Paris Hilton sucks

Prezentatoarea show-ului de dimineata de la MSNBC care n-a vrut sa citeasca stirea despre Paris Hilton se numeste Mika Brzezinski si este - ati ghicit - fiica lui Zbigniew Brzezinski.
O vedeti pe vreo fufa de la noi facand asa ceva? Macar in semn de protest fata de stirile cu Bheeekali...

Copaci, vi se pregateste ceva! (2)

In mesajul din 9 iunie avertizam asupra unor aspecte care atentau la echilibrul ecologic al Capitalei noastre dragi. In acest mesaj din 29 iunie va anunt ca un pom de pe Mihai Bravu a fost doborat. "Era uscat" - vor zice aparatorii betoanelor.

Acum 3 saptamani nu era. Nici macar acum 2 saptamani nu era uscat. Mai e ceva de spus, de comentat? Un amic imi propunea sa facem ceva, sa convingem lumea sa planteze copaci, nu sa-i taie, sa facem un partid ecologist adevarat. Pff. Alt partid?

486 de ani de la Scrisoarea lui Neacsu

Mda. Azi, 29 iunie, Neacsu din Campulung ii scria boierului Bengner din Brasov despre niste treburi. Scrisoarea a devenit primul document scris in limba romana. Enjoy...

===
"Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanăş Bengner ot Braşov mnogo zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole. (= Preaînţeleptului şi cinstitului, şi de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăş Bengner din Braşov multă sănătate din partea lui Neacşu din Câmpulung, n. n.).

I pak (=şi iarăşi) dau ştire domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre.

I pak să ştii domniia ta că au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că au trecut ciale corăbii ce ştii şi domniia ta pre Dunăre în sus.

I pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omin să fie de ajutor în corăbii.

I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter(i) den Ţarigrad cum vor treace ceale corăbii la locul cela strimtul ce ştii şi domniia ta.

I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiiaş(i) şi de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Ţeara Rumânească, iară el să treacă.

I pak să ştii domniia ta că are frică mare şi Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre.

I pak spui domniietale ca mai marele miu, de ce am înţeles şi eu. Eu spui domniietale iară domniiata eşti înţelept şi aceste cuvinte să ţii domniiata la tine, să nu ştie umin mulţi, şi domniile vostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine.

I bog te veselit. Amin."(=Şi Dumnezeu să te bucure. Amin)

Om la apă

28 iunie. Gavrilo Princip, Kosovo si altii

Sarajevo, 28 iunie 1914. Printul Franz Ferdinand se plimba impreuna cu sotia si soferul in masina neblindata prin Sarajevo, un oras de pe domeniul coroanei austro-ungare. Supusii nu il priveau cu ochi buni pe Feri, asa ca l-au intampinat cu o bomba. Precizia era o problema la vremea aceea, astfel incat bomba si-a ratat tinta - Feri&wife - in schimb a ranit o gramada de civili. Normele de securitate pentru printi si alte capete incoronate erau povesti in 1914, asa ca Feri a zis ca se duce la spital sa vada cum se simt ranitii de au picat in locul lui la atentat. Asta pe proprie raspundere si fara sa semneze normele de protectia muncii de print mostenitor al imperiului dualist austro-ungar. Si cum se duceau ei spre spital, numa' ce soferul, neobisnuit cu drumul prin Sarajevo o lua pe alta strada. Pe strada aia era o carciuma cu terasa. Pe terasa era un tanar, pe numele lui Gavrilo Princip. Gavrilo nu-l iubea pe print si pe austrieci in general si bea de suparare ca l-au ratat pe Feri in atentat. Numai ca - surpriza - in fata carciumii opreste o masina (FOTO - una din cele 3 care erau atunci in Sarajevo) incarcata cu una bucata sofer, una bucata Feri si una bucata printesa Sophia. Gavrilo scoate pistolul din dotare si - vorba lui Jiji - pac-pac-pac. Sophie moare pe loc, Feri dupa cateva minute. Se zice ca ultimele lui vorbe (cum or fi sunat, ca era impuscat in gat) ar fi fost :Es ist nichts (pe romaneste: un fleac, m-a ciuruit...)Si de aici a inceput Marele Razboi, cunoscut, dupa 1939 sub demunirea de Primul razboi Mondial.
Faza dura e ca tot pe 28 iunie, dar in 1919, s-a semnat Tratatul de la Versailles, act care a pus capat oficial Marelui Razboi. Cel mai nasol incasat-o Germania. Cat despre imperiul austro-ungar... Care imperiu?
===
In Serbia se sarbatoreste azi ziua Sfantului Vitus, un sfant nascut in Sicilia, care a devenit patronul actorilor si al dansatorilor. Si al epilepticilor.
====
1389, 28 iunie. Batalia de pe Campia Mierlei. Armata sarba de 70.000 de oameni a a regelui Lazar Hrebelijanovici s-aa batut cu 140.000 de turci si a pierdut. Nu inainte ca sarbul Milos Obilici sa-l omoare chiar pe sultanul Murad. Murad a fost inmormantat langa Pristina de azi. Lazar a fost canonizat. Victoria turcilor condusi de Baiazid (fiul lui Murad) a marcat izolarea Imperiului Bizantin. Plus o dezbinare a sarbilor - unii au trecut de partea turcilor, altii nu.
===
28 iunie 1448. A doua batalie de la Kosovo. la aceasta a participar si Iancu de Hunedoara, alaturi de albanezul Kastrioti Skanderberg, in fruntea armatei ungare. Impotriva turcilor, of course. Degeaba, tot turcii au invins, ajutati de sarbul Brancovici, care le era vasal.
---
28 iunie 1989. La 600 de ani de la batalia de la Kosovopolje, Slobodan Milosevici tine un discurs mobilizator la Gazimestan. Acesta a fost inceputul sfarsitului pentru Iugoslavia...
--
28 iunie 1990. Noua Constitutie croata ii scoate pe sarbi din text.
---
28 iunie 2001. Coincidenta sa nu, Slobodan Milosevici este arestat si dus la Haga.
---
28 iunie 2006. Muntenegru devine al 192 stat al ONU

Să vă iau pierdut?

Ce popular sunt...

Care e legatura intre comuna Sisesti si orasul Dallas?

- Titlul de „Cetăţean de Onoare” al judeţului Hunedoara, municipiilor Craiova şi Târgovişte, oraşelor Mizil, Pucioasa, Sălişte, Moreni, comunelor Coşbuc, Siseşti, Staţiunii Băile Herculane şi a oraşului Dallas, Texas, USA.
---
And the answer, my friend, is...ADRIAN NASTASE

Grab ză paip

B: zis iz yor paip? Hăhăhă, iz smol, licurici hez big paip.

Pot sa te ating?

Intrebari: ce i-a spus B lui P, in ce limba, si ce a raspuns P.

Parerea mea este asta:
B: hălău. ză oil pipe... iu giv mi oil... cip... winter? ai giv iu... ăăă... cias bush cado. ochei?
P: iab tvoiu mati, amerikanski valiet.

Pot sa ti-o ating?

Deci: ce i-a spus B lui P, in ce limba, si ce a raspuns P?
Ce cred eu:
B: ză price oil so big? madăr facăr, ai hev ilecşions, ză premier must gou, nou gud. chen make prais for me gud? friend? ochei?
P: iab tvoiu mati i paşli na hui! davai cias!

Veri intresting

"Pe la spateee, pe la spateeee, aşa vrea fetele toate...Aoleu, aia mică e cu a lu Hrebenciuc la mare"

Ză uaci

Hăhăhă, ză albanez teic uaci tu zis man in mai bec, ză serbian prezident. Zont luk, zont luk, hăhăhăhă

TB si noul ambasador al Iranului

Hamid Reza Arshadi este noul ambasador al Iranului in Romania. Ei si?

Ein, zwei...

Ein, zwei... Polizai, polizai, ich habe kein Armbanduhr!!!Hilfe, schnell!!
Hăhăhăh, ein kopf in mund, ja?

Israel braces for July war with up to five enemies

Asa ca, planurile de vacanta ale unora s-ar putea sa ia o intorsatura neasteptata. Reamintesc ca si anul trecut tot in iulie a izbucnit razboiul in Liban.
---

JERUSALEM — Israel is preparing for an imminent war with Iran, Syria and/or their non-state clients.

Israeli military intelligence has projected that a major attack could come from any of five adversaries in the Middle East. Officials said such a strike could spark a war as early as July 2007.

On Sunday, Israeli military intelligence chief Maj. Gen. Amos Yadlin told the Cabinet that the Jewish state faces five adversaries in what could result in an imminent confrontation. Yadlin cited Iran, Syria, Hizbullah, Hamas and Al Qaida.

Mesaj pentru americani

Din categoria: da-te-n blogul meu...

Group Name: ILL FUCK A NIGGA UP IF HE MEZZ WIT MI BABI Founded on : 06/23/2007
Group Category: Arts & Humanities
PUZZY NIGGAZ FUCK YA11

Join Blog Group (approval by group leader required)
Name Join Date
Rithy 06/24/2007
dajuan 06/23/2007

Gigi. Bheeecali

Ziua Drapelului

DESPRE STEAGUL ROMANILOR

prof. Gheorghe Vasilescu

CELE TREI CULORI ale drapelului românesc - roşu, galben şi albastru - sunt de origine străveche, iar reunirea lor pe stindardul naţional are adânci semnificaţii istorice, exprimând dăinuirea noastră neîntreruptă in vatra unde ne-am plămădit ca popor, legăturile permanente între românii de pe ambele versante ale Carpaţilor, idealurile de unitate şi independenţă nutrite cu ardoare de neamul românesc de-a lungul întregii sale existenţe.

Introducerea a celor trei culori - roşu, galben şi albastru - pe drapelul românesc s-a înfăptuit la 14 octombrie 1834, cu aprobarea Înaltei Porţi, de către Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842), domnitorul Ţării Româneşti. La cererea domnului muntean, sultanul a încuviinţat printr-un hatişerif înfăţişarea steagurilor pentru navele comerciale româneşti şi unităţile oştirii pământene. Pentru corăbiile negustoreşti se prevedea “steag cu faţa galbenă şi roşie, având pe dânsul stele şi la mijloc pasăre albastră cu cap”, iar pentru armată, “steag cu faţa roşie, albastră şi galbenă, având şi acesta stele şi pasăre cu cap în mijloc.” [1]

Aşadar, drapelele cu care au fost înzestrate unităţile militare muntene în toamna anului 1834, primele din istoria armatei româneşti moderne, erau tricolore, având benzile dispuse orizontal, “roşu deasupra, galben la mijloc şi albastru jos. În mijlocul câmpului pânzei, pe un scut alb, se afla o acvilă cu zborul luat, încoronată princiar şi cruciată cu aur.” [2] În porunca dată oştirii, cu prilejul înmânării lor solemne, domnitorul arăta, între altele, că “steagurile acestei de Dumnezeu păzite ţări din vechime au fost fala oştirilor sale şi semnele slavei lor… Miliţia românească, organizată pe temeiuri de regulă şi disciplină, dobândeşte iarăşi acel drept din vechime şi primeşte steagurile sale cu feţele naţionale,” [3] lăsând a se înţelege că tricolorul reprezintă neamul românesc, este expresia fiinţei sale naţionale, simbolul sacru către care se îndreaptă aspiraţiile tuturor românilor adunaţi în jurul lui.


Steagul pasoptistilor În 1848, în toiul revoluţiei, însă, tricolorul a devenit în Ţara Românească însemnul naţional, principalul element constitutiv al drapelului de stat. Guvernul revoluţionar, prin decretul nr. 1, din 14 iunie 1848, a hotărât ca drapelul ţării să aibă “trei culori: albastru, galben şi roşu”, iar pe pânză să fie înscrise cuvintele “Dreptate, Frăţie” [4]. O lună mai târziu, “văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale”, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. El vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: “lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind” [5].

Adoptarea tricolorului ca drapel naţional nu s-a datorat însă unor situaţii de conjunctură şi nici influenţelor străine, ci a urmat o veche tradiţie cu rădăcini adânci în lupta neamului nostru pentru unitate şi neatârnare. Este semnificativă, în acest sens, precizarea făcută în zilele revoluţiei de ministrul treburilor din afară al Ţării Româneşti, într-o notă adresată lui Emin Paşa: “Culorile eşarfului ce purtăm noi nu sunt de datină modernă. Noi le-am avut încă de mai înainte pe steagurile noastre” [6]. Dar nu precizează de când anume.

Înlăturat odată cu intervenţia străină din toamna anului 1848, tricolorul va fi reintrodus ca drapel naţional la 1 septembrie 1863, de către Alexandru Ioan Cuza. El avea însă culorile dispuse orizontal, redate roşu, galben, albastru, şi se va menţine în această alcătuire până în anul 1867, când punându-se din nou problema însemnului nostru naţional, comisia însărcinată cu stabilirea drapelului ţării şi-a însuşit propunerea lui N. Golescu, fostul paşoptist, “ca culorile să fie aşezate cum era la 1848” [7], adică vertical, în ordinea albastru, galben, roşu, care s-a păstrat până azi . referindu-se la originea şi semnificaţia drapelului de stat, Mihail Kogălniceanu preciza în şedinţa parlamentului din 26 martie 1867 că: “Drapelul tricolor, cum era astăzi, nu este drapelul Unirii Principatelor. El este un ce mai înalt. El este însuşi drapelul neamului nostru, din toate ţările locuite de români.” [8]

Rezultă de aici că Mihail Kogălniceanu şi generaţia sa primiseră tricolorul, prin tradiţie de la străbuni şi o dată cu el şi explicaţia însemnătăţii pe care o reprezintă pentru toţi românii. Este, deci, fără îndoială că în perioada modernă s-a păstrat o tradiţie mai veche, din bătrâni, a tricolorului. Dar unde se află izvorul de la care porneşte tradiţia?

În cartea istoricului german J. F. Neigebaur, consacrată Transilvaniei şi publicată la Braşov în 1851, se face menţiunea că cele trei culori ale drapelului românesc sunt o moştenire de pe timpul Daciei Traiane. [9]

Mergând înapoi, pe firul istoriei, constatăm că cea mai veche însemnare despre tricolor, ca formând culorile Daciei, se află în Novella XI, dată la 14 aprilie 535 de împăratul Justinian (527 - 565) cu prilejul fixării teritoriilor supuse Arhiepiscopiei din Justiniana Prima, care cuprindea, alături de regiuni din Panonia Secunda, părţi din fosta Dacie română, formată din Dacia Cisdanubiană (Dacia Mediteraneea şi Dacia Ripensis) şi Dacia Transdanubiană, aceasta din urmă fiind alcătuită din ţinuturile vecine cu Dunărea, de la gura Tisei până la vărsarea Oltului, ale Banatului şi Olteniei.

Decretul imperial, care stabilea şi însemnele acestor teritorii, descrie astfel stema Daciei Justiniane: “Din partea dreaptă, în prima diviziune, scut roşu, în mijlocul căruia sunt văzute turnuri, însemnând Dacia de dincolo, în a doua diviziune, scut ceresc (de culoarea cerului, adică albastru), cu semnele tribului burilor, ale cărui două laturi (margini) sunt albe, iar mijlocul (câmpul dintre cele două scuturi) auriu (galben)” [10].

În acest simbol heraldic, scutul albastru, cu însemnele tribului burilor, reprezenta acea parte a Daciei Traiane aflată încă sub stăpânirea efectivă a lui Justinian, respectiv Banatul şi Oltenia de azi, sau fosta Dacie Malvensis, locuită de buri, cel mai reprezentativ trib al dacilor, precum şi o zonă a Transilvaniei, ce se întindea de-a lungul drumului comercial care ducea spre regiunile aurifere din Munţii Apuseni, unde săpăturile arheologice au confirmat existenţa aşezărilor romane până în secolul al VI-lea, adică fosta Dacie Porolissensis. Scutul roşu, însemnând Dacia de dincolo, se referă la sudul şi centrul Moldovei, altă parte a Daciei Traiane pe care Imperiul roman de răsărit o considera posesiune a sa, cel puţin în principiu, aflată însă în afara teritoriului deţinut efectiv de către romani. Precizarea Dacia de dincolo avea în vedere tocmai poziţia geografică şi politică deosebită a acestei părţi a Daciei. Mijlocul auriu, respectiv câmpul galben dintre cele două scuturi (roşu şi albastru), reprezintă, fără îndoială, Muntenia de astăzi sau fosta Moesie inferioară.

Se ştie că armatele lui Justinian, urmărind refacerea Imperiului roman în vechile lui hotare, au cucerit Africa de nord - vest de la vandali, Italia de la ostrogoţi, sudul Spaniei de la vizigoţi, iar gepizilor le-a luat teritoriile dintre Tisa şi Dunărea de jos, întinzându-şi stăpânirea în Banat, Munţii Apuseni, Oltenia şi Muntenia. Imperiul roman de răsărit era exprimată prin prezenţa pe stema Daciei Justiniane a însemnelor tuturor provinciilor fostei Dacii Traiane, atât a celor de la sudul Carpaţilor, cât şi a celor de la nordul lor.

Prin urmare, cele trei culori, roşu la dreapta, galben la mijloc şi albastru la stânga, din stema Daciei Justiniane, aşezate în ordinea şi în poziţia culorilor drapelului românesc de astăzi, se referă la Dacia Traiană, confirmând afirmaţia lui J. F. Neigebaur că tricolorul românesc este o moştenire de la începuturile mileniului întâi.

Transmise din generaţie în generaţie, ele dovedesc, împreună cu celelalte mărturii de cultură materială, statornicia românilor în vatra în care s-au plămădit ca popor, prin simbioza daco - romană, rezistenţa lor în faţa urgiei vremurilor şi a valurilor succesive ale neamurilor migratorii, lupta neîntreruptă pentru afirmarea idealurilor de unitate şi independenţă.

Puternic legaţi de tradiţiile şi marile virtuţi ale înaintaşilor, românii au păstrat neîntinate, cu demnitatea ce le e caracteristică, vechile culori ale Daciei Traiane (roşu, galben, şi albastru), dar obligaţi să trăiască timp îndelungat despărţiţi în trei principate - Moldova, Muntenia şi Transilvania -, si au făcut din fiecare culoare câte un stindard pentru fiecare principat, expresie a vechimi şi dăinuirii lor pe pământul strămoşesc, pe care nu l-au părăsit niciodată, iar din reunirea acestora pe acelaşi drapel, adică din tricolor, simbolul unor grele şi necontenite eforturi pentru realizarea unităţii naţionale [11].

Steagul Moldovei, având bourul, pe o parte, şi Sf. Gheorghe călare pe un cal alb în luptă cu balaurul, pe cealaltă parte, era de culoare roşie. Făurit probabil de Bogdan I (1359 - 1365), la întemeierea ţării, care a preluat culoarea roşie, transmisă de tradiţie, din vremea Daciei Traiane, el a fost păstrat identic de urmaşii săi în domnie. În timpul lui Ştefan cel Mare (1457 - 1504), steagul era din atlas roşu [12] şi avea reprezentat, pe o faţă, pe Sf. Gheorghe încoronat de doi îngeri, stând în jilţ şi cu picioarele supunând un balaur cu trei capete, iar pe cealaltă faţă era reprodusă stema ţării (capul de bour) [31]. Steagul domnesc al lui Ieremia Movilă (1595 - 1606), capturat de Mihai Viteazul, în martie 1601, avea fondul roşu. cu o bordură galbenă deschisă, iar la mijloc capul de bour [14]. Călătorii poloni în trecere spre Constantinopol, Samuel Twardowski, la 1622 şi Ioan Gnindski, la 1677, îl menţionează ca fiind din damasc şi din aceeaşi culoare roşie [15]. Pe un document emis la 1817 de Scarlat Calimahi (1812 - 1819) se văd în culori două steaguri roşii [16]. În timpul lui Mihail Suţu (1819 - 1821) pe stindardele moldovei apare Sf. Gheorghe călare. Pe fond roşu [17]. La fel, steagul armatei moldoveneşti sub Mihail Sturdza (1834 - 1849) avea bourul în mijloc şi în fiecare colţ câte un pătrat mare roşu [18], iar cel al lui Alexandru Grigore Ghica (1849 - 1856) era în întregime roşu, cu o cruce albastră în centru [19].

În Muntenia, steagul cel mare al ţării pe timpul lui Mihail Viteazul (1593 - 1600), descris de cavalerul italian Ciro Spontini, era din damasc galben - auriu, cu vremea decolorat în alb, având la centru o acvilă neagră, stând pe o ramură verde de ienupăr şi ţinând în cioc o cruce patriarhală roşie [20]. Acelaşi stindard galben - alburiu e menţionat - fără să fie şi descris - de două ştiri de origine poloneză, din 19 şi 29 mai 1600, relative la lupta de la Hotin, dintre Mihai şi Movilă [21]. Documentele vremii ne vorbesc despre preţuirea pe care a acordat-o ilustrul voievod steagului ţării, în care neîndoilenic vedea întrupată glia strămoşească, Pentru apărarea căreia lupta. Nici în momentele grele, nici în clipele în care era pusă în cumpănă însăşi viaţa sa, Mihai Voievod n-a uitat de steag. Este semnificativ faptul că după bătălia de la Mirăslău, din septembrie 1600, cu imperialii comandanţi de Basta, în care sorţii nu i-au surâs, Mihai nu s-a retras de pe câmpul de luptă până nu i s-a adus steagul ţării, pe care, strângându-l la piept, l-a luat cu sine [22].

Acest steag cu câmpul galben, ce “era foarte vechi şi privit de romani ca sfânt”, după cum precizează acelaşi Spontoni, fusese “semnul şi marca cea mai importantă a Ţării Româneşti” sub Neagoe Basarab (1512 - 1521) şi Vlad Ţepeş (1456 - 1462) şi îl însoţise pe Mircea cel Bătrân (1386 - 1418) şi pe voievozii de dinaintea lui pe câmpurile de bătălie fiind cu siguranţă o moştenire de la Basarab cel Mare (1317 - 1352), care-l primise, la rândul său, prin tradiţie, din vremea Daciei Traiane şi-l păstrase la întemeierea ţării, ca simbol al legăturilor cu înaintaşii.

Salvat de Mihai Viteazul după înfrângerea de la Mirăslău, el a fost păstrat cu mare cinste şi de Radu Şerban (1602 - 1611), ca steag al ţării în vremea domniei sale. Relatând primirea la Târgovişte a contelui Camillo Cavriolo, trimis de împăratul Rudolf -II- pentru a duce lui Radu Vodă stindardul imperial, o dată cu confirmarea titlului de principe al imperiului, tot Spontoni arată că a marea ceremonie care a avut loc atunci la curtea domnească, a fost văzut şi steagul cel mare al ţării, din damasc galben - alburiu, socotit sfânt, şi pe care voievodul a poruncit să fie purtat înainte [23].

Datorită asupririi naţionale la care au fost supuşi de stăpânirea maghiară şi apoi de cea austro - ungară, români ardeleni deşi constituiau majoritatea populaţiei şi erau locuitorii autohtoni ai Transilvaniei, n-au avut posibilitatea să-şi aleagă singuri culoarea drapelului şi n-au fost reprezentanţi printr-un simbol aparte pe steagul şi stema principatului, nici în evul mediu şi nici în epoca modernă. Ei au avut, totuşi, un simbol propriu, culoarea albastru - azur (cer), moştenită din vremea Daciei Traiane, pe care, dacă n-au putut s-o impună pe însemnele heraclidice ale ţării, datorită împrejurărilor vitrege ale istoriei, au păstrat-o pe stemele de familie şi au transmis-o, astfel, din generaţie în generaţie, ca expresie a vechimii şi înfrăţirii lor cu glia străbună.

În sprijinul celor de mai sus, menţionăm că în perioada dominaţiei maghiare, în timp ce stemele acordate nobililor saşi şi unguri au în majoritatea lor culoarea roşie, cele date familiilor de origine română sunt în exclusivitate de culoare albastru -azur (cer). În colecţia heraclitică J. Siebmcher, de pildă, unde sunt publicate aproape 2500 de steme acordate nobililor din Transilvania, apar, pe lângă armenii, maghiare, săseşti şi secuieşti, peste 500 de steme ale familiilor nobile româneşti, care se prezintă sub forma unui scut având ca mobile, într-un câmp întotdeauna de azur (albastru), oşteni călări sau pedeştri, înarmaţi cu spade drepte sau curbe, luptând împotriva unor turci, precum şi felurite animale şi diverse alte însemne [24]. De altfel, culoarea albastră a fost introdusă şi pe însemnele heraclitice ale unor familii boiereşti din Muntenia şi Moldova, tocmai pentru a desemna deţinerea unor posesiuni în Transilvania şi, totodată, legăturile existente în evul mediu între ţările române. În stema familie Văcărescu, de exemplu, apare ca o dovadă a apartenenţei districtului Făgăraş la Ţara Românească, o cetate crenelată, având arborat, în dreapta sus, un drapel albastru [25].

Se poate, deci, afirma că adunarea la un loc, pe acelaşi drapel, a celor trei culori, roşul românilor moldoveni, galbenul românilor munteni şi albastrul - azur al românilor transilvăneni, reprezintă o singură ţară, alcătuită din provinciile ei Moldova, Muntenia şi Transilvania şi un singur popor… Nu mai încape nici o îndoială că la acest adevăr se gândea Mihail Kogălniceanu când spunea, în 1867, că tricolorul românesc înseamnă “neamul nostru, din toate ţările locuite de români”.

Dar cine este autorul contopirii celor trei culori într-un singur drapel şi când s-a înfăptuit acesta? Cercetarea istorică ne conduce, cum e şi firesc, la Mihail Viteazul, primul unificator al ţărilor româneşti, care a întrunit sub sceptrul său, în anul 1600, stăpânirea Munteniei, a Transilvaniei şi a Moldovei.

Privită în contextul realităţilor politice ale vremii, unirea ţărilor române, realizată prin cugetul militar şi iscusinţa diplomatică a lui Mihai Viteazul, apare ca expresia concretă a polarizării în jurul lui a întregului popor român, ce avea conştiinţa unităţii sale. Tocmai existenţa conştiinţei unităţii de neam la românii din cele trei principate, a apartenenţei lor la acelaşi unic popor, dorinţa lor de unire într-un singur stat, explică opţiunea lui Mihai pentru înfăptuirea “planului dacic”, care-şi propunea să reconstituie în formă românească vechea unitate politică pe care o reprezentase Dacia în antichitate.

Călăuzit de dorinţa de a-i uni pe toţi românii sub un singur stindard, temerarul conducător, care se intitula “Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi a toată Ţara Moldovei”, a făurit drapelul naţional prin contopirea culorilor de pe steagurile celor trei principate româneşti, care de la el a devenit simbolul unităţii noastre naţionale. Această constatare se bazează pe cercetarea diplomelor şi a stemelor pe care Mihai Viteazul le-a acordat, potrivit obiceiurilor vremii, după bătălia de la Selimbar, din 18 octombrie 1599, atât vitejilor boieri munteni cât şi nobililor români şi unguri din Transilvania care i s-a alăturat. Pe diploma acordată lui Preda Buzescu, de pildă, apare un scut militar timbrat de un coif închis cu gratii, pe care stă o coroană antică, din care apare figura unui leu. De pe coama coifului şi de sub coroană iese o flamură cu aspect de mantie, în trei culori aşezate vertical, albastru la dreapta (steagul românilor transilvăneni), galben la mijloc (steagul românilor munteni) şi roşu la stânga (steagul românilor moldoveni) [26]. Se cunosc până acum peste 20 de diplome eliberate de cancelaria lui Mihail din Transilvania, în anii 1599 şi 1600, cu steme care au tricolorul albastru, galben şi roşu pe lambrechine, iar la unele şi pe scuturi [27]. Descoperirea în viitor a unor noi diplome şi acte emise de marele voievod va întări afirmaţia că drapelul astfel îmbinat, prin gruparea în jurul culorii galben, aşezată la mijloc, a celor albastru şi roşu, toate dispuse vertical a fost făurit de Mihai Viteazul care, unind cu Ţara Românească mai întâi Transilvania şi apoi Moldova, a refăcut în formă românească integritatea vechii Dacii şi a reînviat tricolorul din epoca română, conferindu-i valoare de simbol al unităţii noastre naţionale, Pentru înfăptuirea uniri într-un singur stat a românilor din cele trei principate, Mihai Viteazul a luptat până la sacrificiul suprem al vieţii sale pe câmpia de lângă Turda, el a cimentat, astfel, această unire şi a sfinţit drapelul naţional cu sângele său.

Biruinţă temporară din punct de vedere politico - militar, izbânda lui Mihai avea să dureze, însă, în planul conştiinţei naţionale. Cei ce şi-au asumat după Mihai conducerea ţărilor române au căutat, în funcţie de împrejurările istorice, să-i urmeze pilda, iar tricolorul românesc făurit de el a fost păstrat cu sfinţenie secole de-a rândul şi transmis din generaţie în generaţie, întruchipând până azi idealul de peste veacuri al unităţi tuturor românilor.

În perioada de după Mihai Viteazul, datorită stabilităţii interne, Ţara Românească va continua să îndeplinească rolul de portdrapel al luptei pentru neatârnare şi al unităţi româneşti. De aici vor porni cele mai multe iniţiative atât pe plan politic, cât şi spiritual. Faptul s-a reflectat şi pe tricolor, unde culoarea galbenă, reprezentându-i pe românii munteni, este aşezată la mijloc, fiind încadrată, de-o parte şi de alta, de culoarea roşie şi de cea albastră, atestându-se şi în felul acesta că unirea tuturor românilor s-a făcut având Ţara Românească, cu capitala ei Bucureşti, drept centru de activitate şi realizare politică a unităţii naţionale.

Nesemnalat în documentele primelor trei decenii ale secolului al XVII-lea, tricolorul reapare în timpul lui Matei Basarab (1632 - 1654), ales domn al Munteniei fără învoirea Porţii, dar pe care sultanul a fost nevoit să-l menţină în scaun de teama puterii militare a ţării, precum şi a alianţei cu Transilvania, aflată la rândul ei în relaţii de bună înţelgere cu Moldova. EL s-a manifestat permanent ca un adversar al Imperiului otoman, faţă de care a păstrat o atitudine demnă, fiind hotărât la nevoie să reziste cu armele. În acest sens, rezidentul habsburgilor la Constantinopol, Rudolf Schmidt, scria în 1643 că turcii “se tem de Matei şi-l consideră aproape ca pe un al doilea Mihai Vodă” [28]. Cu ajutorul oştirii, mereu gata de acţiune, el a înlăturat două încercări otomane, în 1636 şi 1647, de a-l scoate din domnie.

Desigur, domnul muntean era conştient că restaurarea deplină a independenţei ţării devenea posibilă numai printr-o acţiune comună a celor trei ţări româneşti, capabile să întreprindă cu succes o ofensivă de proporţii care să înlăture dominaţia Imperiului otoman. Iată de ce, în timpul său, relaţiile politice dintre Muntenia şi Transilvania au îmbrăcat forma unui tratat de alianţă, încheiat la 17 iulie 1635, care a fost reconfirmat şi întărit în mai multe rânduri (1637, 1638, 1640 şi 1647). În pofida unor situaţii conflictuale cu Moldova, între cele trei ţări româneşti s-a ajuns, totuşi, la un sistem de alianţă comună sub forma înţelegerilor bilaterale dintre Transilvania şi celelalte două ţări, iar în urma împăcării intervenite la 1644 între domnul muntean şi cel moldovean, s-au ivit posibilităţi mai mari de acţiune comună sub forma înţelegerilor bilaterale la 1644 între domnul muntean şi cel moldovean, s-au ivit posibilităţi mai mari de acţiune comună. În cadrul alianţei dintre cele trei ţări româneşti, încheiate în scopul luptei de eliberare de sub dominaţia otomană, Matei Basarab, care afirmase încă din 1632 că “de cine ne vom teme dacă ţările noastre vor păstra buna înţelegere de până acum? În afară de Dumnezeu, de nimeni” [29], se bucura de multă autoritate, contemporanii numindu-l “prea luminatul stăpân şi voievod al acestor ţări dacice” [30].

Strădaniile lui Matei Basarab de refacere, pe calea diplomatică a alianţelor, a unităţii ţărilor române, întreruptă prin moartea lui Mihai, n-a concretizat şi în reintroducerea tricolorului, într-o formă permisă de împrejurările vremii, printre însemnele oficiale ale autorităţii domneşti. Se cunosc până acum două documente de la Matei Vodă care au pecetea legată cu un şnur în culorile drapelului naţional. Sigiliul cel mare rotund al Ţării româneşti, de pildă, confecţionat din ceară roşie, este ataşat hrisovului din 27 noiembrie 1640, prin care un număr de mănăstiri pământene au fost scoase de sub închinarea către Locurile Sfinte, cu un şnur împletit din mătase roşie galbenă şi albastră [31]. Era şi firesc ca un asemenea document, prin care se adopta o măsură importantă pentru ţară, o adevărată secularizare, constând din ridicarea drapelului unor mănăstiri de la Muntele Athos de a exploata averile a 22 de mănăstiri româneşti închinate acestora, să fie scris în limba română, să aibă monograma şi iscălitura tricolorului, mărturie a aspiraţiilor poporului nostru spre unitate şi independenţă. Tot cu un şnur de mătase roşie, galbenă şi albastră este ataşat sigiliul mijlociu al voievodului muntean la hrisovul din 20 august 1648, prin care se făcea unele danii Mănăstirii Radu Vodă [33] şi, desigur, asemenea documente având tricolorul drept legătură a peceţii de pergament, trebuie că au mai fost emise de cancelaria lui Matei Basarab, dar, fie că nu ni s-au păstrat, fie că n-au fost încă descoperite. Credem, însă, că numai şi aceste două exemple fac pe deplin dovada că şi Matei Basarab, în condiţiile istorice ale domniei sale, a dat expresie năzuinţelor de veacuri ale românilor către unitate şi neatârnare, sintetizate în tricolor, făcând din însemnul naţional imbold în realizarea acestora şi, totodată, mijloc de a le transmite urmaşilor.

Continuând opera înaintaşilor, de apărare a intereselor tuturor românilor, Şerban Cantacuzino (1674 - 1688) a croit şi el planuri de eliberare de sub jugul otoman a celor trei ţări surori şi de unire a lor într-un singur stat, sub conducerea sa, [34] voind, ca şi Matei Basarab, să-l imite în această privinţă pe Mihai Viteazul….. În acest scop, el a încheiat, la 1 iunie 1685, la Făgăraş, “în numele tradiţiei de prietenie şi apropiere a celor două ţări” [35] un tratat de alianţă veşnică cu Mihail Apaffi al Transilvaniei. Cei doi principi se angajau să se ajute reciproc de orice lovituri îndreptate împotriva lor, fie de turci, fie de alte puteri. În anul următor, Şerban Vodă, după ce a mijlocit înscăunarea lui Constantin Cantemir (1685 - 1693), a închinat cu acesta la Bucureşti o înţelegere de aderare a Moldovei la alianţa perpetuă dintre Muntenia şi Transilvania [36].

Făurirea blocului antiotoman al celor trei ţări române, pe baza înţelegerilor bilaterale iniţiate de Şerban Cancatuzino în anii 1685 şi 1686, care a avut o mare importanţă în lupta poporului nostru pentru unitate şi independenţă, a fost prefigurată de introducerea tricolorului pe steagul Ţării Româneşti. Cel trei culori ale drapelului naţional, exprimând idealul de unitate al românilor de pretutindeni, se pot şi astăzi vedea pe steagul care l-a însoţit pe Şerban Cantacuzino la asediul Vienei.

După cum se ştie, în anul 1683 turcii au împresurat Viena, piedica cea mai de seamă în calea pătrunderii lor în inima Europei, cerând şi voievozilor români, în virtutea vechilor obligaţii faţă de Poartă, să participe la această expediţie. Deşi au fost obligaţi de turci să lupte împotriva creştinilor, ei au acţionat în sprijinul asediaţilor, prin scoli încurajatoare sau prin intervenţii militare simulate [37]. Sub zidurile Vienei s-a realizat atunci o acţiunea anti otomană românească e drept mascată - care izvora dintr-un imbold de solidaritate etnică şi creştinească. Cel mai activ în această acţiune a fost Şerban Cantacuzino, convins că o lovitură puternică primită de turci la Viena, departe de bazele lor, putea fi decisivă. Pasivitatea domnului moldovean Gh. Duca, dar mai ales acţiunile lui Şerban Cantacuzino au contribuit într-o măsură însemnată la salvarea Vienei, oferind creştinilor răgazul necesar pentru regruparea forţelor şi pentru declanşarea contraofensivei, Prevăzând sfârşitul dezastruos al expediţiei, Şerban Vodă s-a gândit să lase locuitorilor oraşului un semn care să le amintească de sprijinul prietenesc acordat de el în timpul asediului turcesc, acesta fiind, după obiceiul românesc al vremii, o troiţă, adică o cruce. El a poruncit oamenilor lui să facă o cruce mare de stejar având sculptată în mijloc icoana Maicii Domnului, iar dedesubt o inscripţie latinească ce arăta cât de mari erau simpatiile lui pentru cauza creştinităţii, pe care a ridicat-o chiar pe locul unde îşi avusese tabăra [38].

Odată cu această cruce, Şerban Cantacuzino a lăsat pe câmpul de luptă de sub zidurile Vienei şi un steag, care a ajuns mai târziu la Muzeul din Drezda. De unde a fost adus în 1937, în ţară şi expus la Muzeul Militar din Bucureşti. El este de mătase, din trei fâşi orizontale cusute între ele cu aţă galbenă şi are o singură faţă, fiind lipsit de un suport de pânză. În mijloc se află Mântuitorul Iisus Hristos, aşezat pe tronul împărătesc, ţinând cu o mână Sf. Evanghelie deschisă, sprijinită pe genunchi, pe care se află o inscripţie, iar cu cealaltă binecuvântează. În dreapta Mântuitorului, sus, se află scris în româneşte “Vitejia dreaptă să biruească”, iar dedesubt trei stele cu câte şase raze. Deşi s-a deteriorat cu vremea, cele trei culori ale drapelului românesc se pot şi astăzi uşor distinge. Câmpul steagului este galben auriu, Haina cu care este îmbrăcat Domul Hristos este roşu aprins, iar veşmântul de deasupra albastru - azur. Aceleaşi culori apar şi pe detaliile steagului. Astfel nimbul, gulerul, brâul şi dunga ce uneşte umărul cu brâul hainei Mântuitorului sunt galbene. Marginile cărţii, perna de pe scaun şi inscripţia din dreapta sunt roşii, identice cu haina Mântuitorului. Faţa, mâinile şi picioarele Domnului Iisus Hristos sunt roşu - Bordeaux, iar jilţul şi cele trei stele roşu - brun sau sepia [39] Steagul trebuie să fi avut pe cealaltă faţă, care astăzi nu se mai poate vedea din cauza suportului de pânză ce i-a fost aplicat, o cruce asemănătoare celei de stejar. Căreia i-a servit cu siguranţă ca model, precum şi icoana Maicii Domnului şi stema Ţării Româneşti [40].

Iată, deci, că şi Şerban Cantacuzino a exprimat prin tricolor, transpus pe steagul ţării după obiceiul vremii, printr-o scenă din iconografia bisericească, conştiinţa unităţi de neam, limbă şi teritoriu, de viaţa economică şi spirituală, care lega pe români din cele trei principate, ducându-i deseori pe acelaşi câmp de luptă împotriva duşmanilor, iar pe voievozii lor la iniţierea unor acţiuni diplomatice şi militare comune. Deşi n-a ajuns să-şi pună în aplicare planul său de luptă, deoarece a murit pe neaşteptate, Şerban Vodă are meritul de a fi trasat coordonatele politicii externe ale celor trei ţări române, deschizând calea pe care o vor urma Constantin Brâncoveanu, în Muntenia şi Dimitrie Cantemir, în Moldova.

Nepot şi succesor al lui Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714) a avut, datorită abilităţi sale politice, una dintre cele mai lungi domni din istoria Ţării Româneşti.

Înţelegând că prin forţa armelor nu va putea înlătura stăpânirea turcească, Constantin Brâncoveanu a căutat, pe cărările deseori întortochiate ale diplomaţiei, să încadreze ţara în marile alianţe antiotomane, să o apropie de Habsburgi sau de Rusia, urmărind, astfel, să restaureze drepturile suverane ale Ţării Româneşti. Încercând să profite atâţ de rivalitatea Austro - turcă cât şi de cea ruso - turcă, pentru a putea păstra neatârnarea ţării, Constantin Brâncoveanu a iniţiat sisteme de alianţă şi de negocieri de tratate. Tratatul pregătit de Şerban Cantacuzino cu Habsburgii a fost primit şi de Brâncoveanu, care a acceptat suzeranitatea Austriei în schimbul recunoaşterii de către acesta a independenţei Ţării Româneşti. În acelaşi timp, păstrând supunerea faţă de Poartă, el a întreţinut raporturi strânse şi cu Rusia care au dus la încheierea unui tratat prevăzând sprijin în vederea eliberării de sub dominaţia otomană. O înţelegere asemănătoare fusese încheiată cu Rusia şi de Dimitrie Cantemir domnul Moldovei.

Este semnificativă, în acest context, prezenţa tricolorului românesc pe stema domnului muntean, alcătuită în 1695 cu prilejul acordării titlului de principe al imperiului de către Leopol I. Ea constă dintr-un scut în mijlocul căruia se află un călăreţ costumat ca un ostaş din legiunile romane, ţinând în mâna dreaptă o spadă în vârful căreia se află un cap de turc. Pieptarul călăreţului este roşu, coiful, sabia şi sandalele acestuia, precum şi frâul şi şaua calului sunt galbene iar fondul scutului este albastru [41].

Asocierea celor trei culori ale drapelului naţional pe stema familiei Brâncoveanu nu poate fi în nici un caz întâmplătoare, dacă ne gândim la dragostea de glie şi de neam a voievodului muntean, la idealurile care i-au călăuzit domnia, între care menţinerea neatârnării şi înfăptuirea unităţii româneşti, de la care i s-a şi tras mazilirea, urmată de tragicul sfârşit, în 1714 la Constantinopol, împreună cu cei patru fii ai săi, suportat cu demnitate şi cu o remarcabilă tărie sufletească.

În a doua jumătate a secolului al XVIII - lea, tricolorul apare şi în Moldova pe stema familiei Ghica. Uciderea de către turci, în octombrie 1777, a lui Grigore III Ghica, aflat al a doua domnie în Moldova, după ce ocupase mai înainte şi tronul Munteniei, pentru că a protestat energic şi în mai multe rânduri împotriva anexări Bucovinei de către Imperiul habsburgic cu acordul Înaltei Porţi, a fost exprimată simbolic prin introducerea pe stema acestei familii a “lacrimilor de argint”, element heraldic semnificativ pentru tragicul sfârşit al domului, precum şi al tricolorului, sugestiv în a exprima împotrivirea lui faţă de ştirbirea unităţii teritoriale şi autonomiei ţării. Stema familiei Ghica cuprinde, în registrul superior, 12 lacrimi de argint, dispuse şase cu vârful în jos, faţă de alte şase în poziţie inversă, iar în registrul inferior, tăiat şi despicat, în dreapta pe albastru, acvila cruciată de aur (galbenă), iar în stânga pe roşu, capul de bour, de asemenea de culoare galbenă [42].

După răscoala ţăranilor români din 1784, care a urmărit pe lângă desfiinţarea servituţiilor apăsătore şi emanciparea naţională, iar Horea, conducătorul ei, gândindu-se chiar, după cum ne informează tradiţia, la refacerea vechii Dacii, prin unirea Transilvaniei cu celelalte două principate româneşti, înregistrăm la începutul secolului XIX - lea, în Ţara Românească, o altă mare ridicare la luptă, sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, pentru scuturarea dominaţiei străine şi cucerirea libertăţii naţionale.

Caracterul naţional al Revoluţiei din 1821, de luptă pentru neatârnarea poporului român, atât împotriva dominaţiei Imperiului Otoman ce încălcase prevederile stabilite prin Capitulaţii, cât şi a altor imperii care îşi întinseseră stăpânirea asupra unor însemnate teritorii româneşti şi nu-şi ascundeau intenţiile spre noi imixtiuni, a fost înscris în programul ei politic, formulat în Proclamaţiile de la Padeş şi de la Bucureşti, şi s-a reflectat şi în includerea tricolorului pe steagul ridicat de Tudor.

Flamura steagului este alcătuită din două bucăţi de mătase, una albă şi cealaltă albastră, suprapuse şi cusute pe margini. Numai partea de culoare albă are însemne heraldice, ea constituind faţa steagului, pe când cea albastră era nepictată şi reprezenta spatele acestuia. În mijlocul câmpului alb al feţei steagului, la partea superioară, este zugrăvită Sfânta Treime: Dumnezeu - Tatăl şi Dumnezeu - Fiul şi deasupra Sfântul Duh în chip de porumbel. În dreapta Mântuitorului se află Sf. Mucenic Teodor Tiron, patronului Tudor Vladimirescu, iar în stânga Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă. Sub Sfânta troiţă, în mijlocul unei ghirlande din frunze de laur (dafin) se află acvila cruciată, cu zborul jos, stema Ţării Româneşti.

Cele trei culori ale drapelului naţional sunt incluse subtil, dar perfect vizibil, în cromatica veşmintelor purtate de personajele cu valoare simbolică de pe steag, în ordinea şi gruparea lor de astăzi, aşa cum este corect, roşu la margine, pe mantia lungă a Sf. Gheorghe, galben la mijloc, fustanela lui Dumnezeu Tatăl, şi albastru la hampă, pe fustanela Mântuitorului [44].

Tricolorul de pe flamură îl regăsim şi pe ciucurii cu care erau împodobit stindardul. Trei la număr, împletiţi din fire de mătase de culoare roşu, galben şi albastru, ei erau dublu etajaţi şi aveau cât e o mică sferă de argint masiv la capete [45]. Fiind detaşabil, şi deci, independenţi de steag [46], ciucuri, spre deosebire de flamură, au fost executaţi fără nici o discreţie în culorile naţionale a căror îmbinare este cum nu se poate mai expresivă, tricolorul apărând aici în toată măreţia şi splendoarea lui.

Aşadar, stindardul cel mare al Revoluţiei din 1821 simboliza, prin tricolor, ideea de unitate şi independenţă a “tot norodul românesc”, fiind, în acest sens, un mesaj pentru viitor ce venea precum se ştie, din veacurile trecute şi care va dobândi noi dimensiuni în deceniile următoare.

La numai câţiva ani după introducerea în 1834, de către Alexandru Dimitrie Ghica, a culorilor naţionale pe steagurile oştirii muntene, în Transilvania, la marea adunare de la Blaj din 3 / 15 mai 1848, deasupra mulţimi se va înălţa demnă “flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, pe care erau însemnate cuvintele “Virtutea română reînviată”. Era un steag mare, confecţionat cu o săptămână mai devreme şi declarat drept drapel naţional de Conferinţa de la Sibiu din 26 aprilie - 8 mai 1848, dovedindu-se şi prin aceasta că şi români erau o naţiune cu aceleaşi drepturi la viaţă proprie ca şi celelalte naţiuni ale principatului. El era expresia idealului de independenţă nutrit cu ardoare de cei reuniţi pe câmpia Blajului, numită de atunci Câmpia Libertăţii şi, în acelaşi timp, simbolul unităţii naţionale. Înţelegându-i mesajul şi impresionat de entuziasmul şi emoţia cu acare mulţimea de pe întinsul Câmpiei Libertăţii s-a strâns sub faldurile lui, cărturarul Sas Stephan Ludwig Roth, aflat de faţă la acea grandioasă manifestare, afirma că “Deşi drapelul naţional nu a fost ridicat atât de sus ca să fie văzut de la Dunăre, totuşi, cunoscând comunitatea spirituală unită, cred că fluturarea acestor culori aici, în cest loc, trebuie să fi produs bătăi de inimă la Bucureşti şi Iaşi” [47]. Tradiţia naţională ne informează că un steag semănător, având culorile aşezate orizontal, în ordinea albastru, galben, roşu, ar fi servit şi lui Avram Iancu [48]. În acelaşi timp, în Ţara Românească, aşa cum arătam la 14 iunie 1848, ca rezultat al triumfului revoluţiei, tricolorul, având înscrisă deviza” Dreptate, frăţie” se instituia ca steag naţional.

La mi puţin de un deceniu de la revoluţia paşoptistă, în 1857, Divanurile Ad-hoc din Moldova şi Muntenia exprimau voinţa unirii românilor din cele două principate într-un singur stat, devenit realitate la 24 Ianuarie 1859.

Era firesc ca tricolorul, simbolul peste timp al unităţii româneşti, să însufleţească lupta pentru făurirea statului naţional român modern. Reintrodus de Barbu Ştirbei (1849-1856) pe drapelele armatei muntene, [49] după ce fusese scos din folosinţă din Căimăcămie, tricolorul va reapare şi în Moldova în perioada luptei pentru unirea Baronului Talleyrand de Perigord, preşedintele Comisiei europene de supraveghere a constituirii Divanurilor Ad-hoc, scria în 1857 contelui Walewski, ministrul de externe al Franţei, că în drumul său spre Iaşi a fost întâmpinat la Bacău de peste trei mii de oameni purtând pieptare cu tricolorul naţional al unirii, [50] iar la intrarea în capitala Moldovei a fost primit de populaţia oraşului care avea în frunte pe mitropolit, pe episcopii şi nouăzeci de preoţi, toţi îmbrăcaţi în haine negre şi având brâie şi cocarde tricolore [51].

Înfăptuirea unirii Munteniei cu Moldova, la 24 Ianuarie 1859, care a reprezentat actul de voinţă al întregii naţiuni române, încununarea luptelor purtate de atâtea generaţii de înaintaşi şi, în acelaşi timp, temelie pentru cucerirea independenţei şi desăvârşirea statului naţional unitar, prin unirea cu România a celorlalte provincii aflate sub dominaţie străină, trebuie întărită printr-o serie de reforme largi şi radicale. I-a revenit lui Alexandru Ion Cuza misiunea istorică de a da viaţă cerinţelor legate de consolidarea statului naţional. Domnul Unirii a iniţiat un vast program de măsuri care au modificat structural aspectul societăţii româneşti. Între acestea s-a înscris, la loc de cinste, reintroducerea oficială a tricolorului ca drapel naţional al Principatelor Unite.

Adoptarea tricolorului căpăta în noile condiţii sensuri mai adânci, care aveau să fie exprimate de însuşi domnitorul Cuza, la 1 septembrie 1863, în discursul ţinut cu ocazia înmânării noilor drapele unităţilor militare: “Steagul e România, acest pământ binecuvântat al patriei, stropit cu sângele străbunilor noştri şi îmbelşugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii noştri şi unde se vor naşte copiii voştri … Steagul e totodată trecutul, prezentul şi viitorul ţării, întreaga istorie a României!” [52]

El avea încă culorile redate orizontal, în ordinea roşu sus, galben la mijloc şi albastru jos. Pe una din feţele steagului era imprimată stema Principatelor Unite, iar dedesubt înscrise cuvintele pline de semnificaţie: “Unirea Principatelor. Fericirea Românilor” [53].

Prin Constituţia din 1866 şi prin legile pentru fixarea armeriilor României din 1867 şi 1872 s-a stabilit ca tricolorul să aibă culorile aşezate vertical, în ordinea albastru alături de hampă, galben la mijloc şi roşu la margine “flotând” liber în aer, iar în centrul uneia din feţe stema ţării” [54].

Tricolorul, astfel instituit, avea să triumfe la 9 Mai 1877, când Parlamentul României, într-un glas cu întreaga naţiune, a proclamat independenţa noastră de stat. Că independenţa de stat a fost gândul ce domina cugetele şi simţământul ce încălzea inimile, au dovedit-o lunile eroice care au urmat acelei zile măreţe. Un întreg popor a acţionat ca un singur om însufleţit de o unică hotărâre, să-şi cucerească neatârnarea. Statul român şi-a cucerit independenţa deplină prin sângele ostaşilor săi, alături de care s-au jertfit şi fraţii lor din teritoriile aflate sub stăpânire străină, veniţi să lupte sub stindardul tricolor al ţării în care vedeau viitoarea lor patrie.

Cucerirea independenţei de stat a României a dat un puternic imbold mişcării de eliberare naţională a românilor din Transilvania, constituind o premisă importantă a desăvârşiri unificării naţional statale, ce se va înfăptui la 1 Decembrie 1918.

În acea memorabilă zi, seminţia lui Decebal şi Traian şi-a dat întâlnire între zidurile Alba Iuliei, devenită neîncăpătoare. Îndreptându-se din toate părţile şi de pe toate văile Transilvaniei spre cetatea Albei, pe jos sau călări, cu trenurile şi căruţele, asemenea fluviului care îşi adună apele din vărsarea râurilor într-o singură matcă, miile şi zecile de mii de români, îmbrăcaţi cu cele mai frumoase straie naţionale, purtând steaguri tricolore confecţionate din pânză de casă şi citind “Deşteaptă-te române” şi “Pe-al nostru steag e scris Unire”, au venit să afle, prin glasul autorizat al aleşilor lor, supremul testament al tuturor generaţiilor bimilenarei noastre istorii, proclamarea libertăţii lor naţionale, dreptul lor de a trăi liberi şi demni pe străvechiul lor pământ, de a aşeza temelii trainice unităţii lor naţional statale. Au venit, de asemenea, şi cei de altă naţionalitate, pe care soarta îi aşezase alături de ei, animaţi de dorinţa de a clădi împreună un viitor mai bun pentru toţi fii acestui pământ, un viitor de prosperitate, întemeiat pe dreptate, respect şi colaborare reciprocă. Erau acolo, aievea coborâţi parcă de pe columnă, din hrisoave, peceţi şi steme, plăieşii lui Ştefan, moşnenii lui Mihai, moţii lui Horea şi ai lui Iancu, pandurii lui Tudor, luptătorii paşoptişti, făuritorii Unirii de la 1859 şi dorobanţii de la 1877. Un popor întreg dorea fierbinte unirea şi era ferm hotărât s-o înfăptuiască. Tricolorul românesc păstrat cu pietate din zilele glorioase ale lui Mihai Viteazul şi Avram Iancu, s-a înălţat demn în acea zi, îndemnându-i pe românii din cele ptru unghiuri să se unească spre a putea birui în lupta lor dreaptă. De la vlădică până la opincă, mai bine de 100.000 de bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, sub faldurile tricolorului ce strălucea mândru în lumina blândă a iernii, au aclamat o zi întreagă măreţul ideal împlinit, unirea pentru toate veacurile a Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Români. Un vis de veacuri biruise. Era mare izbânda. Aşteptată şi pregătită de lucrarea multor generaţii, era firească venirea ei. Roata istoriei a fost definitiv învârtită, prin voinţa şi puterea poporului, cu spiţa dreptăţii spre viitorul demn al neamului românesc.

Făurirea statului naţional unit la 1 Decembrie 1918 a avut o înrâurire profundă asupra întregii evoluţii a societăţi româneşti, a creat condiţii noi pentru dezvoltarea economică, politică şi socială a României, pentru apărarea independenţei şi suveranităţii patriei, pentru întărirea unităţii naţionale.

-----

AR MAI FI DE RETINUT NUMELE LUi Petrache Poenaru si aceasta prezentare de pe site-ul Presedintiei.

Noul ministru al agriculturii este Decebal Traian Basescu. Asa zice Rompres...

rompresstiri@rompres.ro

Partidul Democrat protestează împotriva scoaterii de pe ordinea de zi a şedinţei Camerei Deputaţilor a moţiunii simple iniţiate de PD împotriva ministrului Agriculturii, Decebal Traian Băsescu.
+++
Adica PD vrea sa scape de Basescu? De Decebal Basescu?

Mesaj pentru creduli. Scrisoarea nigeriana in varianta Cote d'Ivoire. Cu poza :D

From Jenifer Thoya ? Please help me
Body: From Jenifer Thoya ? Please help me
Abidjan, Ivory Coast
West Africa.
Email::( jeniferthoya2@yahoo.com )

Dear after going through your profile and my fasting and prayers i belive you are God fearing person than i decided to contact you for friendship and assistace.I am Miss Jenifer Thoya the only daughter of Mr and Mrs kindibe B. Thoya, my father was killed on a coup plot by the rebels because of not insupport of the coup, the first day this poltical crises started on the September 19,2002 mutiny that equally lead to the death of former military junta Robert Guei.
This you can find on web page report on.CNN.com - Ivory Coast Rebel Uprising Spreads http://www.cnn.com/2002/WORLD/africa/09/21/ivory/index.html

Before his death he told me as his only child because my mother died when am young and told me about his money, It is the sum of Nine Million Five Hundred Thousand USD ($9.500.000) he deposited in a bank here in our country that it was because of this money he was posioned that if he dies i shall look for some one whom i trust to help me transfer this money out of this our country to his account for investment purpose abroad while i will continue my education then the person will be managing the investment.Dear am solicating your assistance to help me transfer this money out of this country for my life sake while i will come to meet you to continue my education in your country.


Dear am looking forward to hear from you and may the good God bless you as you try to help me in Jesus name i pray Amem,and so that we can discuss on what will be your compersation for this assistace.I am free to offer you 15% for your assistance,thats is way am looking for God fearing person and who i can ley trust on.please dear one kindly see my Email box below.

Please reply me directely on this my private mail box for more details.

( jeniferthoya2@yahoo.com )

Thanks
Faithfully
Jenifer Thoya.

Tadić apologizes to Croatian citizens

ZAGREB -- President Boris Tadić has apologized Saturday to citizens of Croatia for crimes committed in the 1990s war in that country. "I extend my apologies to all the citizens of Croatia who suffered because of what the members of my nation have done, for which I take responsibility," Tadić said in an interview with the Croatian state television (HRT).

Tadić is the first Serbian leader who has made an official apology to Croatia for crimes committed in the 1991-1992 war.

Tadić also noted that actions of former Bosnian Serb general Ratko Mladić represented one of “the darkest pages in the Serbian history.”
===
sa fie "next target"?

Blair tells Pope: Now I'm ready to become a Catholic

Oare ce l-a determinat pe Tony se renunte la Biserica Anglicana si sa se supuna direct Papei? Vrea sa stearga cu buretele totul, incepe o noua viata? Ce mesaj vrea sa transmita? Ce ar fi daca Chirac ar anunta ca trece la islam, Schroeder se converteste la budism, Gorbaciov intra in Biserica Scientologica si Moshe Katzav devine mormon?

---
Tony Blair used his last official foreign engagement before leaving office to tell Pope Benedict he wanted to become a Roman Catholic, a Vatican source said last night.

But, in talks lasting more than half an hour, the outgoing Prime Minister was left in no doubt that the Pope took a dim view of his record in office. A statement issued afterwards by the Vatican said there had been a 'frank exchange of views'.

Prophet’ held as doomsday passes

Police in Nepal have detained a self-styled holy man who sowed panic across much of the country by prophesying that a massive earthquake would kill 300,000 people in South Asia last week.

Bishweshwor Chaudhari, a former builder, had his followers distribute thousands of pamphlets last month forecasting that the earthquake would strike at 6.15am on June 22 and last until July 10.

The prophesy caused such widespread alarm that the home ministry and council of astrologers were forced to issue statements in denial.

----

Prezicatorul nostru - na, ca am uitat cum il cheama - n-a patit nimic...

35 de ani de la inceputul Watergate...

The Watergate Legacy, 35 Years Later

Bob Woodward
Post Assistant Managing Editor; Pulitzer for Watergate coverage
Monday, June 18, 2007; 3:00 PM

Post Assistant Managing Editor Bob Woodward, one of paper's lead reporters on the Watergate scandal, was online Monday, June 18, at 3 p.m. ET to http://www.blogger.com/img/gl.link.gifexamine the legacy of the scandal 35 years after the initial break-in at the Washington hotel.

The Watergate Story: Read the original Woodward and Bernstein stories, listen to the White House tapes, watch video of President Richard Nixon and key witnesses, and explore in-depth the scandal that changed .

Semnal de alarma pentru incalzirea globala

London landmarks turned off their lights for one hour to highlight climate change yesterday evening. This was the first time the Piccadilly Circus lights had been switched off since the second world war.

CIA to release cold war 'black files'

The CIA is to declassify secret records detailing illegal domestic surveillance, assassination plots, kidnapping, infiltration and other "black" operations undertaken from the 1950s to the early 1970s

The files detail the ageny's activities at the height of the cold war with the Soviet Union and "Red" China; and the Vietnam conflict.

The records were compiled in 1973 at the behest of the then CIA director, James Schlesinger, and collected in a 693-page dossier known as the "family jewels". Although some of its contents have previously been leaked, the CIA has refused until now to place the full dossier in the public domain.

Cica Israelul se antreneaza pentru niste zboruri lungi. In Iran

The Israeli Air Force (IAF) has been training on long-range flights, including refueling in mid-flight, in preparation for potential strikes against Iranian nuclear targets.http://www.blogger.com/img/gl.link.gif

The training program has been taking place for some time but has only been released for publication Friday, the Ma'ariv daily reported.

Intelligence assessments received by the defense establishment concur that once Iran passes the point of no return in its nuclear efforts, the entire Middle East will enter a frantic nuclear armament race. Egypt and Saudi Arabia are expected to lead such an armament race. TOT AICI

Istoria web-ului. Un clip interesant

Sfantul Graal ar fi la Roma...

sau mai bine zis sub Roma.
+++
An archaeologist has sparked a Da Vinci Code-style hunt for the Holy Grail after claiming ancient records show it is buried under a 6th century church in Rome.The cup - said to have been used by Christ at the Last Supper - is the focus of countless legends and has been sought for centuries.

Alfredo Barbagallo, an Italian archaeologist, claims that it is buried in a chapel-like room underneath the Basilica of San Lorenzo Fuori le Mura, one of the seven churches which Christian pilgrims used to visit when they came to Rome.

