| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: |  | ||
 | 1.87 | Natalia-Elena Intotero - declaraţie politică cu titlul "Egali sau sclavi în UE?"; | | |
Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă
|
"Egali sau sclavi în UE?"
De când se ştie, poporul român a fost avid după libertate şi dreptate. Au trecut peste el stăpânirea romană, triburile barbare, ungurii, nemţii, ruşii, dar n-au reuşit să-l îngenuncheze. A fost mai mereu, în multimilenara sa istorie, cu o mână pe coarnele plugului şi cu cealaltă pe sabie. Dar mereu a căutat să aibă atât linişte cu vecinii, cât şi alianţe pe care să se poată sprijini, la vremuri de restrişte. Numai că rar s-a întâmplat ca încrederea să nu îi fie trădată.
Am fost aliaţi ai turcilor, iar aceştia ne-au pus laţul de gât. Am fost aliaţi ai ungurilor, iar ei ni l-au arestat pe Vlad Ţepeş şi l-au omorât pe Mihai Viteazul, după ce l-au trădat în faţa turcilor. Am fost aliaţi cu nemţii şi cu ruşii - noi le-am dat aurul, iar ei ne-au luat grâul, petrolul şi tot ce au mai apucat.
În secolul XXI, am sperat că societatea umană s-a civilizat suficient: aveam în faţa ochilor o uniune de state europene care se aliaseră pentru un trai mai bun şi care dădeau semne că ar dori să mai adere şi alte ţări la clubul acelora în care civilizaţia dădea semne de înflorire spectaculoasă. Aşa că ne-am făcut ţelul vieţii noastre din aderarea cu drepturi depline la această uniune europeană.
Am făcut tot ce se putea ca să fim băgaţi în seamă: am făcut sluj, ne-am rostogolit pe jos în stânga şi-n dreapta, am făcut pe morţii, ne-am trimis nevestele în spălătoriile lor şi bărbaţii în praful şantierelor, să-i ajutăm să prospere, în timp ce în ţara noastră au rămas bolnavii fără medici şi fără asistente, iar copiii ne sunt educaţi de personal cu o pregătire din ce în ce mai precară. Şi n-a fost bine: am fost acuzaţi că le luăm locurile de muncă ori că le-am trimis pe cap romii la cerşit. Atunci, am cedat Europei băncile noastre, sistemul de asigurări, petrolul şi gazele noastre. Şi tot n-a fost bine: am fost acuzaţi de toate relele, devenind oaia neagră a Europei... Şi noi am insistat să credem că intenţiile UE erau bune, serioase, uitând învăţăturile istoriei cu egalitatea.
Asta e: când n-ai fost vreun mare imperiu, când n-ai jefuit alte ţări, când n-ai fost o mare putere militară ori navală, iar pe deasupra mai eşti şi o ţară ortodoxă, tot ce poţi spera e să prinzi vreun colţ de masă la coada cozii şi să faci frumos ca să ţi se arunce un oscior... Dar noi tot n-am înţeles că interesul nu era, ca-n fabulă, egalitatea dintre dulăi şi căţei, ci cum să mai ia dulăii şi osul pe care-l mai au căţeii - a trecut aproape un sfert de veac de la revoluţionarul an 1989, aşa că foarte mulţi am uitat de ce a trebuit să cadă blocul estic: pentru că era o piaţă uriaşă de desfacere şi încă mai erau o grămadă de resurse de jefuit...
Ca să nu fie acuzaţi de ceva, au scos castanele din foc cu mâna FMI şi Băncii Europene: vrei - nu vrei, ia un împrumut, ca să te am la mână şi să-ţi pot impune ce am eu interes... Ce nu le-a mai fost de trebuinţă, ne-au făcut să le-nchidem noi, ca să nu le mai facem concurenţă şi să ne scadă nivelul de viaţă: când eşti sărac, te mulţumeşti cu nimica toată, doar ca să supravieţuieşti, nu te mai gândeşti la drepturi cetăţeneşti, la libertate şi, mai mult decât atât, la o viaţă mai demnă, mai decentă.
Uite-aşa ne-am trezit că suntem în atenţia a tot soiul de comitete şi comiţii, am început să fim în colimatorul JAI şi MCV, să fim lăudaţi şi mângâiaţi pe creştet, ca apoi să fim înjunghiaţi pe la spate: suntem buni, da' mai stăm pe tuşă o tură, încă o tură, şi încă o tură... de ani de zile procuratura e superbă, DNA-ul e sublim, toţi magistraţii sunt magistrali, da' avem probleme cu corupţia, cu justiţia, cu..., şi cu..., şi cu... întotdeauna a trebuit să fie cineva contra noastră: dacă nu era Germania, era o ţară-satelit germanică.
Deşi s-a recunoscut oficial că îndeplinim toate condiţiile de aderare la spaţiul Schengen, acum Germania s-a decis să îşi joace singură cartea, renunţând la intermediari, ministrul german de interne, Hans-Peter Friedrich, declarând, pentru Der Spiegel, cu subiect şi predicat, că vrea să împiedice o aderare (cică rapidă) a României. Şi când te gândeşti cât de nevertebrat a fost Băsescu în faţa Angelei Merkel...
Până la urmă, cum funcţionează această Uniune Europeană şi cum se poziţionează România în cadrul Uniunii Europene? Acceptăm să fim trataţi discriminatoriu, ca ruda săracă şi proastă din vârful muntelui şi mergem mai departe sau spunem foarte clar care este poziţia de principiu a României? Ne ridicăm în picioare sau mergem ca Băsescu, pe burtă, în faţa mai-marilor Europei? Polonia s-a ridicat în picioare şi a câştigat respectul liderilor europeni, vocea sa fiind ascultată. Ungaria este de mai mult timp în picioare şi, deşi sub guvernul actual este o ţară nefrecventabilă, la prima vedere, nu-i suflă nimeni în ciorbă, chiar şi când face acte inamicale faţă de vecinii săi - şi ei membri ai UE şi NATO.
Ce se întâmplă însă când încercăm, prin vocea lui Titus Corlăţean, Victor Ponta ori Crin Antonescu, să arătăm că ne-am cam plictisit să fim trataţi ca nişte cetăţeni de mâna a şaptea ai UE? Că am obosit să fim ciuca bătăilor în tot felul de scandaluri provocate de cozile de topor tocmai ca să fie oferită anumitor ţări posibilitatea de a ne mai amâna o tură aderarea la spaţiul Schengen? Păi, ce să se-ntâmple într-o Uniune Europeană din care mai este un pic ca Franţa ori Marea Britanie să iasă, un Băsescu, autoproclamat altădată ca fiind perfect în politica internaţională, dar care a ratat toate obiectivele posibile şi imposibile la nivel extern, tremură în nădragi ca nu cumva să se supere tanti Europa pe el dacă îi strică jocurile!
Când te obişnuieşti cu statutul de râmă, ţi-e greu să te ridici în picioare şi faci tot ce ţine de tine ca să îi împiedici şi pe ceilalţi să stea vertical. Pentru Băsescu, singura variantă ca un român să stea în picioare este văzută doar ca posibilitate să stea drepţi, în neuronul portocaliu nefiind vreo diferenţă: "drept" egal "drepţi" - trăiască străinătatea, de-ar fi să piară România!
Dacă ar fi după DEX, a trăda înseamnă a înşela în mod voit şi perfid încrederea cuiva, săvârşind acte care îi sunt potrivnice. Când acest fapt se întâmplă la nivel înalt, cum ar fi, de exemplu, preşedintele unei ţări, devine act de înaltă trădare. Numai că să vezi surpriză: deşi noţiunea de înaltă trădare este prevăzută în Constituţie, ea nu este prevăzută în actualul Cod Penal, prelucrat de băsişti! Aşa că, dacă se găseşte vreun român care să încerce să dea vreun semn că nu mai vrea să fie sclav în ţara lui, Băsescu trebuie să-i bage pumnul în gură, ca orice guvernator ori paşă trimis de alţii să-i ţină pe români sub bocanc.
"Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, se delimitează de aceste afirmaţii şi reiterează faptul că România îşi menţine întregul interes pentru aderarea la spaţiul Schengen cât mai curând", îngaimă Bogdan Oprea, zicând că Traian Băsescu îl invită pe ministrul Titus Corlăţean "să renunţe la afirmaţii de acest gen pentru a nu crea o percepţie falsă în rândul statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la agenda europeană a României" şi că "îi cere, în schimb, să acţioneze pentru îndeplinirea cu prioritate a tuturor condiţiilor directe şi indirecte legate de acest proces".
Măi Trăienele, ca să nu te simţi tu vinovat de faptul că România nu mai vrea să stea-n genunchi în faţa Angelei Merkel şi a celorlalţi acoliţi din PPE, de ce nu-ţi dai tu o demisie? Fuga-i ruşinoasă, da' e sănătoasă, alege sănătatea, omule, un popor întreg o să-ţi fie recunoscător, deşi tu nu cunoşti cuvântul... Pentru că, vezi tu, în Europa bate vântul schimbării şi acum, prin intermediul USL, schimbarea a ajuns şi în România...
|
