I pak dau de ştire...

Duminica dimineata a debutat asa cum s-a incheiat sambata seara: cu o ploaie sanatoasa, asortata cu tunete. Hait, zic, stau in hotel... Numai ca, pe la 9 si ceva ploaia a stat, iar la 10 si un pic ieseam din hotel chitit sa ajung in Plaza del Castillo, ”sufrageria” Pamplonei si la muzeul Navarrei. Autobuz, statie, coborat. Aerul este curat, este destul de clad, asa ca incepem plimbarea (eu si baiatul meu). Orasul incepe sa se dezmorteasca, lumea merge la biserica sau spre unele mici cumparaturi (baghete, sucuri, de pe unde e deschis, ca mai toate magazinele sunt inchise, inclusiv supermarketul de langa hotel) sau isi plimba catelusii prin parcuri. Patrundem in Piaza del Castillo pe furis, ca sa nu deranjam. Corturile imense din centrul pietei isi arata, pudice, cartile frumos aranjate in rafturi, gata sa fie cumparate. Dam o tura de piata si ne oprin la Rincon de Hemingway. Aici obisnuia sa stea scriitorul la un suc si o cafă. E cam devreme, asa ca imi propun sa intram in atmosfera s

Cine ajunge acum in Pamplona are impresia ca a nimerit intr-un oras de provincie, un fel de Baia Mare al Spaniei, unde nu se intampla cine stie ce lucruri si domina o plictiseala generala. Gresit. Pamplona e un oras viu, chiar si fara nebunia sarbatorii de San Fermin. Hemingway a facut orasul celebru prin descrierea acestui festival, dar daca ar fi fost doar pentru cele 2 saptamani de fugareala cu taurii, turismul ar fi ramas o afacere elenudreasca. Integrare in absolut La nici 24 de ore de la debarcarea mea in Pamplona, am constatat ca ma confund cu localnicii. De doua ori am fost abordat de persoane cu cate o harta in maini, cu celebra fraza: ”du iu spic ingliș?”. Am spus ”Yes”, dar am stins repede jăraticul de fericire aprins in ochii ratacitilor cu o rafala scurta, ca de Uzi: but I am just a tourist. Si drept dovada le aratam propria harta, tinuta la indemana. Poate ca nu mi-am dorit agitatie din primele ore. Vineri seara a insemnat o plimbare scurta pe strazile 99% curate, admi

păi ce, numai in America să se polueze? Ce, noi nu mai facem parte din Coalition of the Willing? Amicii mai deschisi la culoare (si nu vorbesc de politica) decat barack o”bama au furat un capac de canalizare de pe onor soseaua mihai bravu, iar una bucata camion a dat cu oistea in groapa - noroc ca nu era ca aia din guatemala - si s-a spart una teava si in urma a ramas ulei cat sa imbalsamezi un autobuz cu palestinieni. Primele masuri de avertizare au constat in plasarea unei crengi de copac in gaura, dupa care au venit si exterminatorii de poluare cu un camion de nisip. Nu, nu e plaja lui Ontanu, e metoda moderna, din secolul 21, de eliminare a uleiului de pe partea carosabila. Traficul se desfasoara normal, adica bara la bara. Borbeli-mi-ai, ai legatura.