Ok, nu am mai dat pe aici din motive diverse. N-o să vă spun ce fac eu aici pentru că apoi ar trebui să vă omor şi nu vreau să devin un serial killer la o vârstă atât de fragedă. Buzău... Oraş, municipiu... Localitate atestată documentar pe la anul 370 şi ceva, adică pe când Imperiul Roman de Apus era în plină decădere şi când New York, Sydney, Sao Paolo, Los Angeles sau Tecuci nu existau. A început să-mi placă acest oraş cu nume care are rezonanţe dacice... Oamenii sunt prietenoşi, nu se uită de sus la bucureşteni, au un accent simpatic, unii dintre ei, un accent semimoldovenesc, deşi Buzăul, după cum se ştie, nu este în Moldova. Oraşul este curat, mai curat decât Bucureştiul, deşi şi aici se lucrează pe străzi. Deh, se apropie alegerile... Se construieşte şi un Carrefour, drept în oraş, cred că de invidie pe bucureşteni. Primele trei zile am circulat cu maşina de la hotel la sediu, cam 15 minute. Sâmbătă am descoperit mersul pe jos. Aceeaşi distanţă o fac pe jos tot în 15 minute, la
GLOBU' lu' Neacşu