vineri, 23 iulie 2010

Bravo MAE! Show some balls to Hillary!

Poziţia MAE român faţă de Avizul consultativ privind „Conformitatea cu dreptul internaţional a declaraţiei unilaterale de independenţă a instituţiilor provizorii de autoguvernare din Kosovo” al Curţii Internaţionale de Justiţie
23.07.2010

MAE român a luat notă de prezentarea de către Curtea Internaţională de Justiţie, la data de 22 iulie 2010, a Avizului consultativ privind „Conformitatea cu dreptul internaţional a declaraţiei unilaterale de independenţă a instituţiilor provizorii de autoguvernare din Kosovo”.

MAE reiterează ataşamentul profund şi constant al României faţă de dreptul internaţional şi respectarea strictă şi completă a acestuia, ca fundament esenţial al relaţiilor internaţionale şi politicii externe, precum şi respectul faţă de Curtea Internaţională de Justiţie, organul principal judiciar al ONU.

MAE apreciază necesară analiza în detaliu a Avizului, pentru a identifica în mod corect şi complet raţionamentul pe care s-a bazat instanţa de la Haga. Textul acestuia are un caracter complex, datorat multitudinii problemelor juridice analizate, precum şi modului în care a fost formulată întrebarea adresată Curţii.

Partea română constată, în analiză preliminară, faptul că modalitatea formulării întrebării de către Adunarea Generală ONU nu a permis Curţii să abordeze problema pe fond. Astfel, Curtea a analizat, cu caracter limitativ, numai legalitatea actului propriu-zis de a face o declaraţie de independenţă, dar nu şi consecinţele juridice ale acesteia, adică problema legalităţii constituirii unui pretins nou stat.

Astfel, CIJ a remarcat în aviz caracterul restrâns şi specific al întrebării, subliniind că aceasta nu s-a referit şi la consecinţele declaraţiei, la faptul dacă provincia Kosovo a dobândit sau nu statalitatea sau la validitatea sau efectele juridice ale recunoaşterii Kosovo de către acele state care au recunoscut Kosovo ca stat[1]. Prin urmare, Curtea nu a mai examinat problema dacă declaraţia a condus sau nu la crearea legală a unui stat şi nici dacă dreptul internaţional conferă Kosovo un drept de a-şi declara independenţa sau un drept la secesiune[2]. Curtea arată foarte clar că nu poate examina – pentru că se află în afara întrebării, aşa cum a fost formulată – aplicabilitatea dreptului la autodeterminare în cazul de faţă[3]. MAE observă că această abordare limitativă este criticată de opiniile dizidente ataşate avizului.

În aceste condiţii, MAE îşi reafirmă poziţia cunoscută cu privire la nerecunoaşterea statalităţii Kosovo, exprimată constant în ultimii ani.

MAE îşi exprimă speranţa în reluarea dialogului dintre Belgrad şi Priştina în vederea identificării unei soluţii care să corespundă intereselor ambelor părţi şi care să vizeze stabilitatea şi perspectiva europeană a regiunii


Informaţii suplimentare

Procedurile în acest caz au fost iniţiate la data de 8 octombrie 2008, când Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia 63/3, prin care a solicitat CIJ formularea unui Aviz Consultativ cu privire la conformitatea cu dreptul internaţional a declaraţiei unilaterale de independenţă a Instituţiilor Provizorii de Autoguvernare din Kosovo, adoptată la 17 februarie 2008. Întrebarea adresată Curţii prin Rezoluţia Adunării Generale a ONU a fost următoarea:

„Declaraţia unilaterală de independenţă a Instituţiilor Provizorii de Auto-Guvernare din Kosovo este în conformitate cu dreptul internaţional?”

Conform Statutului CIJ (art. 66 alin. 2), la 20 octombrie 2008 Curtea a invitat statele membre ONU să transmită punctele lor de vedere cu privire la întrebarea formulată de AG ONU. De asemenea, având în vedere obiectul cererii de aviz consultativ, Curtea a decis că „autorii declaraţiei unilaterale de independenţă” pot furniza informaţii Curţii.

Procedura a implicat atât o fază scrisă, cât şi una orală. În cadrul fazei scrise, statele membre ONU şi autorii declaraţiei de independenţă au putut să transmită, într-o primă etapă, observaţii cu privire la caz (având termen pentru depunere 17 aprilie 2009) şi, ulterior, într-o a doua etapă, comentarii faţă de observaţiile depuse (având termen 17 iulie 2009). În prima etapă a fazei scrise au fost depuse 37 de contribuţii scrise, iar în a doua etapă 15.

Faza orală s-a desfăşurat în perioada 1-11 decembrie 2009, la aceasta participând 28 de state şi autorii declaraţiei de independenţă.

România a participat la prima fază a procedurii scrise (depunând observaţiile sale la Grefa CIJ la data de 16 aprilie 2009), precum şi la faza orală. Pledoariile României în faza orală au fost susţinute la 10 decembrie 2009.

Notă: Statele membre ONU participante la procedura de Aviz Consultativ cu privire la conformitatea cu dreptul internaţional a declaraţiei unilaterale de independenţă a Instituţiilor Provizorii de Autoguvernare din Kosovo:

Albania, Germania, Arabia Saudită, Argentina, Austria, Azerbaijan, Belarus, Bolivia, Brazilia, Bulgaria, Burundi, China, Cipru, Croaţia, Danemarca, Egipt, Estonia, Spania, SUA, Rusia, Finlanda, Franţa, Iordania, Iran, Irlanda, Japonia, Libia, Letonia, Luxemburg, Maldive, Norvegia, Olanda, Polonia, Cehia, România, Serbia, Sierra Leone, Slovacia, Slovenia, Elveţia, Marea Britanie, Venezuela, Vietnam.


***

Curtea Internaţională de Justiţie poate pronunţa avize consultative cu privire la „orice chestiune juridică”, la solicitarea Adunării Generale ONU, a Consiliului de Securitate sau a instituţiilor specializate ONU, în domeniile lor de competenţă (statele nu pot cere direct un aviz consultativ al CIJ). Soluţionarea acestor solicitări urmează o procedură necontencioasă, adaptată după cea de soluţionare a diferendelor dintre state, care poate cuprinde o etapă scrisă şi una orală (prezentarea de observaţii scrise, comentarii scrise la aceste observaţii, declaraţii orale în cursul audierilor), în funcţie de cum apreciază instanţa că este necesar, pentru clarificarea tuturor aspectelor în cauză. Curtea consultă statele şi organizaţiile internaţionale care pot furniza informaţiile utile cu privire la solicitarea în cauză.

În şedinţă solemnă, CIJ pronunţă avizul consultativ cu privire la chestiunea sesizată. Spre deosebire de hotărârile Curţii, avizele consultative nu sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că autorul solicitării poate sau nu să dea curs concluziilor şi constatărilor din aviz.

Până la pronunţarea avizului cu privire la declaraţia unilaterală de independenţă a Kosovo, Curtea a pronunţat 25 de avize consultative, primul în 1948, iar ultimul în 2004.


[1] Paragraful 51 din aviz.

[2] Paragraful 56 din aviz.

[3] Paragraful 83 din aviz.

Niciun comentariu: