marți, 31 iulie 2018

Angela Gheorgiu, interviu devastator in presa italiana Hai Sictir PSD!


voi, cei mai de varsta mea sau un pic mai mici, mai tineti minte ultimii ani ai regimului ceausescu? cand ascultam adevaratele stiri la Vocea Americii si Europa Libera, cand ne uitam la TV la bulgari (cei din sud), sârbi (sudvest) sau unguri (vest) si eram ingretosati de "realizarile" tovarasilor de la conducerea de partid si de stat si ii luam la misto pe la colturi pe coana leana si nea nicu? Credeti ca in 2018 suntem departe de 1988? Nu. Ce publicatie ar lasa-o pe Angela Gheorghiu sa o spulbere pe Firea? Ce editor si-ar fi asumat sa dea asa ceva pe un post tv? Lasa, mai bine nu dam, ne facem ca n-a zis... Taie... Vocea Americii e internetul, facebookul, Europa Libera se intoarce, televiziunile bulgara sau sarba sau maghiara au devenit Euronews sau BBC si CNN... nea nicu e din teleorman, la fel si coana leana, academiciana cu doua stagii la Bruxelles... Artistii sunt apreciati in Occident, aici e loc doar pentru ștoarfe siliconate și pițiponci stafidiți. #haisictirpsd

Il soprano Gheorghiu: «In Romania, il mio paese, mi boicottano»

La diva più capricciosa della lirica: «Lo so, mi chiamano Draculina perché reagisco alle cattiverie. Le eroine dell’opera? Tutte fragili. Dovrebbero comporne una su di me»


shadow
«Se sono rimasta la pecora nera del mio mestiere, è perché ho le mie opinioni, e reagisco alle cattiverie». Angela Gheorghiu è l’ultima cantante che incarna un’idea di divismo classico. Dice che l’opera è stata creata per le voci, non per i direttori e tantomeno per i registi. Per i suoi «colpi di scena» l’hanno soprannominata Draculina: «Ci rido sopra, intanto Dracula è una leggenda, un personaggio inventato, tra l’altro da un irlandese, non da un romeno. Perché nessuno dice che ho aiutato tanti colleghi e direttori?». In Inghilterra (alla Royal Opera House è di casa) sta per uscire l’autobiografia (scritta con Jon Tolansky) di una voce diversa da tutte le altre, anche per ciò che dice fuori scena.
Cominciamo dai suoi inizi.
«Mia madre faceva la sarta, papà conduceva i treni. Amavano la lirica e io da piccola imitavo qualsiasi cosa, ero una spugna. La mia voce viene dal nulla. Sono nata in una minuscola cittadina in Romania, Adjud».
C’era il comunismo.
«Ceausescu prese il potere quando sono nata io, nel 1965. Quando sei bambino non capisci, giochi, poi mi davano tutti lezioni gratuite di canto. Ma era un paese orribile. A 14 anni andai a studiare a Bucarest, per fortuna Ceausescu cadde l’anno prima che io finissi il Conservatorio, nel 1989, e potei cominciare a viaggiare. Non è cambiato molto nel mio paese».
Perché?
«La corruzione non è solo nella politica, è entrata nel DNA dei romeni. I medici per curarti, i preti per un battesimo: a tutti devi dare soldi sottobanco. C’è un mondo parallelo. Non fanno autostrade, scuole, ospedali, teatri. Il paese è diviso in due, tra vecchi e giovani: per fortuna che ci sono loro. Io poi ho cantato opere in tutto il mondo, e mai in Romania, le sembra normale?».
Non è normale.
«Chi ha il potere pensa che i cantanti romeni debbano esibirsi gratuitamente o quasi. Quando nel ‘94 riuscii a far venire Placido Domingo, lui fu pagato, io no. Non si apprezza chi riesce nella vita. La sindaca di Bucarest voleva darmi la cittadinanza per suo tornaconto, è una donna che strumentalizza ogni cosa, si serve del successo degli altri: ho rifiutato. La stessa cosa l’ha fatta con la mia amica Simona Halep, la campionessa di tennis, che suo malgrado in una cerimonia allo stadio è stata sommersa dai fischi indirizzati alla sindaca».
Sulla sua pagina su Wikipedia, c’è scritto: profilo caratteriale.
«Lo so, mi credono capricciosa, è la mia croce da tutta la vita. Gli artisti sono passionali. Ho avuto incidenti clamorosi? Allora: è vero, a Vienna non mi sono ripresentata in scena dopo il primo atto di «Tosca» perché Jonas Kaufmann ha fatto il bis di E lucevan le stelle. L’avevo pregato di non farlo: prenditi tutti gli applausi, ma non fare il bis, non si fa. Ero arrabbiata con lui. Prima del suo meritato successo, l’ho sostenuto nei suoi debutti importanti; dopo una «Butterfly» parlammo di fare il cd e il concerto di «Aida» a Roma con Antonio Pappano e Santa Cecilia. Sono uscita dal progetto e non so perché».
Chi è la sua erede? 
«L’arte non si fa con gli eredi. Mi piace Anna Netrebko, anche lei ha avuto i suoi problemi sentimentali con i cantanti; mi piacciono Sonia Yoncheva e Lisette Oropesa, con cui ho cantato «La Rondine» al Met di New York».
Teatro con cui ha avuto un incidente.
«Eravamo in tour in Giappone con la Carmen di Zeffirelli, ero Micaela e volevano impormi una orribile parrucca rossastra».
Chi è l’eroina di un’opera che le somiglia?
«Sono quasi tutte donne fragili, vittime. Dovrebbero comporre un’opera nuova su di me... Io sto da cinque anni con un ragazzo romeno di 20 anni più giovane, e i suoi genitori sono miei amici. Pregiudizi? Ognuno vive come gli pare, guarda Macron in Francia. Si chiama Mihai Ciortea, ha smesso di fare il dentista per starmi vicino».
Cos’è il divismo oggi?
«È cambiato in peggio. È sparito il mistero. La condanna alla bellezza nella lirica è mortale. Puoi avere un fisico così così ed essere bello in scena. Tra una voce mediocre ma di bell’aspetto e Pavarotti, oggi prenderebbero il mediocre».
© RIPRODUZIONE RISERVATA

