marți, 13 octombrie 2009

Lupta mea cu morile de vânt... (continuare)

Acum doi ani, mama a fost muscata de un caine in scara blocului, un caine care apartine administratorului blocului. Am luat atitudine, am apelat la autoritati, etc, totul ca la carte. Rezultatul? Zero. Chiar s-a ajuns sa fie vehiculata ideea ca mama l-a provocat pe animal.
Saptamana trecuta, mai exact vineri, David a fost adus de mama de la gradinita. Diferenta fata de o alta zi a fost ca David era lovit la cap, julit pe partea stanga. Din nou, am cerut niste explicatii, de la educatoare, in primul rand, cea care in mod normal ar fi trebuit sa se ocupe de copil. Am aflat ca a fost un incident si ca un alt copil i-a pus piedica si a sarit pe el. David a spus si el ca acel copil l-a lovit. Nu e prima data cand vine acasa cu un cucui, o julitura sau chiar cu o buza sparta si aflu ca "Bruno m-a lovit". Deci, vineri seara stiam ca Bruno i-a pus piedica in timp ce se jucau "trenuletul" in curtea gradinitei si pe urma a sarit pe David. lovindu-l cu capul de dalele din curte. Am mai aflat ca asistenta medicala l-a sters de murdarie si atat. Doar l-a spalat. Nu i-a dezinfectat loviturile. Ce ne-a revoltat, pe mine si pe sotia mea, a fost ca nu am primit nici un telefon de la educatoare. A fost, totusi, o lovitura la cap. Probabil de teama. De teama sa nu pateasca ele, educatoarele si asistenta, ceva. Mai bine il lasam asa, vine bunica, il ia acasa, e sfarsit de saptamana, ne cerem scuze daca zice cineva ceva si gataaaaa. Nu s-a intamplat nimic....
Ei bine, nu am vrut sa las lucrurile asa, mai ales, repet, ca nu e prima data cand asist la gesturi de inconstienta ale educatoarelor (acum un an, la sarbatoarea de Craciun, un lampion de hartie a luat foc intr-o sala mica, in care erau inghesuiti copii si parinti...)
Vineri fiind deja cam tarziu nu am deranjat-o pe directoarea gradinitei, am sunat-o sambata pentru a-i cere lamuriri. Am ramas şocat cand am aflat ca directoarea habar nu avea ca s-ar fi intamplat un incident, un copil a fost lovit la cap. Si nici nu stia ca atacatorul este un copilas problema, dar a carui mamica este doctor si este prietena cu educatoarea... Mamica lui Bruno a sunat-o si pe sotia mea ca sa-si ceara scuze pentru cele intamplate si sa ii explice ca nici ea si sotul ei nu stiu cum sa-l mai controleze pentru ca si acasa are un comportament violent si isi loveste sora, care este mai mare cu doi ani...
Duminica am fost, in sfarsit, sunat de educatoare, care, evident, si-a cerut scuze, dar a trecut si la contra-atac. Adica sa ne cheme sa stam de vorba cu parintii celuilalt copil si sa vedem ce e de facut. I-am spus ca eu as dori mai degraba o explicatie SCRISA din partea dumneaei cu privire la cele intamplate vineri. "Eu nu va dau dumneavoastra declaratie scrisa", a fost raspunsul. Serios?
Luni a fost greva. Marti am aflat alta varianta, de la alt parinte, pe mail. Educatoarea i-ar fi spus unei mamici care s-a interesat de caz (am trimis poza si cateva vorbe parintilor din grupa) ca David a cazut si s-a lovit de marginea de plastic a unui covor. Aha, deci au inceput sa apara diferente. Apoi am realizat ca eu devenisem problema pentru ca am indraznit sa tulbur linistea gradinitei doar pentru ca baiatul meu a primit o lovitura in cap. La ora 14.00 am avut o intalnire la gradinita cu directoarea. Am fost invitat "sa discutam". Numai ca, satul de discutii si vorbe i-am cerut, asa cum ii cerusem la telefon si fusese o conditie pentru a ne intalni, o declaratie SCRISA din care sa aflu si eu exact ce s-a intamplat vineri. Nici vorba de asa ceva, discutia s-a inchis din momentul in care am insistat sa primesc o explicatie scrisa si am refuzat orice forma de dus cu vorba in lipsa unui document scris. Mi s-a spus ca e complicat, ca trebuie discutat in colegiul profesoral, ca nu stiu ce... Am lasat-o pe directoare cu gandurile ei si m-am dus la Inspectoratul Scolar general unde am depus o reclamatie la care am atasat si poza de aici.
Peste cateva ore ma suna sotia ca sa-mi spuna ca suntem convocati la o discutie, luni dimineata, cu directoarea si parinitii celuilalt copil. Si una din temerile sotiei mele era ca din cauza ca am facut agitatie, David nu va fi primit anul viitor la scoala Waldorf. Am uitat sa mentionez ca respectiva gradinita este in sistemul Waldorf. gradinita nr 2, str Henri Coanda nr 24.
Asa ca, revin la framantarile mele. De ce sa luam atitudine? De ce sa ne revoltam impotriva autoritatilor? De ce sa ne cerem dreptate in fata autoritatilor? De ce sa asteptam sa ni se faca dreptate?



CONTINUARE - 13 octombrie

La o saptamana de la asa-zisa intalnire cu directoarea gradinitei, sotia mea a fost convocata la o discutie cu educatoarea (eu sunt persona non grata, deh...) la care a fost informata ca eu am sesizat inspectoratul si i s-a sugerat ca e cam nasol, ca in aceste conditii baiatul nostru nu prea mai are sanse ca anul viitor sa fie admis la scoala Waldorf. Urmeaza ca joi, la serbarea de toamna, sa aiba o discutie si cu mine, si cu ceilalti parinti. Mie mi se pare din ce in ce mai interesant, vreau si eu sa vad cum un copil care era sa se aleaga cu capul spart in curtea gradinitei, sub ochii educatoarei, ar putea fi refuzat la scoala Waldorf, din sistemul Waldorf, in care a fost educat la gradinita timp de peste doi ani, din simplul motiv ca tatal sau a cerut explicatii SCRISE de la persoanele competente din gradinita referitoare la incidentul petrecut in data de vineri, 2 octombrie 2009. Voi continua cu amanunte joi seara.

IN poza de mai jos sunt doamna educatoare Elena Culicov, in prim-plan, si directoarea Andrei, in plan secund.



PARTEA A 3-a
Joi, 15 octombrie, a fost serbarea de toamna. Eu am fost... invizibil, adica buna ziua soptit cu niste parinti si cam atat, am sesizat o raceala, o omerta a mamicilor solidare cu sistemul... In fine, dupa serbare, eu si sotia mea am fost invitati la o discutie cu doamna Culicov si cu o alta educatoare. Pe scurt - am fost intrebat daca sunt suparat pe dna Culicov, am fost intrebat ce vreau de la dna Culicov. Am spus ca astept raspuns de la inspectorat si aici un inceput lacrimile, ca madam Culicov are 33 de ani de profesie si ca niciodata nu a patit asa ceva... Am ramas pe pozitie si am refuzat orice renuntare la reclamatie, asa cum mi s-a sugerat. Evident, parintii copilului agresor NU au fost convocati la sedinta sau discutie... A, si s-a facut un asa-zis proces verbal, cred ca initial educatoarele se gandeau ca voi renunta la reclamatie si de aia s-au apucat de scris, dar cand au vazut ca nu am de gand asa ceva, au lasat-o mai moale cu procesul. Faza dura a fost ca, in momentul in care dna Culicov se lamenta ca ea nu..., a intrat femeia de serviciu sa anunte ca in dormitor sunt doi baieti care se... bat. Erau doi copii ai caror parinti nu venisera nici la serbare, nici sa-i ia de la gradinitia...
Am mai spus clar: mi s-a parut grav ca NU am fost anuntati telefonic de incident si ca se incearca musamalizarea acestui incident si a faptului ca intr-o gradinitia este tolerat un copil, Bruno Mella, cu grave probleme de comportament, situatie acceptata de educatoarea Culicov, in complicitate cu restul personalului gradinitei...

Niciun comentariu: