vineri, 4 martie 2011

1977

Aveam 8 ani si aproape 6 luni. Vineri seara, acasa cu parintii, ma uitam la un film la televizor, un film bulgaresc. ”Stai potolit ca se misca mobila in casa...”, zice tata. ”Dar eu...”, apuc sa protestez si sunt intrerupt de tata. ”Cutremur!”. Ma ia in brate si iesim afara, cu mama. Pe atunci locuiam in Floreasca, la ”curte”. Nu pot sa uit zgomotul pamantului, un huruit de parca o sonda imensa scormonea in adancuri, un scrâșnet și un vaiet si zgomote indepartate, de groaza. A durat o vesnicie, parca. Tin minte ca am privit cerul (se prabusise cosul casei...) si am vazut Luna inconjurata de un halou ciudat, de culoare vinetie... Am asteptat in frigul noptii aproape o ora, o eventuala replica. A doua zi dimineata, am vazut pas cu pas dezastrul... Scoala a fost inchisa pentru ca se crapasera niste pereti (da, pe vremea aia mergeam si sambata la scoala...). Si apoi am fost ”in centru” si mi se parea ca sunt in alt oras, intr-un film... Oameni disperati, case si blocuri daramate, masini, militari, ambulante...

Niciun comentariu: