marți, 20 septembrie 2011

Bucurestii, la 522 de ani de atestare documentara

de pe site-ul crestinortodox:

Desi documentele istorice nu infatiseaza cu certitudine informatii referitoare la intemeierea ei, deci fara a avea un "act de nastere", Biserica "Bucur Ciobanul", ale carei inceputuri se pierd in negura vremurilor legendare, ca si in cazul intemeierii Bucurestiului, a ramas a fi pastratoarea frumoasei traditii orale despre legendarul intemeietor al cetatii de pe Dambovita.
Neindoielnic este faptul ca stramosii nostri isi ridicau sfinte locasuri de inchinare atunci cand incepeau a-si intemeia asezarile. Probabil tot astfel a procedat si legendarul cioban Bucur, despre care marele istoric Nicolae Iorga spunea: "Daca legenda ii aseaza locuinta pe dealul de la Radu-Voda, numind Biserica lui Bucur paraclisul de cimintir al calugarilor manastirii lui Alexandru Voda Mircea si a nepotului de fiu, Radu, aceasta inseamna siguranta populara, pastrata prin viu graiu, de la o generatie la alta, ca acolo e leaganul cetatii", iar un alt istoric, Ionnescu Gion, in a sa "Istorie a Bucurescilor" a afirmat ca: "Bucur ciobanul - povesteau unii cu emotiune - pascandu-si oile, pe colinele paduroase ale Dambovitei, a durat aici, in malul garlei, o bisericuta de lemn, ca sa-i fie siesi si mostenitorilor sai, un locas de rugaciune catre Bunul Dumnezeu".
Tot despre ctitorirea de catre ciobanul Bucur a unei bisericute din lemn pe locul actualei biserici ne vorbeste si o inscriptie a carei autenticitate a fost pusa adesea sub semnul intrebarii, caci, potrivit chiar celui care a copiat-o, Preotul Grigorie Musceleanu, a fost ascunsa de catre un egumen grec in temelia tinziibisericii Manastirii Radu-Voda.
Biserica Bucur Ciobanul
Aceasta inscriptie (pisanie) glasuieste astfel: "Io, Mircea I Basarab, Domnul Tarii Romanesti, Duce al Fagarasului si biruitor al tinutului Dobrogei de peste Dunare, la anul 6924 (1416) am zidit biserica de zid, in locul celei de lemn a lui Bucur, in padure, pe movila de langa Dambovita, cu hramul sf. Atanasie si Chiril, unde am pus oasele mortilor cazuti in tabara ce am avut cu turcii, la Giurgiu, iulie , 12." - fapt dovedit si de descoperirea in partea dinspre rasarit a colinei a unor oseminte deasupra carora inaintasii nostri au asezat o cruce de lemn.
Distrusa, se pare de un incendiu in secolul al XVII-lea, biserica a fost probabil rezidita de catre monahii Manastirii Radu-Voda in timpul unui egumen, Atanasie (1626 si 1632-1645), pentru a fi gropnita (osuar) si capela a cimintirului manastirii, iar apoi, ruinata fiind, a fost inchisa de la inceputul secolului al XIX - lea pana la 24 iunie 1938.
In acest interval de timp a fost restaurata de mai multe ori:
- catapeteasma actuala a fost pictata in anul 1705 - fapt confirmat de o insemnare de pe icoana Sfantului Ioan Botezatorul, din sirul icoanelor imparatesti, ce mentioneaza data de 8 februarie 1705 si semnatura pictorului.
- in anul 1868, prin osardia preotului Grigorie Musceleanu, ingrijitorul bisericii de la Radu-Voda, care a si asezat in mijlocul bisericii, sub policandrul cel mare, o piatra cu forma dreptunghiulara pe care era insemnata urmatoarea inscriptie: "Mircea Voda I anu 1402 stramuta capitala din Targoviste in Bucuresti. Biserica Bucuru inca era fondata. Mircea Voda puse oasele soldatilor cazuti in resbelul cu turcii langa biserica. Acum dupa IV seculi si jumatate, se repara din fondu Statului Romanu fara a i se schimba figura primitiva(...)",
- in anii 1909 si 1910 - cu sprijinul arhitectului Grigore Cerchez - s-a restaurat pridvorul (renuntandu-se la micul pridvor din lemn, ce servea si drept clopotnita), turla si bolta. Tot atunci a fost impodobita biserica prin adaugarea ancadramentelor din piatra sculptata de la usa si de la ferestre si totodata a usii din stejar sculptat de la intrare.
- intre anii 1931 si 1938 au fost efectuate reparatii (cu sprijinul familiilor Stefan Palaghita si Ioan Udroiu) cu binecuvantarea primului Patriarh al Romaniei, Dr. Miron Cristea si sub ingrijirea D. Dr. I. Matei si a preotului Dr. I. Felea.
Cu sprijinul membrilor "Fratiei Patriarhului Miron" a fost redeschisa si redata cultului, slujba de resfintire fiind oficiata de catre Prea Sfintitul Veniamin Pocitan Ploiesteanu la sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul din anul 1938.
Astfel "Stravechea biserica a lui Bucur, care a stat ani nenumarati pustie si ferecata pe delusorul inverzit din preajma Dambovitei - dupa cum se relata in presa din vremea aceea - printr-o fericita initiativa de cucernicie, si-a redeschis portile".
Biserica Bucur Ciobanul
De atunci si pana in prezent in aceasta "pretioasa amintire a trecutului indepartat" au slujit preoti precum Parintele Boris Raduleanu, Parintele Iulian Stoicescu, parintele Constantin Voicescu si mai ales parintele Alexie Barca (ce a slujit in biserica "Bucur" intre 1949 si 1986), preoti care si dupa trecerea lor la cele vesnice au ramas in amintirea si in sufletele locuitorilor urbei noastre ca mari duhovnici, mari rugatori, iar pentru slujitorii Sfintelor Altare, drept modele vrednice de urmat.
Preot slujitor: Pr. Barbulescu Ionut, Biserica "Bucur Ciobanul", Strada "Radu-Voda", nr. 33, sector 4, Bucuresti.

Niciun comentariu: