luni, 26 septembrie 2011

20 de ani de la caderea lui Petre Roman

Eram in Radio UniFan, reporter, cand vanzoleala politica a destabilizat, din nou, Romania, in septembrie 1991. Guvernul condus de Petre Roman isi dadea obstescul sfarsit, iar MINERII veneau pentru a 4-a oara la Bucuresti, sa faca ordine. Acea mineriada a fost una tare ciudata...
Anuntul ca vin minerii m-a prins la sfarsitul programului la radio, pe 25 septembrie, dupa-amiaza. Mi se pare ca era o zi de marti, nu mai sunt sigur. Orasul, agitat de obicei, parca devenise si mai frenetic, ca in asteptarea unei furtuni. Se vorbea pe strada despre faptul ca vin minerii. La stop, priviri ingrijorate si grabite. Oare ce o mai fi si de data aceasta...
Minerii au venit, din nou, ca niste hoti, noaptea, niste demoni ai intunericului, veniti pe intuneric pentru a ne afunda si mai tare in intuneric... Spuneam ca a fost o mineriada ciudata... Da, pentru ca in Parlement, cladirea veche de pe Dealul Patriarhiei, Ion Ratiu li s-a adresat minerilor si a fost aplaudat. Atunci l-am abordat, prima si ultima data, pe Dinu Patriciu, un tanar politician liberal, slab, cu parul lung si o Dacia Break bej...
Dar mineriada nu a fost doar ciudata ci si violenta. Sediul PNL de pe b-dul Balcescu a fost devastat. Totusi, in cladirea devastata aveam sa stau de vorba cu un lider liberal, Ion V Sandulescu... Pasajul de la Universitate era si el devastat, nu il puteai traversa decat in fuga, din cauza gazelor lacrimogene...
Am mers la Palatul Cotroceni, pe 27 septembrie, cu colegul meu de atunci Mircea Marian - actualul lingau de buci la basescu. Pe la Gradina Botanica am nimerit in fata unui grup de jandarmi inarmati cu bate de lemn. Erau gata sa ne loveasca. Am strigat ca suntem de la presa, radio UniFan, iar ei ne-au lasat in pace. Unul a marturisit ca ii place UniFan. Nu pot uita acele clipe de groaza si usurare...
In fata Palatului Cotroceni erau sute, mii de mineri, asezati ”turceste”. Scandau ”La Palatul Cotroceni canta cucuveaua, Iliescu si ai lui si-au gasit beleaua”... Am intrat de pe margine in multumea de mineri, cu grija, sa nu-i calc, asa cum as fi ocolit bolovanii pe o plaja... Am ajuns in mijlocul multimii, eu, cu parul lung, in blugi, cu un reportofon in mana, intregistrang scandarile minerilor... La doi pasi de Miron Cozma... Alt moment de neuitat... M-am grabit spre redactie sa predau caseta la stiri (era 1991...). Stiu ca am oprit la o casa sa dau un telefon in redactie, am spus doua vorbe pe post si urma sa ma grabesc spre post (nu aveam masina si taxi nu prea gaseai...).
Petre Roman a fost sacrificat. Iliescu si ai lui au ramas. Romania s-a cufundat iar in bezna...

Niciun comentariu: