Scris de 
16 vizualizari
Intra in discutie 
cutremur, Japonia, Tokyo 
http://crct.ro/ndXZ
Facebook
Rafturi goale la TokioSursa imagine: foto Elena Lulea
Din Tokyo, special pentru Corect News,Elena Lulea-Kase descrie situatia unui om obisnuit intr-o Japonie lovita de dezastru.
”Am reusit sa ma asez in fata computerului, dupa o zi plina de "peripetii" care mai de care mai neplacute...Am avut azi o zi plina: nenumarate cutremure de 4-6 grade si chiar unul de aproape 7, explozii, iradieri, inghesuieli, cozi, frig, lipsa de curent si apa...ce sa mai adaug...
Cum ati aflat deja, reactoarele de la Fukushima, in estul Japoniei, explodeaza unul dupa altul si de ce ne feream mai mult, n-am scapat...Unul din ele, reactorul numarul doi, a reusit sa panicheze lumea, degajand in atmosfera un "norisor" radioactiv care s-a simtit atras de Tokyo si, ca atare, tokyotii au inceput meticulosi si de un calm imperturbabil sa se pregateasca de iradiere...unii imediat ce s-au deschis magazinele...Adevarul este ca nu radiatiile au alertat populatia asa rapid, ci asa zisele "blackouts"= opriri totale ale curentului, care ne impiedica sa gatim mancarea sau sa tinem ceva in frigider... Cu ocazia asta ne-am delectat cu trei inghetate ramase prin congelator, care nu mai aveau forma initiala si nu mai semanau cu ce cumparasem inital...
Eu, cascand ochii la televizor sa nu pierd stirile, m-am trezit ceva mai tarziu cu iesitul din casa, si nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut magazinele cu standurile lucind de goliciune.
Cum ati aflat deja, reactoarele de la Fukushima, in estul Japoniei, explodeaza unul dupa altul si de ce ne feream mai mult, n-am scapat...Unul din ele, reactorul numarul doi, a reusit sa panicheze lumea, degajand in atmosfera un "norisor" radioactiv care s-a simtit atras de Tokyo si, ca atare, tokyotii au inceput meticulosi si de un calm imperturbabil sa se pregateasca de iradiere...unii imediat ce s-au deschis magazinele...Adevarul este ca nu radiatiile au alertat populatia asa rapid, ci asa zisele "blackouts"= opriri totale ale curentului, care ne impiedica sa gatim mancarea sau sa tinem ceva in frigider... Cu ocazia asta ne-am delectat cu trei inghetate ramase prin congelator, care nu mai aveau forma initiala si nu mai semanau cu ce cumparasem inital...
Eu, cascand ochii la televizor sa nu pierd stirile, m-am trezit ceva mai tarziu cu iesitul din casa, si nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut magazinele cu standurile lucind de goliciune.
Am reusit sa gasesc cate ceva, am insfacat si o cutie de masti, o alta de comprese calde (nu de alta, dar aici e inca iarna, nu se practica sistemul cu calorifere si ne incalzim de obicei cu gaz si energie electrica, care sunt limitate sau deloc in anumite perioade ale zilei). Cum n-am gasit prea multa mancare pentru noi, am cumparat pentru pisoi, macar el sa fie fericit pe timp de criza...
Uitandu-ma la rafturile goale si la oamenii care se incarcau cu hartie igienica, conserve de peste si apa, imediat am facut comparatia cu ce vazusem prin filmele americane legate de perioada razboiului rece, cand se aprovizionau disperati si isi construiau buncare sub casa. Cred ca unul din filme se numeste "Blast from the Past" (1999) , o comedie romantica cu Brendan Fraser (Hamunaptra!!!) si Alicia Silverstone, in care el este un tanar naiv, care intra in contact cu lumea dupa ce a stat intr-un buncar construit de parintii lui sub casa timp de 35 de ani, in urma unei alarme nucleare... Evident, nu suporta comparatia situatia prin care trece Japonia acum, dar incercam sa ne pastram calmul si sa trecem peste necazurile de acum schimband subiectul brusc...
Cert este ca Tokyo este in alerta... chiar in urma cu 30 de minute (n red - ora 17.00, ora Romaniei) am mai trecut printr-un cutremur de peste 6 grade , care nu se mai termina, si ne intrebam daca nu cumva va fi la fel ca cel de vineri...n-a fost, slava Domnului....nu stim insa ce va fi, cum va fi, avem incredere in Dumnezeu ca stie el ce face..speram ca se va termina calvarul si vom avea timp sa-i jelim pe cei pe care nu prea mai putem sa-i inmormantam...
Japonezii se poarta admirabil, incredibil de calmi, acceptandu-si soarta si mergand inainte... Pana una-alta, purtand cu grija masti , copiii merg inca la scoala si gradinita, toti mergem la serviciu normal, posta merge, poate mai incetinita, dar merge...Trebuie sa ne continuam viata pentru a putea sa-i ajutam pe cei in disperare... sa speram ca vom si reusi”.
Japonezii se poarta admirabil, incredibil de calmi, acceptandu-si soarta si mergand inainte... Pana una-alta, purtand cu grija masti , copiii merg inca la scoala si gradinita, toti mergem la serviciu normal, posta merge, poate mai incetinita, dar merge...Trebuie sa ne continuam viata pentru a putea sa-i ajutam pe cei in disperare... sa speram ca vom si reusi”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu