutea in ceara si lumina parea foarte fragila... ies la fel de incet din biserica, cu ochii pe lumina si merg incet spre casa, cu o candela verzulie in mana... traversez, ajung in scara blocului cu bine si apoi rasuflu usurat, am ajuns acasa cu lumina.... o redistribui in alte trei lumanari, ca sa fiu sigur, si las candela de la biserica pe un colt de biblioteca... ziua trece, plec la parintii mei la masa, apoi la nasi, in afara Bucurestiului, si revenim acasa pe la ora 17.00... spre uimirea mea, lumina din candela este inca aprinsa... acum, la 19.34, lumina e inca aprinsa, dupa ce a ars toata seara de inviere si toata ziua... Invatatura zilei de azi? Sa nu iti pierzi speranta si sa ai incredere...
