joi, 11 noiembrie 2010

Ziua Armistitiului. Oare de ce noi, romanii, nu ne mai cinstim Istoria?


In Flanders Fields
In Flanders fields, the poppies blow
Between the crosses, row on row,
That mark our place; and in the sky
The larks, still bravely singing, fly
Scarce heard amid the guns below...
We are the Dead. Short days ago
We lived, felt dawn, saw sunset glow,
Loved, and were loved, and now we lie
In Flanders fields...
Take up our quarrel with the foe:
To you from failing hands, we throw
The torch; be yours to hold it high.
If ye break faith with us who die
We shall not sleep, though poppies grow
In Flanders fields...
Acestea sunt versurile unui poet-militar canadian care au inspirat purtarea florii de mac la butoniera in toate tarile Commonwealth in semn de pretuire pentru cei cazuti in Marele Razboi... In acel mare razboi a luptat si unul dintre strabunicii mei, era tunar si a fost la Marasesti. Bunica din partea tatalui imi povestea cum tatal ei, strabunicul meu, a venit acasa dupa doi ani de razboi si nu a mai fost recunoscut de nimeni. Razboiul il transformase. Povestea de luptele de la Marasesti si Oituz, spunea ca o saptamana intreaga a stat in sange pana la glezne si chiar genunchi. Si-a pierdut aproape total auzul din cauza loviturilor de tun... 
Azi, politicienii nostri se invart in jurul unor mizerii, scandaluri sexuale, intalniri cu fii de dictatori din Orient, mici invarteli, mici ciupeli, poate isi mai aduc aminte de Seniorul Corneliu Coposu, mort acum 15 ani... Dar despre eroi, despre razboiul in urma caruia a fost posibila crearea Romaniei Mari nu vorbeste nimeni. Asa cum nici acum doua zile nu s-a vorbit despre un alt moment epocal al istoriei moderne, caderea Zidului Berlinului... Suntem condamnati la uitare...
Peste 90 de ani nu va mai sti nimeni ca a fost o elena udrea, un victor ponta sau un crin antonescu, un emil boc sau un adrian nastase, un adrian videanu, un sorin oprescu sau traian basescu. Toti sunt oameni mici, cu destine mici... De Corneliu Coposu isi mai amintesc cativa. Unii vor vorbi astazi, poate, cu seriozitate si aparent respect despre Seniorul. Asta desi, cand traia, l-au vrut mort. Si Petre Roman, si Ion Iliescu, si Adrian nastase, si Teodor Melescanu, si Mugur Isarescu, si Cristian Tudor Popescu, si Corina Dragotescu... Si alti... In noiembrie 1995, cand a murit Seniorul, eram reporter la Tele7 ABC, singura televiziune care dadea stiri despre Corneliu Coposu. La TVR era interzis. Cand sicriul cu trupul neinsufletit al Seniorului a fost adus la sediul PNT-CD, am avut un șoc. Un mare tânăr țărănist, pe numele sau Remus Opris, doctor cica, ne-a oprit accesul in sediu pe motiv ca nu am cerut, oficial, in scris, sa filmam in interiorul cladirii. Asta in timp ce pe langa mine trecea o echipa de la TVR. L-am intrebat pe Opris de ce ii lasa pe cei de la TVR, care din 1990 pana in 1995 l-au atacat incontinuu pe Senior, sa filmeze. Si el a raspuns: pentru ca au cerut oficial. Am fost ”salvat” de un om oarecare, care mi-a aratat o usa laturalnica si urmand o cale intortocheata am ajuns in holul central al PNT-CD. Opris m-a vazut, s-a indreptat spre mine sa spuna ceva, vizibil iritat, dar cand a vazut ca asupra sa este tintit obiectivul camerei de filmat s-a retras, ca un sobolan. Asta mi-a inspirat si imi inspira imaginea cenusie si privirea piezisa a acestui Opris: un sobolan. Acum este sotul sotiei sale, deputata PDL Brandusa Novac, fosta directoare a Circului...

Niciun comentariu: