miercuri, 30 ianuarie 2019

Venezuela, falimentul socialismului sud-american

Criza din Venezuela, povestită de un martor ocular

Venezuela, falimentul socialismului de tip sud-american

de Emil Neacşu

În exclusivitate pentru Jurnalul, un profesor de Fotografie din Venezuela povesteşte criza prin care trece ţara sa, din ultimii ani ai regimului Hugo Chavez până în timpul actualului preşedinte, Nicolas Maduro. Alfredo Padrón este un venezuelan, absolvent IATC-ului I.L.Caragiale din Bucureşti, este îndrăgostit de România şi a trăit în ţara noastră în perioada comunistă, între 1977-1982, când a văzut începutul crizei comunismului din regimul Ceauşescu. Nu credea că va retrăi momentele de cumpănă, să vadă din nou cozi la magazinele de alimente sau să stea ore întregi pe întuneric, în condiţiile în care Venezuela este considerată o ţară foarte bogată, datorită resurselor sale petroliere. Alfredo a avut surpriza, însă, să trăiască un coşmar, casa sa a devenit o adevărată fortăreaţă, în condiţiile în care, de frica bandiţilor, nimeni nu mai ieşea pe stradă după ora 17. Cu toate măsurile de precauţie, familia i-a fost sechestrată de către bandiţi, iar după ce a scăpat, Alfredo a decis să plece din ţară, în Republica Dominicană. Alfredo iubeşte România, continuă să scrie şi să corespondeze în limba română şi urmăreşte atent situaţia din România. În perioada în care a locuit în Bucureşti l-a cunoscut pe poetul Nichita Stănescu şi a făcut câteva fotografii inedite. De altfel, la interviu a răspuns în limba română.

 

 

-        Domnule Alfredo Padron, cum se trăieşte în Venezuela?

Venezuela actuală este leagănul celor mai mari contradicţii care se pot imagina: una dintre ţările cele mai bogate din lume, cu o populaţie care îndură mizeria, foametea şi lipsa medicamentelor. Cele mai simple activităţi de zi cu zi, care sunt o rutină pentru cei din alte ţări, sunt un coşmar în Venezuela pentru că nu sunt bani pentru cumpărături, oamenii nu au bani nici măcar să plătească un bilet de autobuz, fără să mai vorbim de taxi, care este un lux. Cei care au bani în bancă se confruntă şi ei cu probleme pentru că transferurile electronice sunt limitate la cifre ridicole, indiferent de ce sumă ai în contul tău. Pe de altă parte, oameni îşi petrec aproape întreaga zi încercând să facă rost de produse alimentare care, ori nu există, ori se găsesc la preţuri imposibil de plătit, în condiţiile în care salariile din Venezuela  au cea mai scăzută putere de cumpărare din America de Sud şi aş îndrăzni să spun, chiar şi din întreaga lume.

 

-        Se poate compara Venezuela de acum cu România lui Ceauşescu?

Nu se compară. Acum în Venezuela lumea caută resturi prin gunoi ca să găsească ceva de mâncare (cei mai săraci, bineînţeles). Delincvenţii n-au niciun fel de oprire. Aş compara situaţia numai din punctul de vedere al cenzurii şi represiunii poliţieneşti.

-        Se mai poate vorbi de o economie a Venezuelei?

Bineînţeles că în condiţiile descrise, productivitatea economiei este zero. Inflaţia chiar se poate descrie ca fiind cea mai mare de pe pământ, fără să exagerezi, şi produsele pe care nu reuşeşti să le cumperi dimineaţa, după amiaza te pot costa de trei sau patru ori mai mult.

 

-        Cum s-a ajuns aici?

Distrugere unei economii atât de mari are la bază în primul rând populismului de stânga promovat de guvernul lui Hugo Chavez, care, după o încercare de lovitură de stat nereuşită, a ajuns la putere prin alegeri corecte, profitând de fenomenul decepţiei generale faţă de politicienii tradiţionali, cei care au întors spatele populaţiei, în general, şi celor săraci, în special. O dată ajuns la putere, Hugo Chavez, care se bucura de o mare popularitate, a depus eforturi să consolideze o mişcare comunistă internaţională şi a risipit o mare avere, finanţând tot felul de mişcari comuniste şi teroriste în jurul lumii. Când a simţit că este pe moarte, el a transmis că doreşte să fie înlocuit de Nicolas Maduro. Aşadar, odată cu moarte lui Chávez, Maduro a devenit preşedinte după nişte alegeri foarte controversate în care ar fi câştigat cu o diferenţă destul de mică, dar care, la urma urmelor, a fost recunoscută  în toate ţările cu reprezentanţe diplomatice în Venezuela.

-        Cum a început dezastrul?

Într-o periodă foarte scurtă, Maduro a pierdut capitalul politic obţinut de Hugo Chavez şi a prăbuşit economia în urma unei scheme de corupţie şi incompetenţă, care a adus ţara la situaţia actuală. La sfârşitul celor două mandate legale de preşedinte, Maduro a organizat noi alegeri, fără să le permita liderilor celor mai importante partide ale opoziţiei să concureze, „câştigând" pe fondul unei foarte mici prezenţe la vot, (scrutinul nefiind recunoscut de peste 20 de ţări din lume), ajungând să fie un uzurpator al puterii. În Constituţia venezueleană, în articolul 233, se scrie clar că în cazul în care preşedintele nu îndeplineşte toate atribuţiile funcţiei, preşedinţia trebuie preluată de către preşedintele Parlamentului Naţional, Juan Guaidó. El a fost imediat recunoscut de către guvernul Statelor Unite ale Americii.

-        Mai poate rămâne Maduro la putere?

În clipa de faţă, venezuelenii sprijină cu toţii (inclusiv mulţi dintre admiratorii lui Maduro) constituirea unui guvern de tranziţie care să organizeze alegeri libere şi democratice, care să garanteze întoarcerea ţării la sistemul democratic şi redresarea economiei. Sistemul financiar internaţional se pregăteşte să recunoască numai semnătura lui Guaidó pe toate conturile statului venezuelean care se află în băncile cele mai importante din Occident, precum şi primirea profiturilor care se obţin din exporturile de petrol. Numai militarii au mai rămas să îi întoarcă spatele lui Maduro pentru ca să fie numit un nou preşedinte al Venezuelei, iar asta e doar o chestiune de timp.

-        Este armata un pericol pentru populaţie?

Da, armata încă mai reprezintă un pericol pentru supravieţuirea poporului venezuelean. Există pericolul ca militarii să ucidă mulţi oameni pe străzi; în ultimele zile au ucis 35 de oameni (n.r. până în 29 ianuarie) care se duseseră la proteste. Guvernul are un fel de „joint venture" cu tâlharii, au creat aşa numitele „zone de pace", numite astfel cu cinism, unde poliţia nu se bagă pentru ca delincvenţi să acţioneze fără probleme.

-        Credeţi într-o intervenţie a Rusiei în sprijinul lui Maduro?

Nu cred că Rusia o să intervină militar, pentru că interesele ei sunt doar economice, fapt ce se poate negocia. În schimb, intervenția Statelor Unite este foarte posibilă.

 

 

 

 

vineri, 11 ianuarie 2019

despre marime :)

De luat aminte :)))) Toate acțiunile unui om sunt determinate de mărimea pulii lui. După mărimea pulii, oamenii se încadrează în patru tipologii: Bărbații cu pula mare: Maxipulii se simt împliniți spiritual pentru simplul motiv că au pula mare. Ei nu se străduiesc să facă nimic în viață. Nu vor nici bani, nici faimă, nici case, nici mașini. Ei nu au nimic de demonstrat. Au pula mare și știu că au pula mare. Acest lucru le este de ajuns încât să ducă o viață liniștită, pașnică și veselă, străduindu-se în viață doar cât e necesar să supraviețuiască. Maxipulii sunt pașnici și liniștiți. Nu vor nici războaie, nici ceartă nici nimic. Se vor împăca cu toată lumea, și vor căuta soluția de mijloc în orice conflict, pentru că nu au nevoie să se compare cu alții. Deja se știu superiori. Atitudinea lor generală față de restul oamenilor este de o superioritate detașată. Se uită de sus, cu blândețe la restul oamenilor, înțelegând drama lor internă. Totuși sunt mărinimoși. Dacă ar fi după ei, toată lumea ar avea pula mare, dar, din păcate, nu se poate. În relațiile cu femeile sunt calmi și tandri, capabili de o relație profundă și sentimentală, pentru că nu au nevoie de altceva. Bărbații cu pula mică: Lumea s-a dezvoltat pe spatele bărbaților cu pula mică. Toți cercetătorii, toți filozofii și artiștii au avut pula mică. Minipulul este un om muncitor. El știe că o are sub-standard și va dori toată viața să compenseze. Va munci, se va zbate, va creea. Toate ca să pară că o are mai mare decât e cu adevărat. În mintea lui, el are impresia că lumea va face o paralelă între succesul lui și mărimea pulii lui, deși, cu cât adună mai multe chestii, cu cât se zbate mai tare, cu atât dovedește că o are mai mică. Minipulul vrea tot timpul să iasă în evidență. Unul mai prost va cumpăra foarte multe chestii, compensând mărimea lui peniană cu mașini mari, case mari, haine de lux, etc. Unul inteligent va compensa prin făcutul de lucruri noi, prin inovație în domeniul de care se ocupă, împingând lumea înainte. Se va simți tot timpul amenințat de oamenii cu pula mare dar nu este destul de bazat pe mărimea propriei puli încât să caute conflictul cu aceștia. Îi va urî în tăcere. El este nefericit până la vârsta de mijloc, când, se va resemna cu pula lui mică și va începe să se bucure de posesiunile lui materiale și să caute plăcere în munca sa. Minipulul, până la faza de împăcare cu propria pulă va privi femeia ca un obiect. O va alege nu după sentimente, ci după valoarea superficială a ei. Va fi pentru el doar o altă chestie cu care să compenseze pula mică. În faza a doua, de resemnare, va fi capabil de o relație profundă, dar minipulul necopt niciodată nu va fi în stare de o relație adevărată. Bărbații cu pula medie: Medipulii sunt caracterizați printr-o tensiune internă permanentă. Sunt oameni vehemenți și violenți. Știu că pula lor nu are o dimensiune care să impună categorisirea în tipologiile anterioare, și de aceea vor fi toată viața blocați într-un permanent concurs de măsurare a pulii. Medipulul va râde bucuros când va da de unul cu pula mică și îi va demonstra că a lui e mai mare și îi va săpa pe la spate pe cei cu pula mare ca să îi deruteze dar fără succes. Maxipulii sunt imuni la răutăți și acest lucru îl va frustra pe medipul. Însă cel mai violent va fi cu cei ca el, restul medipulilor. Știe că unul cu pula medie, ca a lui este asemănător lui. Unul mai prost va încerca prin orice metodă să demonstreze că are juma de centimetru în plus și va face tot soiul de competiții cu ceilalți medipuli, tot timpul facând topuri și clasificări. Unul mai deștept va încerca să se distanțeze de ceilalți medipuli printr-o personalitate unică. Printr-un mod de a fi original. La vârsta mijlocie, medipul ori se va încadra singur în una din categoriile de mai sus, mimând comportamentul lor (pseudomaxipul sau pseudominipul) sau va rămâne toată viața un frustrat, un încârcenat. Atâta timp cât va considera că are pula medie, va fi o forță distructivă, un element negativ al societății. Medipulul caută o femeie care să-l facă să se simtă cu pula mare. Va trece peste orice defect al acelei femei atâta timp cât ea va avea grijă de această simplă nevoie a lui. De aceea relația lui cu femeile va fi una de simbioză, nu una profundă. Evident, până la faza pseudo. Femeile Femeile nu au pulă. Evident. De aia sunt apule. Totuși, modul lor de gândire se centrează pe pulă. Singure, sunt haotice. Comportamentul lor nu poate fi prevăzut, pentru simplul motiv că nu au o pulă fizică. Au în schimb o imagine a propriei puli în cap, care fluctuează. Ei bine, femeia într-un anumit moment se va comporta în funcție de cât de mare este pula psihică, pula imaginată de ea că o are. Iar imaginea apulei despre nepula ei este foarte fluidă. Poate fi de 10 cm acum, și de 30 peste 10 minute. De aceea femeia este imprevizibilă și lipsită de logică. Din fericire, după ce se combină cu un bărbat, va adopta mărimea pulii acestuia ca fiind mărimea pulii ei. Atenție! Dacă va avea impresia că pula masculului este mult mai mică decât pula ei mintală, va încerca să îl domine și să îl țină sub papuc. Vom mai continua cu această nouă ramură a psihologiei în curând.