miercuri, 25 iulie 2018

M*ie PSD - Opriti-o pe proasta de Dancila!

duminică, 22 iulie 2018

M#ie PSD. Etapa pe Dambovita

Caz rarism la Pietroșița, aproape unic în analele administrației publice locale din România, unde primarul comunei Pietroșița - Ion Leonard Dicu, s-a făcut singur CETĂȚEAN DE ONOARE al localității pe care o conduce!
De o prostie ieșită din comun, primarul afemeiat al localității Pietroșița, a vrut să fie rege pentru o zi, organizând o mega acțiune, mai ales în contextul în care acesta nu a devenit singur cetățean de onoare al Comunei Pietroșița, ci împreună cu Președintele PSD Dâmbovița - Adrian Țuțuianu și cu consilierul județean PSD - Florin Georgescu.
În prezența mai multor parlamentari PSD și a unei numeroase asistențe, Ion Leonard Dicu și-a înmânat singur titlu de Cetățean de Onoare, situație ce l-a stânjenit până și pe Adrian Țuțuianu, care a văzut multe aberații administrative la viața lui și pe care în mod normal nu ar mai fi trebuit să-l mire nimic, însă ceea ce s-a întâmplat ieri la Pietroșița l-a consternat până și pe acesta, chiar dacă și el personal, era unul din cei trei "beneficiari" ai titlului  de Cetățean de Onoare.
Momentul în care, Ion Leonard Dicu-Primarul Comunei Pietroșița, și-a acordat singur titlul de Cetățean de Onoare, a fost marcat și de un moment teatral, lui Dicu dându-i lacrimile când a luat la subraț, placheta  și soclul de sticlă ce conținea fotografia sa.

Proiectul de Hotărâre prin care acest tânăr primar, în vârstă de doar 44 de ani, și-a acordat singur titlul de Cetățean De Onoare, a fost aprobat în dată de 27.04.2018 și a avut la bază un referat întocmit din viceleprimarul - Ion Olîc, personaj fără prea multă carte, care  a semnat, fără cârtire, motivația pentru care șeful său, trebuie să devină Cetățean de Onoare al Comunei Pietroșița, gest prin care acesta a făcut de râs o comunitate întreagă.

Din ciclul: M*ie PSD. Azi: Aruncatul banilor in Dambovita

Inteleg că Țoapa vrea să organizeze cu fast Zilele Bucureștiului, ca, deh, nu avem absolut nicio problema, traficul e normal, transportul in comun super, sosesele astupate, strazile curate, parcurile minunate. Si pentru asta se arunca 500.000 de euro, pe spectacol pe Dambovita si pe trimis nu stiu ce cacat de ambarcatiuni la Londra. Da, la Londra, sa ne facem de cacat pe plan mondial, nu doar local...
AICI

vineri, 13 iulie 2018

S-a dus Ciprian Chirvasiu...

L-am cunoscut pe Ciprian in 2002, cand am ajuns la Gardianul. El era redactor sef adjunct si era foarte fioros. Asa mi se parea mie, ca un Saint Bernard gata sa te sfasie. In primele saptamani nu am avut treaba direct cu el, incercam sa il evit, iar el banuiesc ca ma urmarea sa ma prinda la inghesuiala. La un moment dat, sotia mea m-a auzit vorbind de Chirvasiu. Ciprian? Da, zic. Pai este finul familiei Cotescu, prietenii ei, la care a stat o vreme, in Bucuresti. Si ea, impreuna cu familia Cotescu au nascocit o intamplare si i-au invitat pe la ei pe Ciprian si Olivia, prima lui sotie, cu care are un baietel. Si acolo, la familia Cotescu in casa l-am vazut pentru prima data zambind pe Ciprian, un zambet parca retinut, cand a vazut-o pe Dana, iar dupa aceea a zambit cand m-a vazut pe mine si m-a salutat cu "Ce faci, șefu". "Bine, șefu". Si de atunci asa ne salutam, șefu in sus, șefu in jos. Că ne știam din afara redactiei a ramas micul nostru secret, de fata cu ceilalti eram oficiali, iar cand ramaneam singuri in sala de sedinta, sa ma intrebe ceva de pagina de externe a ziarului, deveneam amici si discutam liber, ii spuneam ce nu puteam sa ii spun in sedinta... Am aflat atunci in cei doi ani in care am fost colegi la Gardianul mai multe despre Nichita Stanescu decat am invatat la scoala. Si despre mentorul lui Ciprian, Aurelian Titu Dumitrescu, cel care, la randul sau, fusese in preajma lui Nichita. La un moment dat mi-a spus ca regreta ca nu mai are nu stiu ce carte a lui Aurelian Titu Dumitrescu. Eu, care incepusem sa zbengui pe site-uri de carti, printre care si anticariate - Ciprian era in partea reala a cartii - am gasit cartea respectiva si am cumparat-o. Iar de ziua lui, pe 25 ianuarie 2003, i-am facut-o cadou. A ramas fara cuvinte, un lucru ceva mai rar la Ciprian. Apoi am mers la petrecerea din redactie, El adusese de mancare si de baut pentru toata lumea, si nu eram putini. Atunci am baut un vin rosu la bidon de 5 litri, nu stiu de unde il adusese, despre care ne aminteam dupa aceea ori de cate ori de vedeam. Vinul, ala, șefu... Eh, el a plecat inaintea mea de la Gardianul, la Antena 3, si mi-a spus ca a cerut ca eu sa fiu numit in locul lui redactor-sef adjunct. Nu au vrut altii. Apoi, ne-am intalnit rar, dar viata a vrut sa fim din nou colegi, aproape o luna, la celebra televiziune Giga a lui Pinalti. Era prin aprilie 2012, eu eram deja de vreo 3 luni acolo, si l-am chemat sa vina sa candideze pentru un post de editor. A venit si a ramas, desi nu se simtea in largul lui. Ne-am despartit din nou, iar ne-am mai vazut rar spre deloc si am mai vorbit din cand in cand. Ultima data l-am vazut pe peron, la metrou, Piata Sudului, acum vreo 3 ani, cred, era bine fizic, dar nu prea fericit. Ultima data am vorbit in ianuarie anul asta, de ziua lui. Ce faci, șefu? Nu prea bine, șefu, am fost la un pas de AVC, ii zic eu, nu mai beau si iau pastile. Cate iei? Patru. Eh, șefu, eu iau opt pastile. Și imi spune cum a facut infarct si l-au dus aproape mort la spital si a inviat din nou, si cum ii e greu... A ramas sa mai vorbim, sa iesim la o ciorba. Nu a fost sa fie... Te îmbrățișez, șefu, a fost o onoare să te cunosc...

marți, 3 iulie 2018

Putin e cu ochii pe Transilvania

O decizie cel putin ciudata a liderului de la Kremlin, de a denumi un regiment al armatei TRANSILVANIA. Nu, Sevastopol, nu Simferopol, nu Ialta... TRANSILVANIA. De unde si pana unde? Oare nu este o provocare mai mult decat fatisa facuta la insistentele amicului sau din Budapesta, Orban Viktor? Oare asta e planul pe termen lung al Moscovei, sa ocupe Transilvania dupa modelul Crimeea, cu acordul tacit al americanilor si cu colaborarea administrativa a Ungariei? A, si cu ochii inchisi ai Londrei, ca banuiesc ca printul Charles nu va fi deranjat sa mearga la conacul sau din Transilvania, chiar daca administrativ nu va mai apartine de Romania. Un scenariu care poate parea isteric, dar care, in contextul evenimentelor recente, este din ce in ce mai posibil si credibil...




luni, 2 iulie 2018

Ştii că eşti din Buzău dacă...

... ești primarul orașului și la întâlnirea cu ambasadorul Marii Britanii, în loc de steagul Marii Britanii pui pe masă steagul Islandei. Boule! Boilor!