Mr Barbagallo based his claim on two years spent studying mediaeval iconography inside the basilica and a description of a particular chamber, in a guide to the catacombs written in 1938 by a Capuchin friar named Giuseppe Da Bra.

The friar describes a room of about 20 square metres with a vaulted roof ceiling. "In the corner of a wall-seat there can be seen a terracotta funnel whose lower part opens out over the face of a skeleton," he wrote.

Da Bra then explains that giving liquid refreshment (refrigerium) to the dead was part of ancient funeral rites.

According to Mr Barbagallo, who heads an association called Arte e Mistero [Art and Mystery], this funnel is the Grail.

He also points out to several beautiful mosaics and frescos in the basilica which feature images of the sacred cup.
advertisement

Mr Barbagallo added that its presence in the church fits the sketchy accounts of its early guardians.

In 258 AD, during a phase of Christian persecution, Pope Sixtus V reportedly entrusted the treasures of the early Church to a deacon called Lawrence, Lorenzo in Italian. This deacon was martyred four days later and since then no one has ever seen the Grail.

Various legends have it that the cup, given the name Holy Grail in the Middle Ages, was taken to different countries - including Britain.

Dan Brown’s work of fiction, The Da Vinci Code, said the cup had been buried at Rossyln Chapel in Scotland, and sparked off a stampede to the isolated location as thousands flocked to see it for themselves.

Mr Barbagallo said he believed it never went anywhere, and stayed with St Lawrence in his tomb.

Emperor Constantine built a shrine on the site of Lawrence’s martyrdom in the 4th Century and the main part of the Basilica of San Lorenzo Fuori le Mura was built in AD580 on the same spot.

The catacombs where Mr Barbagallo believes the cup to buried come under the authority of the Vatican’s Pontifical Commission for Sacred Archaeology.

A spokesman said: "We are aware of the reports and a few weeks ago made an initial investigation of the area with the possibility of opening the catacombs up but as yet no decision has been made.

Sa fie Kasparov inlocuitorul lui Putin?

Putin are mai putin de un an de stat la Kremlin si nu si-a anuntat inca urmasul. se vehiculeaya tot mai mult numele lui Serghei Ivanov. Dar de Garri Kasparov ce ziceti, stimati sahisti?

In Chile a disparut un lac glaciar.

Pe bune, chiar a disparut si David Copperfield nu a fost pe acolo. Savantii incearca sa afle cum si unde a fugit lacul... Mai mult AICI

Iugoslavia se reface. Deocamdata la nivel de Loterie

I-auzi ia, propunere din Croatia. Loteria National Croata anunta ca Loteriile Nationale din fostele republici iugoslave vor sa infiinteze o singura Loterie (oare cum o sa-i zica??Loteria Iugoslava??)
'Am creat o asociaţie în cadrul căreia vom face schimb de experienţă şi studii de piaţă, cu posibilitatea lansării unei loterii comune', a declarat un purtător de cuvânt al Loteriei croate, Nora Cecic, ne anunta Rompres. 'Extinderea pieţei va creşte premiul cel mare, ceea ce va face jocul mai interesant', a afirmat ea (nota mea: cred ca mai incepe un razboi…).
Asociaţia care cuprinde cele şase foste republici iugoslave în prezent independente (Bosnia, Croaţia, Macedonia, Muntenegru, Serbia, Slovenia) a fost creată în urma unei reuniuni la începutul lunii iunie în Slovenia. Ea le va permite membrilor armonizarea legislaţiei şi a regulilor de joc.
-- Si acum ma intreb si eu: in conditiile astea, aia din Kosovo vor mai dori independenta?

Brinza,varza, tzuika... Ghid de conversatie in romana

As vrea sa comentez coperta vocabularului, dar ma abtin. Cu greu.
Adutschetz-im wä rog tschünsetsch de tzuikä, ßläninä shi brünsä. üntschett.

Mineriada

Cine nu a vazut, sa ia aminte. Cine a vazut, sa nu uite...

Tony Blair has got a job!

Si cum termina Blair treaba de prim-ministru, Bush s-a gandit sa nu-l la se pe om sa se plictiseasca acasa cu nevasta si cu ala micu (alti 3 sunt mari). Si asa ca Tony se va ocupat de tricotat pulovere in avioanele de pe ruta Londra-Tel Aviv. Tony, porumbelul pacii.
---

Bush Eyes Blair for Mideast Peace Role

By Robin Wright
Washington Post Staff Writer
Wednesday, June 20, 2007; 3:54 PM

The Bush administration is laying the groundwork for an announcement of Tony Blair as special Middle East envoy for Palestinian governance and economic issues after he steps down as Britain's prime minister, following two months of behind-the-scenes negotiations, according to U.S. officials.

Blair would report to the so-called Quartet overseeing Middle East peace efforts--the United States, the United Nations, the European Union and Russia--and work on issues limited to the internal workings of a future Palestinian state. Political negotiations involving Palestinians, Israelis and the Arab states would be left to Secretary of State Condoleezza Rice, the officials said.

Bloomberg for president?

Si el este primar, desi nu al Capitalei, si s-a retras strategic din Partidul Republican. Aproape toata lumea interpreteaza gestul lui Michael Bloomberg drept un prim pas catre campania prezidentiala de anul viitor. El zice ca nu e aasa, ca mai are 900 si ceva de zile din mandatul de primar al New Yorkului. Bine, la banii lui poate sa zica orice. Domnule Bloomberg, daca nu iesiti la Casa Alba, nu vreti dom'la la Cotroceni?

---

The national political press corps has plenty of reasons to be fascinated by the prospect of (newly) independent New York City Mayor Michael Bloomberg running for President next year. First, the press likes Bloomberg himself — he's one of us (just a tad richer), having earned his fortune running his eponymous media company —and many of the biggest players in New York and Washington media circles are chummy with the dinner-party-charming Mayor.

Second, the press is perpetually interested in two things that a Bloomberg candidacy would represent: super-wealthy self-funding candidates, and plausible independent runs for the White House.

Finally, with basement-dwelling poll numbers for President Bush, along with real doubts about the leading Presidential candidates of the two major parties, Bloomberg's call for independent, non-partisan problem solving free of the typical Beltway bickering seems to be a perfect part of an emerging storyline.

Still, even Bloomberg's most ardent boosters recognize the daunting realities of the past (independents don't win the Presidency) and the future (if Bloomberg enters the race and looks like he might win, Republicans and Democrats would team up to try to destroy him).

Intre timp, ceva droguri pe imaginea lui Giuliani

Eh, daca cu actualul primar al New Yorkului lucrurile abia acum devin interesante, sa vedem ce mai fce fostul primar al metropolei, Rudi Giuliani (inca republican). Pai ce sa faca, a primit un sut in boashe drept in Carolina de Sud. Un milionar in parai care strangea fonduri pentru campania lui Rudi e acuzat ca a comercializat droguri. Nu multe, de vreo juma de kil, cat sa faci sa se simta bine o gashca de republicani.
-------

Former Mayor Rudolph Giuliani’s statewide campaign chairman for South Carolina was indicted today on federal cocaine charges according to The Associated Press. State treasurer Thomas Ravenel has been charged with distribution of under 500 grams of cocaine and faces up to 20 years in federal prison.

The charges allege that Mr. Ravenel, 44, a real estate millionaire, bought the drugs in late 2005 to share with other people. The New York Daily News reports that the investigation began before he was elected state treasurer in November, but law enforcement officials only recently acquired sufficient evidence to indict.

The Giuliani camp moved quickly to distance itself from its top official in this early-primary state, calling Ravenel’s position one of “volunteer responsibilities.” “Our campaign has no information about the accusations pending against Mr. Ravenel. Mr. Ravenel has stepped down,” said campaign spokesman Mark Campbell.

The campaign has already replaced the suddenly embattled Mr. Ravenel with former South Carolina G.O.P. chairman Barry Wynn according to the A.P.

This is not the first time an aide or political ally of Mr. Giuliani has landed in legal hot water. When President Bush nominated Bernard Kerik, police commissioner under Mayor Giuliani, to head the Department of Homeland Security in 2004, confirmation hearings revealed possible ties to organized crime. In 2006, he pled guilty to to accepting a gift from a New Jersey construction firm rumored to be connected to the mob.

Eşecul Uniunii Europene are un nume: Constituţia

BBC anunţă că Germania ar fi hotărât să se renunţe la ideea alcăturii unei Constituţii europene.

Hillary si Bill Clinton intr-o parodie dupa Soprano's

Clipul ar fi adus 500.000 de vizitatori pe site-ul Hillarei. Toata lumea astepta cantecul de campanie al fostei prime doamne. Si a fost sa fie acesta: You and I, Celine Dion
Nu stiu de ce, dar pe Traian si Maria mi-i inchipui intr-o parodie dupa Leana si Costel din Vacanta Mare

Faza cu TB

... culeasa de pe blogul lui Cristi Dimitriu, redactor-sef la Mediafax.
Primul comentariu la Bai nesimtitilor, Basescu va foloseste (in) timpul liber!
adrian:
Faza povestita de un reporter prezent la Cupa Mondiala de Echitatie in Ghencea: “Ma duc la evenimentul cu pricina si il vad pe Boroi, presedintele clubului sportiv Steaua care statea langa Basescu. Dau cu buna ziua lui Boroi, pentru ca pe el il cunosteam. Nu mi-am permis sa-l salut pe seful statului pentru ca nu ne cunoscusem. Cum sa salut un om pe care nu il cunosteam? Si cine imi raspunde? Basescu. “Buna ziua, Buna ziua, imi zice”, faza la care am ramas blocat. Am replicat si eu scurt. Nu, pe domnul Boroi il salutam”.
Ma mandresc cu prietenia care ma leaga de reporterul cu pricina. Si nu suntem amici de duminica.

Nodul electrician

Cica asa e in India. Nu stiu unde exact unde, daca in Ferentari sau in Bombay

Don't smoke and fill the tank

China a depasit SUA. La emisii de CO2...

Ce era de asteptat s-a intamplat: China este poluatorul numarul 1 al Lumii. Si mai departe?

China has overtaken the United States as the world's biggest producer of carbon dioxide, the chief greenhouse gas, figures released today show.

The surprising announcement will increase anxiety about China's growing role in driving man-made global warming and will pile pressure onto world politicians to agree a new global agreement on climate change that includes the booming Chinese economy. China's emissions had not been expected to overtake those from the US, formerly the world's biggest polluter, for several years, although some reports predicted it could happen as early as next year.
Articol in The Guardian

Un eco-optimist: Klaus. Vaclav Klaus.

Klaus este presedintele Cehiei si fost prim-ministru al acestei tari. Este considerat de multa lume ca fiind eurosceptic. L-am intalnit acum un an, cand a vizitat Romania, si i-am luat un mini-interviu, de doua minute. L-am intrebat, la sfarsit daca este euro-sceptic. S-a strambat, consilierii lui si-au bulbucat ochii, iar eu am asteptat raspunsul cu o privire de copil cuminte. A zis ca este "euro-REALIST" si bla-bla.
---

Freedom, not climate, is at risk

By Vaclav Klaus

Published: June 13 2007 17:44 | Last updated: June 13 2007 17:44

We are living in strange times. One exceptionally warm winter is enough – irrespective of the fact that in the course of the 20th century the global temperature increased only by 0.6 per cent – for the environmentalists and their followers to suggest radical measures to do something about the weather, and to do it right now. ARTICOL DIN FT

Genocidul din Darfur - clima e de vina! Asa zice seful ONU...

Secretarul general al ONU, sud-coreeanul Ban Ki-moon, a ajuns la concluzia, tocmai cand scria la Washington Post, ca dezastrul umanitar din Darfur, Sudan, a fost provocat de - sau are la baza - schimbarile climatice. Hm... Poate si situatia din Kosovo este provocata to de incalzirea globala...

A Climate Culprit In Darfur

By Ban Ki Moon
Saturday, June 16, 2007; Page A15

Just over a week ago, leaders of the world's industrialized nations met in Heiligendamm, Germany, for their annual summit. Our modest goal: to win a breakthrough on climate change. And we got it -- an agreement to cut greenhouse gases by 50 percent before 2050. Especially gratifying for me is that the methods will be negotiated via the United Nations, better ensuring that our efforts will be mutually reinforcing.

This week, the global focus shifted. Tough but patient diplomacy produced another win, as yet modest in scope but large in humanitarian potential. Sudanese President Omar al-Bashir accepted a plan to deploy, at long last, a joint United Nations-African Union peacekeeping force in Darfur. This agreement, too, is personally gratifying. I have made Darfur a top priority and have invested considerable effort, often far from public view, toward this goal.

Cele 10 porunci ale soferilor. De la Vatican citire

1 - You shall not kill.
2 - The road shall be for you a means of communion between people and not of mortal harm.
3 - Courtesy, uprightness and prudence will help you deal with unforeseen events.
4 - Be charitable and help your neighbor in need, especially victims of accidents.
5 - Cars shall not be for you an expression of power and domination, and an occasion of sin.
6 - Charitably convince the young and not so young not to drive when they are not in a fitting condition to do so.
7 - Support the families of accident victims.
8 - Bring guilty motorists and their victims together, at the appropriate time, so that they can undergo the liberating experience of forgiveness.
9 - On the road, protect the more vulnerable party.
10 - Feel responsible toward others.

Putin, comparat cu Popey Marinarul

Comparatia a facut-o Tom Lantos. Bine bine, dar citi Popey exista, Tom? De al nostru ai uitat?

Despre clima: unde va fi Bucurestiul in 2071?

Niste baieti au facut o harta pe baza previziunilor climatice si iata ce le-a iesit pentru anul 2071. Cam pe unde o sa fie, climatic vorbind, orasele pe care noi le stim ca Stockholm, Helsinki, Londra, Paris, Roma... Berlinul nici nu mai e in Europa, e deja Afrikakorps. Pe unde credeti ca va fi Bucurestiul? Ajungem pe unde e Cairo acum sau plutim in deriva pe Mediterana?
Eu zic sa plantam palmieri de pe acum, da-i dreq de plopi...

London’s climate will resemble that of the Portuguese coast;
Paris weather will resemble that of the Extremadura, in the interior of the Iberian peninsula;
Stockholm and Oslo are a bit further to the north, close together and close to Barcelona;
Barcelona itself will meteorologically migrate to northern Morocco;
while Berlin will situate itself weather-wise in the Algerian hinterlands of Kabylia;
Istanbul, the largest Turkish city, will move to the southern coast of that country;
and will be joined there by Rome, as its present-day climate will prove all but eternal;
Helsinki’s weather will resemble that of central Europe, southern Poland to be exact;
and finally, Saint Petersburg will come to feel like Belarus - although I’m not sure that’s much of an improvement

Trabant, 50 years after...

As a symbol of a bygone political era, the cheap and cheerful Trabant car means different things to different Germans, depending on whether they hail from the west or former communist East Germany.

West Germans tend to think at once of the countless jokes made about the lacklustre little runabout with its fume-belching, two- stroke engine. Those from the east however, may recall a carefree childhood trip to a Baltic beach long before the heavily-fortified border between the two countries was torn down in . http://www.blogger.com/img/gl.link.gif

Multiubitul din alte vremuri

Stramosul lui Basescu in vizita de lucru la stramoasa fabricii de ATV-uri Brasov.

Ceva interesant despre Kosovo...

B92 carried out research into Kosovo's economic potentials, and how much Serbia currently pays to settle Kosovo’s economic debts.

As much as US$ 100,000 of Serbian tax payers’ money is set aside on a daily basis for the settlement of Kosovo’s portion of foreign debt.

Most agree that the largest economic potential in Kosovo is in energy. Public Enterprise Electric Power Industry of Serbia (EPS) said that Kosovo has 14 billion tons of coal in reserves, sufficient to generate five times the power that Kosovo-based power plants manage to deliver today.

Sunteti de o nesimţire incredibilă. Sunt in timpul meu liber!

Cam asa s-a exprimat un politician care a avut, recent, o luna de zile timp liber sa-si poarte camasa in dungi (dungi subtiri) prin piete. Si ca nu cumva sa-si piarda serviciul, ne-a chemat sa mergem la vot, ca sa vedem cit de cool este. Numai ca, surpriza! La vot au venit mai putin de jumatate dintre oamenii cu drept de vot, poate si pentru ca oamenii se aflau in timpul lor liber. Si nici cei din tari straine care promiteau ca voteaza cu sutele de mii, nu s-au dus la urne decat vreo 80 de mii. Aveau o scuza, multi erau la munca.
Politicianul nu s-a suparat pe oamenii care au fost la gratare sau in parc in loc sa stea citeva minute la coada ca sa puna stampila pe DA sau NU. Nu s-a suparat pentru ca, dupa ce a talharit o fata, tot s-a intors la munca, desi in Marea Britanie ar fi fost condamnat la un an de puscarie. S-a mai intilnit cu unul, cu altul, a uitat sa condamne rasismul, a mai motait la o conferinta si a zis ca e surmenat si a plecat la mare, sa se odihneasca la nervi. A ramas cool-cool, chiar al-cool. Nu s-a suparat pe turistii si gura-casca de-l iau drept maimuta si ii fac poze pe unde il prind (incercati sa vi-l inchipuiti pe orice lider european in ipostaza asta...). Nu. S-a suparat insa pe ziaristi, iar supararea aceasta este tot mai evidenta pe zi ce trece.
Dupa tot raul pe care l-ati facut, dati dovada de o nesimtire incredibila, domnule. Am curaj sa afirma asta pentru ca sunt in timpul meu liber si spun ce gindesc. Iar de votat nu mai votez de 3 ani, pentru ca nu vreau sa ma mai deranjez in timpul meu liber pentru niste nesimtiti...

Barak se vrea un de Gaulle...

Israeli politicians usually admire Winston Churchill and quote him often, as Ehud Barak did, too, when he was prime minister. But since he lost the 2001 election to Ariel Sharon, Barak has adopted a different role model: General Charles de Gaulle. That is no trivial choice for an Israeli leader. De Gaulle is renowned here mostly for imposing an embargo on Israel during the Six-Day War and his insulting remarks about Jews. Barak is much more interested in de Gaulle's 1958 return to power, when he was called upon to save France from the crisis of the Algerian insurrection. It seems likely that is how Barak dreamed of his own return to leadership: the savior called upon at a time of military distress.

Reklama

Bag de seama ca marii producatori de bere sau masini nu s-au mai deranjat sa faca reclame dedicate pentru Romania. Daca merge in Ungaria, merge si in Romania aceeasi reclama. Altfel nu-mi explic de ce o reclama la Stella Artois (aia cu carutza de mere si tipa pe bicicleta) are un fundal sonor cu influente maghiare, iar o reclama la Citroen e tot pe fond muzical unguresc. Nu ca m-ar deranja, dar...

Barak ar da iama prin Gaza...

ISRAEL’s new defence minister Ehud Barak is planning an attack on Gaza within weeks to crush the Hamas militants who have seized power there.

According to senior Israeli military sources, the plan calls for 20,000 troops to destroy much of Hamas’s military capability in days.

The raid would be triggered by Hamas rocket attacks against Israel or a resumption of suicide bombings.

---
Sa vezi atunci lupta pentru pace...

Din ciclul: "tac'tu e cool"

Ontanu raspunde

Vă răspundem la solicitarea dumneavoastră transmisă prin email la adresa cristianlemnaru@yahoo.com prin care doriţi lămuriri cu privire la reparaţiile pe şos. Mihai Bravu, vis-avis de Primăria Sector 2.
Vă comunicăm că lucrările la care faceţi referire sunt executate de către ADMINISTRAŢIA STRĂZILOR BUCUREŞTI.
Pentru soluţionarea sesizării dumneavoastră am transmis adresă la executantul acestor lucrări cu atenţionarea de a proteja spaţiile verzi şi arborii din zonă.
Pe această cale vă mulţumim pentru implicarea dumneavoastră în problemele sectorului 2 şi aşteptăm în continuare propunerile dumneavoastră pentru îmbunătăţirea vieţii în comun a locuitorilor din sectorul nostru.
Semnat: Primar Neculai Ontanu

Muri Luceafarul

Acum cateva zile, un individ incerca sa ma convinga ca Luceafarul are conotatie negativa, de la Luceafarul Huilei. I-am zis daca Eminescu, numit Luceafarul poeziei romanesti (incercam sa-i revigorez neuronul), are tot conotatie negativa si a raspuns afirmativ. Ca cica Luceafarul "era malefic, zbura pe acolo, fura fete"...
Pe 15 iunie 1889 a murit Luceafarul poeziei romanesti. In spitalului doctorului Sutu, pe strada Plantelor. OK, sa vedem acum citi si-au adus aminte de acest amanunt, domnule Hurezeanu...

Ca sa pot muri linistit,
Pe mine, mie, reda-ma!

--
Asa scria Eminescu in decembrie 1883...