I pak dau de ştire...

Faceți căutări pe acest blog

Abonați-vă la acest blog

Follow by Email

elena udrea si-a facut blog

pe noiembrie 20, 2007

Solicitați un link
Facebook
Twitter
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

elena udrea a intrat si ea in blogosfera. asa o fi ordinul, nu?

Solicitați un link
Facebook
Twitter
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

Postări populare

Paris Hilton sucks

Prezentatoarea show-ului de dimineata de la MSNBC care n-a vrut sa citeasca stirea despre Paris Hilton se numeste Mika Brzezinski si este - ati ghicit - fiica lui Zbigniew Brzezinski. O vedeti pe vreo fufa de la noi facand asa ceva? Macar in semn de protest fata de stirile cu Bheeekali...

Mirele, fă ceva... Pleacă

Așadar, jucăm meciul-meciurilor în Islanda, cu, ați ghicit domnule Becali, cu Islanda, primul pas pentru calificarea la Euro cât o fi el că nu mai e 20-20 prin ușa din dos, deși UEFA ne-a ploconit să organizăm 4 meciuri pe Arătura Naațională și noi ce facem? Nu tragem NICI UN ȘUT pe poartă. Bine, a fost unul din penalty pe care ni l-a acordat cam gratis arbitrul... Nici un șut. Asta e ca și cum te-au duce la munte în chiloți sau urci la volan fără să fi condus în viața ta o trotinetă, nici măcar o mașină. Privirea pierdută în infinit a lui Mirel spune tot. Ce așteptări să ai de la un om care nu a terminat liceul, nu și-a luat BAC-ul?A, e fotbal, ziceți. Păi, domnilor, fotbalul în ziua de azi se joacă și cu capul, mai exact cu ce ai în cap. Trebuie să fi un geniu cu 4 clase ca să joci excelent și apoi să ajungi un antrenor deosebit. Nu e cazul la Radoi. E un neica-nimeni, sclavul lui Becali și atât.

Călătorie în minunata lume a anticariatelor

O după amiază caldă de octombrie s-a transformat într-o scurtă incursiune în lumea anticariatelor. Nu a tuturor, pentru că nu aș fi avut timp nici pentru cele din București. Mai exact trei, din centrul Capitalei. Totul a pornit de la o carte pe care o căutam pe internet și pe care am găsit-o într-un anticariat ascuns printre coloanele de pe strada Academiei, lânga magazinul cu de toate și la doi pași de fostul restaurant și terasă Blanduziei, acolo unde și Eminescu mai poposea din când în când. Intru, salut, și spun ce carte am rezervat, o iau și mă decid să mai cercetez comorile ascunse printre rafturi. Comori, bine zis, pentru că majoritatea cărților sunt la demisol și trebuie să cobori câteva trepte de lemn, iar scârțâitul treptelor în avertizează pe cei ce vor să urce, ca un claxon într-o curbă... Sunt doi tineri cu câte o carte veche în mâini, cu coada ochiului deslușesc un titlu în engleză. Și mă întreb, oare ce mai caută oamenii în anticariate, și mai ales tiner

Un produs Blogger