Ieri, orele 16.00, astept sa ma intalnesc cu un amic ca sa mergem la concertul AC/DC. Intru intr-un pub in Piata Unirii. In spatele tejghelei o tinerica foarte simpatica, bruneta, focoasa (nu gipsy). Ma crede confidentul ideal pentru o dupa amiza de duminica, mai ales ca nu aveam tricou negru cu AC/DC si mi se plange de nebunia ”cu concertul”. Zic: asta e, am asteptat zeci de ani momentul asta... Ea e mirata: si dumneavoastra mergeti? Confirm, si ca sa ii tai elanul conversational imi bag un Heineken sub nas. Pustoaica nu se lasa si, in timp ce deretica prin spatele tejghelei, continua interogatoriul: si e scump biletul. Depinde, zic, sunt si ieftine si scumpe. Si care e cel mai scump, se intereseaza bruneta. Nu stiu raspunsul exact asa ca aproximez: 5-6 milioane, cam asa, pentru vipuri. Ma confesez: eu am luat in prima zi biletul cel mai ieftin. Ma scormonesc in buzunar, il scot si il arat: 127 de lei si ceva bani. Brunetica nu e descurajata: dar ce canta astia, ca eu nu am auzit de