vineri, 8 aprilie 2011

Ia sa vedem cine e cel mai mare iubitor de Cioran din servicii... Serviciile ecologiste, of course...

SURSA  Blogul lui Beranger - AICI


Iubitorul de Cioran, bişniţar cu aer

Acesta este individul care a cumpărat la licitaţie manuscrisele şi alte documente aparţinând lui Emil Cioran, licitaţie desfăşurată ieri la Hôtel Drouot din Paris. Aparent, personajul este de lăudat, întrucât ar fi promis că va dona statului român proaspăta achiziţie ce tocmai l-a uşurat de 405.000 de euro!
Dar cine este «avocatul» George Brăiloiu, în vârstă de 42 ani, proprietarul companiei KDF Energy, «românul din America» de care se vorbeşte astăzi, la aniversarea lui Cioran?
O scurtă documentare pe Google (mulţumiri lui @vladalex) ne arată că stimabilul este maestru în traficarea certificatelor de carbon:
În iulie 2009, CET Bacău a vândut către o firma bucureşteană – KDF Energy – 150 de mii de certificate de carbon. Pentru fiecare certificat vândut, CET a primit 15,05 euro, totalul tranzacţiei ridicându-se la suma de 2,25 milioane de euro. […]

Tranzacţia convenită în iulie de CET şi KDF Energy intră sub incidenţa prevederilor instituite de Codul Fiscal. Taxa pe valoare adaugată (TVA) care este suportata de CET Bacău în urma înţelegerii din vară ajunge la aproximativ 400 de mii de euro. Chestionat pe această temă, Marius Stănilă a afirmat că legislaţia română nu-l obligă să vândă certificatele pe bursă, chiar dacă tranzacţia ar fi fost lipsită de TVA. […]

Jucătorii de pe piaţa certificatelor de carbon îşi extrag profitul din tranzacţionarea pe bursele speciale de carbon a certificatelor de emisii. În urma achiziţiei celor 150 de mii de certificate, KDF Energy îşi va recupera TVA-ul de la statul român, ceea ce reprezinta peste 400 de mii de euro. Pe de altă parte, CET Bacău se alege cu o datorie faţă de bugetul de stat, rezultată din valoarea TVA. […]

KDF Energy este replica economică a lui Făt-Frumos din basme. Compania a luat fiinţă în 2002. Mai multe comunicate plasate în presă în ultimele luni atestă că firma derulează operaţiuni financiare de zeci de milioane de euro. În septembrie 2009, KDF a deschis o reprezentanţă regională la Atena, prilej cu care oficialii companiei au declarat că cifra de afaceri pe anul în curs va depăşi suma de 200 de milioane de euro. Datele consemnate la Registrul Comerţului arata că întreaga afacere este controlată de o persoana fizică, George Brăiloiu. KDF a raportat în 2008 o cifră de afaceri de doar 3,85 de milioane de lei (sub un milion de euro!) şi o pierdere netă de 312 mii lei (peste 3 miliarde de lei vechi). Mai mult, bilanţul aferent anului 2008 arata că firma e înglodată în pasive. Cuantumul datoriilor depăşeşte suma de 2,65 milioane lei, în timp ce cheltuielile sar de 4,32 de milioane lei. Necosmetizat, bilanţul KDF vorbeşte de la sine.
George Brăiloiu a vândut în ultimii doi ani aer de peste 100 de milioane de euro. […]

Întâi a ajuns la Facultatea de Drept din Bucureşti. La Revoluţie avea 20 de ani şi spune că a intrat în consultanţă. Apoi i-a fost încredinţată conducerea unei firme - mică, ce-i drept. “Nu sunt relevante”, spune George Brailoiu când este întrebat despre numele firmelor în care a lucrat. Din punctul de vedere al evoluţiei sale, George Brăiloiu consideră însă că alţi doi paşi sunt cu adevărat relevanţi: prima lui trazacţie la bursă, în 1997, şi plecarea din ţară, în Asia Centrală, în 2003. […]

George Brăiloiu are 12 angajaţi cu totul la firmă, incluzând aici pe cei din România, Bulgaria, Grecia şi Lituania. În sine, tradingul cu certificate de carbon nu e un business care are nevoie de mulţi oameni sau, după cum sintetizeaza omul care deţine 100% din KDF: “Trebuie puţini, extraordinar de buni şi foarte bine plătiţi”.

Oamenii nu au fost chiar greu de găsit atunci cand Brăiloiu a văzut oportunitatea. S-a întâmplat undeva prin 2007. Omul de afaceri îşi terminase de curând mandatul din Turkmenistan: a lucrat acolo aproape trei ani şi a condus o firmă de consultanţă care presta servicii pentru Turkmengaz (a doua companie de profil din lume, după Gazprom). […]

“Acolo m-am format ca om de afaceri”. Odată întors în Europa, George Brăiloiu a adus cu el nu numai experienţa, ci şi o agendă de telefon bogată, pe care o consideră şi acum cel mai important asset al său. “Cele mai importante deţineri ale unui om de afaceri sunt agenda lui de telefon, cercul lui de prieteni şi agresivitatea”, consideră Brăiloiu, care recunoaşte că a face afaceri într-un domeniu atât de restrâns este imposibil dacă nu eşti foarte bine conectat. De altfel, Brăiloiu crede că a ajuns să facă business în acest domeniu doar pentru ca a simţit piaţa, nu pentru ca s-ar pricepe: “Eu nu ştiu să fac nimic; am angajat oameni care se pricep”.

În 2007, principalele activităţi ale lui Brăiloiu erau iahtingul şi bursa. Se înscrisese în cluburi precum cele din Sardinia sau din New York, participa la cupe de iahting celebre şi dădea mâna acolo cu cei mai importanţi bancheri şi oameni de afaceri ai lumii. Intrarea în afacerile cu aer nu l-a împiedicat să îşi vadă în continuare de bărcile lui: are două, iar cu una dintre ele a câştigat locul al treilea la competiţia Rolex Swan din acest an (pe locul întâi fiind Enrico Scerni, iar pe al doilea echipajul condus de Leonardo, fiul lui Salvatore Ferragamo).

Vorbind cu oameni şi jucând la bursele externe (“am portofolii bune la marile burse europene, în special acţiuni din domeniul energetic”), George Brăiloiu şi-a dat seama că aderarea României la UE va însemna şi naşterea unui nou business pe plan local, cel al certificatelor de emisii - care reprezintă dreptul companiilor de a polua. A înfiinţat KDF Energy şi a intrat pe piaţă în 2008, începând să cumpere direct certificate din schema de emisii 2008-2012. […]

George Brăiloiu a înfiinţat pe rând firma din România, apoi filiala din Bulgaria, cea din Grecia şi in cele din urmă pe cea din Lituania (aceasta din urmă s-a dorit a fi centrul pentru controlul pieţei din ţările baltice, însă traderii vestici au luat-o înaintea KDF, aşa că Brăiloiu a decis să o închidă). 2009 a fost un an în care cifra de afaceri a companiei a pornit de la zero şi a atins 100 de milioane de euro, cea mai mare parte a volumului de certificate vândut provenind din România. În afară de cei mai mari poluatori - precum ArcelorMittal, complexele energetice sau jucătorii din ciment -, Brăiloiu spune că are drept clienţi “pe cei mai mulţi poluatori din România”. […]

George Brăiloiu spune că acum KDF este lider pe piaţa din Bulgaria, având drept clienţi pe cei mai mari producători de energie. După numărul de tranzacţii, KDF este lider şi pe piaţa din România, care a fost în 2010 în valoare de 100 de milioane de euro. Pe piaţa din Grecia, unde KDF şi-a deschis birou tot în 2009, la Atena, compania are deocamdată cam 30% din piaţă. “Doar”, pentru că George Brăiloiu ţinteşte mai mult şi participă în acest sens la o serie de licitaţii care l-ar putea duce la mai mult de jumătate din piaţă.
Acest broker de certificate de drepturi de emisie de dioxid de carbon este una din jigodiile momentului, un profitor abject la care nici măcar teoria lui Marx nu s-a putut gândi.
Protocolul de la Kyoto este lăudat numai de ecologiştii cretini spălaţi pe creier. Dacă instituirea de certificate de emisie ar fi fost onestă, şi destinată cu adevărat limitării sau reducerii emisiei de CO2 pe planeta asta, atunci aceste certificate ar fi fost netransmisibile şi netranzacţionabile. În realitate însă, rechinii mondiali au deturnat scopul declarat al acestui protocol, cu rezultatul că ţările sărace îşi vând de obicei aceste «drepturi de poluare» (ceea ce va avea repercusiuni asupra economiei acestora în viitor) în favoarea corporaţiilor multinaţionale sau a ţărilor bogate, iar brokerii de astfel de certificate fac averi peste noapte.
Trăim într-o lume atât de ipocrită şi de coruptă, încât numai faptul că sunteţi spălaţi pe creier vă face să credeţi că «piaţa liberă» şi «capitalismul» sunt cheia bunăstării dumneavoastră. Faptul că aţi trăit zeci de ani într-un regim impus de cizma bolşevică nu face capitalismul mai luminos. De altfel, după cum arată şi numele, capitalismul nu este o societate a oamenilor, ci una a capitalului. Dumneavoastră, ca oameni simpli, nu reprezentaţi nimic pentru capital, decât cel mult o forţă de muncă de exploatat. În timp ce dvs. vă chinuiţi să întindeţi leafa (dacă o aveţi!) de la o lună la alta («joindre les deux bouts du mois», cum zic francezii), tunuri imorale precum cele date de George Brăiloiu sunt perfect legale în capitalism.
Iar acum, supriză, trebuie să mai suportaţi şi umilinţa de a vedea manuscrisele lui Emil Cioran recuperate de un traficant de aer.

Niciun comentariu: