Treceți la conținutul principal

presedintele Germaniei a plecat. Besescule, ce astepti?

DW: Preşedintele Germaniei, Christian Wulff, şi-a dat demisia. Ia sfârşit astfel o carieră politică marcată în final de o sarabandă de critici, învinuiri, atacuri, justificări parţiale, cereri de iertare şi recriminări.
"Mi-a făcut plăcere să accept Preşedinţia şi am încercat să o exercit cum am putut mai bine (...) Germania are nevoie de un preşedinte care să se poate exprima fără îngrădiri în probleme naţionale şi internaţionale, un preşedinte in care să aibă încredere o mare parte din populaţie (...) Nu îmi mai stă în măsură să îmi port mandatul aşa cum trebuie. Prin urmare, îl predau". Cu aceste cuvinte şi-a anunţat preşedintele Germaniei, Christian Wulff, demisia.
Şeful statului german, acuzat de corupţie, a încercat timp de câteva luni să reziste presiunilor tot mai ample exercitate împotriva lui. Presiunile s-au acumulat din clipa în care s-a aflat că a încercat să treacă sub tăcere anumite relaţii de afaceri controversate, întreţinute în epoca în care era premierul landului Saxonia Inferioară.
Wulff s-a văzut nevoit să arunce prosopul după ce procuratura din Hanovra a anunţat că intenţionează să deschidă un dosar de urmărire penală pe numele preşedintelui şi a solicitat ridicarea imunităţii şefului statului pentru a putea ancheta acuzaţia de trafic de influenţă planând asupra sa.
În cauză este în special relaţia dintre preşedinte şi un producător de filme, despre care se afirmă că i-ar fi asigurat lui şi soţiei sale un concediu gratuit în schimbul unor favoruri acordate de Wulff în calitatea sa de premier de land.
Om politic creştin-democrat, provenind dintr-o familie săracă, Wulff a cunoscut o ascensiune meteorică, încununată, după ani la cârma guvernului regional saxon, ca preşedinte al Republicii Federale - o funcţie reprezentativă, fără atribuţii executive, preluată de la Horst Koehler.
Şi predecesorul său în funcţia supremă demisionase înainte de termen, Wulff fiind propulsat la şefia statului, cu oarecari dificultăţi, de către coaliţia guvernamentală de centru-dreapta condusă de Angela Merkel. Opoziţia de stânga preferase alt candidat, dar executivul s-a impus.
Ca preşedinte, Wulff a încercat, între altele, să contribuie la ameliorarea integrării în societate a imigranţilor musulmani. Într-o mult dezbătută alocuţiune, preşedintele afirmase, spre iritarea unei părţi a germanilor, că Islamul a devenit de mult parte integrantă a Germaniei. În genere, şeful statului a obţinut note bune pentru prestaţiile sale reprezentative.
Dar spre sfârşitul anului trecut, ziarele au început să publice relatări despre avantajele materiale obţinute în chip discutabil de către Wulff, despre aderenţa sa îndoielnică la adevăr şi despre tentativele sale de a intimida ziarişti şi ziare critice.
Wulff a încercat o vreme să aplice tactica tăcerilor iritate, apoi pe cea a mărturisirilor şi regretelor parţiale. Preşedintele, care, teoretic cel puţin se bucură, ca orice alt cetăţean, de prezumţia de nevinovăţie, a insistat că, din punct de vedere penal, nu are ce să-şi reproşeze. La rândul său, arcul guvernamental încercase, până la sfârşit, să evite criza provocată de o nouă evacuare prematură a palatului Belvedere.
În pofida presei, care i-a fost permanent ostilă şi opoziţiei de stânga, care a revendicat relativ rapid retragerea lui Wulff, demnitari influenţi îl susţinuseră din răsputeri cerând mediilor să pună capăt cascadelor de critici, calificate de susţinătorii preşedintelui drept o veritabilă campanie de presă.
Germania este o ţară în care ierarhiile contează, iar procuratura a ezitat multă vreme să deschidă un dosar de urmărire penală, pe baza unor acuze nu întru totul concrete. Când, în cele din urmă şi-a adoptat decizia, preşedintele nu se mai bucura de nici un fel de autoritate morală.
Demisia lui Wulff, care e şi o chestiune de dimensiuni europene, dat fiind rolul cheie al Germaniei în UE şi în zona euro, deschide nu numai calea anchetării preşedintelui, ci şi a reevaluării unor chestiuni de etică politică, a funcţiei supreme şi a modului de alegere, prin electori, a şefului statului.
Autor: Petre M. Iancu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Paris Hilton sucks

Prezentatoarea show-ului de dimineata de la MSNBC care n-a vrut sa citeasca stirea despre Paris Hilton se numeste Mika Brzezinski si este - ati ghicit - fiica lui Zbigniew Brzezinski. O vedeti pe vreo fufa de la noi facand asa ceva? Macar in semn de protest fata de stirile cu Bheeekali...

Presa din Ungaria: "Banca lui Vladimir Putin se mută la Budapesta". România, printre acţionarii IIB

email   print 0     Autor:  Emil Neacşu 21 Feb 2019 - 14:16 Mutare strategică a preşedintelui rus, Vladimir Putin. Potrivit site-ului  Index.hu ,  International Investment Bank  îşi mută sediul general de la Moscova la Budapesta. Potrivit site-ului Băncii, România este printre acţionarii săi. Parlamentul Ungariei a dezbătut acordul internaţional care stabileşte noul sediu al băncii, acord care conţine o serie de detalii alarmante. Propunerea legislativă pentru introducerea unui nou acord internaţional cu Rusia în sistemul legal ungar conţine o serie de detalii neobişnuite, care acordă o serie de drepturi suplimentare pentru International Investment Bank (IIB), care este succesorul legal al Comecon şi al băncii fostei organizaţii economice sovietice. Documentul prevede că mare parte din costurile băncii - inclusiv remobilarea, chiria şi securitatea - să fie plătite de contribuabilii maghiari.  Presa ungară a subliniat că acordul menţionează o

Mirele, fă ceva... Pleacă

Așadar, jucăm meciul-meciurilor în Islanda, cu, ați ghicit domnule Becali, cu Islanda, primul pas pentru calificarea la Euro cât o fi el că nu mai e 20-20 prin ușa din dos, deși UEFA ne-a ploconit să organizăm 4 meciuri pe Arătura Naațională și noi ce facem? Nu tragem NICI UN ȘUT pe poartă. Bine, a fost unul din penalty pe care ni l-a acordat cam gratis arbitrul... Nici un șut. Asta e ca și cum te-au duce la munte în chiloți sau urci la volan fără să fi condus în viața ta o trotinetă, nici măcar o mașină. Privirea pierdută în infinit a lui Mirel spune tot. Ce așteptări să ai de la un om care nu a terminat liceul, nu și-a luat BAC-ul?A, e fotbal, ziceți. Păi, domnilor, fotbalul în ziua de azi se joacă și cu capul, mai exact cu ce ai în cap. Trebuie să fi un geniu cu 4 clase ca să joci excelent și apoi să ajungi un antrenor deosebit. Nu e cazul la Radoi. E un neica-nimeni, sclavul lui Becali și atât.