luni, 19 octombrie 2009

Lupta mea cu morile de vânt (partea a 3-a)

Joi, 15 octombrie, a fost serbarea de toamna. Eu am fost... invizibil, adica buna ziua soptit cu niste parinti si cam atat, am sesizat o raceala, o omerta a mamicilor solidare cu sistemul... In fine, dupa serbare, eu si sotia mea am fost invitati la o discutie cu doamna Culicov si cu o alta educatoare. Pe scurt - am fost intrebat daca sunt suparat pe dna Culicov, am fost intrebat ce vreau de la dna Culicov. Am spus ca astept raspuns de la inspectorat si aici un inceput lacrimile, ca madam Culicov are 33 de ani de profesie si ca niciodata nu a patit asa ceva... Am ramas pe pozitie si am refuzat orice renuntare la reclamatie, asa cum mi s-a sugerat. Evident, parintii copilului agresor NU au fost convocati la sedinta sau discutie... A, si s-a facut un asa-zis proces verbal, cred ca initial educatoarele se gandeau ca voi renunta la reclamatie si de aia s-au apucat de scris, dar cand au vazut ca nu am de gand asa ceva, au lasat-o mai moale cu procesul. Faza dura a fost ca, in momentul in care dna Culicov se lamenta ca ea nu..., a intrat femeia de serviciu sa anunte ca in dormitor sunt doi baieti care se... bat. Erau doi copii ai caror parinti nu venisera nici la serbare, nici sa-i ia de la gradinitia...
Am mai spus clar: mi s-a parut grav ca NU am fost anuntati telefonic de incident si ca se incearca musamalizarea acestui incident si a faptului ca intr-o gradinitia este tolerat un copil, Bruno Mella, cu grave probleme de comportament, situatie acceptata de educatoarea Culicov, in complicitate cu restul personalului gradinitei...

marți, 13 octombrie 2009

Lupta mea cu morile de vânt... (continuare)

Acum doi ani, mama a fost muscata de un caine in scara blocului, un caine care apartine administratorului blocului. Am luat atitudine, am apelat la autoritati, etc, totul ca la carte. Rezultatul? Zero. Chiar s-a ajuns sa fie vehiculata ideea ca mama l-a provocat pe animal.
Saptamana trecuta, mai exact vineri, David a fost adus de mama de la gradinita. Diferenta fata de o alta zi a fost ca David era lovit la cap, julit pe partea stanga. Din nou, am cerut niste explicatii, de la educatoare, in primul rand, cea care in mod normal ar fi trebuit sa se ocupe de copil. Am aflat ca a fost un incident si ca un alt copil i-a pus piedica si a sarit pe el. David a spus si el ca acel copil l-a lovit. Nu e prima data cand vine acasa cu un cucui, o julitura sau chiar cu o buza sparta si aflu ca "Bruno m-a lovit". Deci, vineri seara stiam ca Bruno i-a pus piedica in timp ce se jucau "trenuletul" in curtea gradinitei si pe urma a sarit pe David. lovindu-l cu capul de dalele din curte. Am mai aflat ca asistenta medicala l-a sters de murdarie si atat. Doar l-a spalat. Nu i-a dezinfectat loviturile. Ce ne-a revoltat, pe mine si pe sotia mea, a fost ca nu am primit nici un telefon de la educatoare. A fost, totusi, o lovitura la cap. Probabil de teama. De teama sa nu pateasca ele, educatoarele si asistenta, ceva. Mai bine il lasam asa, vine bunica, il ia acasa, e sfarsit de saptamana, ne cerem scuze daca zice cineva ceva si gataaaaa. Nu s-a intamplat nimic....
Ei bine, nu am vrut sa las lucrurile asa, mai ales, repet, ca nu e prima data cand asist la gesturi de inconstienta ale educatoarelor (acum un an, la sarbatoarea de Craciun, un lampion de hartie a luat foc intr-o sala mica, in care erau inghesuiti copii si parinti...)
Vineri fiind deja cam tarziu nu am deranjat-o pe directoarea gradinitei, am sunat-o sambata pentru a-i cere lamuriri. Am ramas şocat cand am aflat ca directoarea habar nu avea ca s-ar fi intamplat un incident, un copil a fost lovit la cap. Si nici nu stia ca atacatorul este un copilas problema, dar a carui mamica este doctor si este prietena cu educatoarea... Mamica lui Bruno a sunat-o si pe sotia mea ca sa-si ceara scuze pentru cele intamplate si sa ii explice ca nici ea si sotul ei nu stiu cum sa-l mai controleze pentru ca si acasa are un comportament violent si isi loveste sora, care este mai mare cu doi ani...
Duminica am fost, in sfarsit, sunat de educatoare, care, evident, si-a cerut scuze, dar a trecut si la contra-atac. Adica sa ne cheme sa stam de vorba cu parintii celuilalt copil si sa vedem ce e de facut. I-am spus ca eu as dori mai degraba o explicatie SCRISA din partea dumneaei cu privire la cele intamplate vineri. "Eu nu va dau dumneavoastra declaratie scrisa", a fost raspunsul. Serios?
Luni a fost greva. Marti am aflat alta varianta, de la alt parinte, pe mail. Educatoarea i-ar fi spus unei mamici care s-a interesat de caz (am trimis poza si cateva vorbe parintilor din grupa) ca David a cazut si s-a lovit de marginea de plastic a unui covor. Aha, deci au inceput sa apara diferente. Apoi am realizat ca eu devenisem problema pentru ca am indraznit sa tulbur linistea gradinitei doar pentru ca baiatul meu a primit o lovitura in cap. La ora 14.00 am avut o intalnire la gradinita cu directoarea. Am fost invitat "sa discutam". Numai ca, satul de discutii si vorbe i-am cerut, asa cum ii cerusem la telefon si fusese o conditie pentru a ne intalni, o declaratie SCRISA din care sa aflu si eu exact ce s-a intamplat vineri. Nici vorba de asa ceva, discutia s-a inchis din momentul in care am insistat sa primesc o explicatie scrisa si am refuzat orice forma de dus cu vorba in lipsa unui document scris. Mi s-a spus ca e complicat, ca trebuie discutat in colegiul profesoral, ca nu stiu ce... Am lasat-o pe directoare cu gandurile ei si m-am dus la Inspectoratul Scolar general unde am depus o reclamatie la care am atasat si poza de aici.
Peste cateva ore ma suna sotia ca sa-mi spuna ca suntem convocati la o discutie, luni dimineata, cu directoarea si parinitii celuilalt copil. Si una din temerile sotiei mele era ca din cauza ca am facut agitatie, David nu va fi primit anul viitor la scoala Waldorf. Am uitat sa mentionez ca respectiva gradinita este in sistemul Waldorf. gradinita nr 2, str Henri Coanda nr 24.
Asa ca, revin la framantarile mele. De ce sa luam atitudine? De ce sa ne revoltam impotriva autoritatilor? De ce sa ne cerem dreptate in fata autoritatilor? De ce sa asteptam sa ni se faca dreptate?



CONTINUARE - 13 octombrie

La o saptamana de la asa-zisa intalnire cu directoarea gradinitei, sotia mea a fost convocata la o discutie cu educatoarea (eu sunt persona non grata, deh...) la care a fost informata ca eu am sesizat inspectoratul si i s-a sugerat ca e cam nasol, ca in aceste conditii baiatul nostru nu prea mai are sanse ca anul viitor sa fie admis la scoala Waldorf. Urmeaza ca joi, la serbarea de toamna, sa aiba o discutie si cu mine, si cu ceilalti parinti. Mie mi se pare din ce in ce mai interesant, vreau si eu sa vad cum un copil care era sa se aleaga cu capul spart in curtea gradinitei, sub ochii educatoarei, ar putea fi refuzat la scoala Waldorf, din sistemul Waldorf, in care a fost educat la gradinita timp de peste doi ani, din simplul motiv ca tatal sau a cerut explicatii SCRISE de la persoanele competente din gradinita referitoare la incidentul petrecut in data de vineri, 2 octombrie 2009. Voi continua cu amanunte joi seara.

IN poza de mai jos sunt doamna educatoare Elena Culicov, in prim-plan, si directoarea Andrei, in plan secund.



PARTEA A 3-a
Joi, 15 octombrie, a fost serbarea de toamna. Eu am fost... invizibil, adica buna ziua soptit cu niste parinti si cam atat, am sesizat o raceala, o omerta a mamicilor solidare cu sistemul... In fine, dupa serbare, eu si sotia mea am fost invitati la o discutie cu doamna Culicov si cu o alta educatoare. Pe scurt - am fost intrebat daca sunt suparat pe dna Culicov, am fost intrebat ce vreau de la dna Culicov. Am spus ca astept raspuns de la inspectorat si aici un inceput lacrimile, ca madam Culicov are 33 de ani de profesie si ca niciodata nu a patit asa ceva... Am ramas pe pozitie si am refuzat orice renuntare la reclamatie, asa cum mi s-a sugerat. Evident, parintii copilului agresor NU au fost convocati la sedinta sau discutie... A, si s-a facut un asa-zis proces verbal, cred ca initial educatoarele se gandeau ca voi renunta la reclamatie si de aia s-au apucat de scris, dar cand au vazut ca nu am de gand asa ceva, au lasat-o mai moale cu procesul. Faza dura a fost ca, in momentul in care dna Culicov se lamenta ca ea nu..., a intrat femeia de serviciu sa anunte ca in dormitor sunt doi baieti care se... bat. Erau doi copii ai caror parinti nu venisera nici la serbare, nici sa-i ia de la gradinitia...
Am mai spus clar: mi s-a parut grav ca NU am fost anuntati telefonic de incident si ca se incearca musamalizarea acestui incident si a faptului ca intr-o gradinitia este tolerat un copil, Bruno Mella, cu grave probleme de comportament, situatie acceptata de educatoarea Culicov, in complicitate cu restul personalului gradinitei...

marți, 6 octombrie 2009

Lupta mea cu morile de vânt...

Acum doi ani, mama a fost muscata de un caine in scara blocului, un caine care apartine administratorului blocului. Am luat atitudine, am apelat la autoritati, etc, totul ca la carte. Rezultatul? Zero. Chiar s-a ajuns sa fie vehiculata ideea ca mama l-a provocat pe animal.
Saptamana trecuta, mai exact vineri, David a fost adus de mama de la gradinita. Diferenta fata de o alta zi a fost ca David era lovit la cap, julit pe partea stanga. Din nou, am cerut niste explicatii, de la educatoare, in primul rand, cea care in mod normal ar fi trebuit sa se ocupe de copil. Am aflat ca a fost un incident si ca un alt copil i-a pus piedica si a sarit pe el. David a spus si el ca acel copil l-a lovit. Nu e prima data cand vine acasa cu un cucui, o julitura sau chiar cu o buza sparta si aflu ca "Bruno m-a lovit". Deci, vineri seara stiam ca Bruno i-a pus piedica in timp ce se jucau "trenuletul" in curtea gradinitei si pe urma a sarit pe David. lovindu-l cu capul de dalele din curte. Am mai aflat ca asistenta medicala l-a sters de murdarie si atat. Doar l-a spalat. Nu i-a dezinfectat loviturile. Ce ne-a revoltat, pe mine si pe sotia mea, a fost ca nu am primit nici un telefon de la educatoare. A fost, totusi, o lovitura la cap. Probabil de teama. De teama sa nu pateasca ele, educatoarele si asistenta, ceva. Mai bine il lasam asa, vine bunica, il ia acasa, e sfarsit de saptamana, ne cerem scuze daca zice cineva ceva si gataaaaa. Nu s-a intamplat nimic....
Ei bine, nu am vrut sa las lucrurile asa, mai ales, repet, ca nu e prima data cand asist la gesturi de inconstienta ale educatoarelor (acum un an, la sarbatoarea de Craciun, un lampion de hartie a luat foc intr-o sala mica, in care erau inghesuiti copii si parinti...)
Vineri fiind deja cam tarziu nu am deranjat-o pe directoarea gradinitei, am sunat-o sambata pentru a-i cere lamuriri. Am ramas şocat cand am aflat ca directoarea habar nu avea ca s-ar fi intamplat un incident, un copil a fost lovit la cap. Si nici nu stia ca atacatorul este un copilas problema, dar a carui mamica este doctor si este prietena cu educatoarea... Mamica lui Bruno a sunat-o si pe sotia mea ca sa-si ceara scuze pentru cele intamplate si sa ii explice ca nici ea si sotul ei nu stiu cum sa-l mai controleze pentru ca si acasa are un comportament violent si isi loveste sora, care este mai mare cu doi ani...
Duminica am fost, in sfarsit, sunat de educatoare, care, evident, si-a cerut scuze, dar a trecut si la contra-atac. Adica sa ne cheme sa stam de vorba cu parintii celuilalt copil si sa vedem ce e de facut. I-am spus ca eu as dori mai degraba o explicatie SCRISA din partea dumneaei cu privire la cele intamplate vineri. "Eu nu va dau dumneavoastra declaratie scrisa", a fost raspunsul. Serios?
Luni a fost greva. Marti am aflat alta varianta, de la alt parinte, pe mail. Educatoarea i-ar fi spus unei mamici care s-a interesat de caz (am trimis poza si cateva vorbe parintilor din grupa) ca David a cazut si s-a lovit de marginea de plastic a unui covor. Aha, deci au inceput sa apara diferente. Apoi am realizat ca eu devenisem problema pentru ca am indraznit sa tulbur linistea gradinitei doar pentru ca baiatul meu a primit o lovitura in cap. La ora 14.00 am avut o intalnire la gradinita cu directoarea. Am fost invitat "sa discutam". Numai ca, satul de discutii si vorbe i-am cerut, asa cum ii cerusem la telefon si fusese o conditie pentru a ne intalni, o declaratie SCRISA din care sa aflu si eu exact ce s-a intamplat vineri. Nici vorba de asa ceva, discutia s-a inchis din momentul in care am insistat sa primesc o explicatie scrisa si am refuzat orice forma de dus cu vorba in lipsa unui document scris. Mi s-a spus ca e complicat, ca trebuie discutat in colegiul profesoral, ca nu stiu ce... Am lasat-o pe directoare cu gandurile ei si m-am dus la Inspectoratul Scolar general unde am depus o reclamatie la care am atasat si poza de aici.
Peste cateva ore ma suna sotia ca sa-mi spuna ca suntem convocati la o discutie, luni dimineata, cu directoarea si parinitii celuilalt copil. Si una din temerile sotiei mele era ca din cauza ca am facut agitatie, David nu va fi primit anul viitor la scoala Waldorf. Am uitat sa mentionez ca respectiva gradinita este in sistemul Waldorf. gradinita nr 2, str Henri Coanda nr 24.
Asa ca, revin la framantarile mele. De ce sa luam atitudine? De ce sa ne revoltam impotriva autoritatilor? De ce sa ne cerem dreptate in fata autoritatilor? De ce sa asteptam sa ni se faca dreptate?

luni, 5 octombrie 2009

Chiar vreți o finală spirt-whiskey??

Deci, Băsescu a avut o lansare spontană, probabil ajunsese în aceeași fază de terminare precoce și cu doamna Nuți și de aia a reflectat în viața politică neputința de a mai duce o lansare pană la capăt, astfel încât să satisfacă și partenerul de relație. Propunerea de slogan, aia cu Atitudine și schimbare, bla bla, e cel puțin hilară. Ce schimbare, tovarășu? A ta cu alt președinte, asta e singura schimbare acceptată. Propun pentru băsescu sloganul: ”Păsărică, tu n-ai treabă?” cu varianta ”Muie, ți-am zis eu!”.
Celălalt lansat la voința poporului este medicul Oprescu, alt fiu de securist, dupa geoană. După ce în decembrie anul trecut excludea intrarea în campania electorală pentru postul de președinte al României, azi s-a razgândit și s-a lansat în mijlocul interlopilor, dubioșilor și lingăilor. Pentru domnia sa propun următorul slogan: ”Da-ți-mi niște spirt că am dat mâna cu pulimea”. Citat din campania pentru locale”. Deci, repet, vreți o finală păsărică-pulime? Pulime, fii deșteaptă! Păsărică, mută-ți cuibul!

duminică, 4 octombrie 2009

Uniunea Europeană ca un oraș. România este circul

Pornesc de la un raspuns primit de la o englezoaica de treaba si de la un comentariu pe o postare a unui roman fugit de acasa. Daca Uniunea Europeana ar fi un oras, atunci Romania ar fi circul, locul unde te duci sa vezi clowni cum se maimutaresc, acolo unde sunt maimute dresate si lei docili, care te sperie doar cu ragetul. Ce este Romania? Locul unde cativa catelusi dresati trag dupa ei un carucior in care este o pisica, sau joaca fotbal, alergand bezmetici de colo-colo. La circ vezi si animale exotice, serpi sau pasari. Vezi ce vrei. Te relaxezi si te distrezi. Uneori, ca spectator, esti invitat de iluzionist sa participi la spectacol si, spre amuzamentul general, te trezesti fara portofel sau ceas. Asa e la circ, doar ca in Romania asa ceva se intampla si pe strada, nu doar la circ. Pentru doua ore, la circ traiesti in alta lume, o lume in care macar vin trupe de artisti de la alte circuri din lume. La circ vezi si saltimbanci si scamatori si acrobati. La circ vezi un triplu salt mortal sau il vezi pe omul ghiulea, la circ vezi acrobatii cum sar din stanga in dreapta, cu sau fara plasa de siguranta. Si tot la circ il vezi pe acrobatul care merge pe franghie, iar lumea il urmareste cu respiratia taiata. Ce ar mai fi in Romania si nu vezi la circ?

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Între o înmormântare și o nuntă. 5 ani de la ”Dragă Stolo...”

Pe 4 octombrie 2004 avea loc celebra scenă ”Dragă Stolo”. Au trecut 5 ani fără o zi de la înmormântarea cadavrului politic Stolojan și, aparent, din întâmplare, maleficul Băsescu își anunță candidatura pentru un nou mandat de distrugător al țării la Sânnicolau Mare, la primărie, unde tocmai avusese loc o căsătorie. Mai mult, primește și o icoană cu Sf Nicolae, iar coincidență sau nu, turul doi al alegerilor are loc de Sf Nicolae... Coincidențe, coincidențe...

vineri, 2 octombrie 2009

Gov mini-Boc


Guvernul mini-Boc, daca se poate spune asa, are 10 ministri. Observati Paleologu. Desi i s-ar fi potrivit ministerul Agriculturii. Ce frumos ar fi dat: Ministrul Culturii, Cultelor si Agriculturii. Si nici Stanisoara nu are doua. Ministere, zic. Ce ar fi mers la el? Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale?Am unele obiectii la doamna Udrea, pe langa Mediu, ar fi mers si o relatie cu ceva Lung, ca sa nu mai zic de relatie cu Uniunea Europeana, ca sa fie ministru pentru Mediu si UE. A, nu exista minister pentru relatia cu Uniunea Europeana? Ei, na... Facem unul, care e problema?

joi, 1 octombrie 2009

Sa se revizuiasca!

Deci, de cateva minute avem niste posturi bugetare libere. Ma gandesc sa propun niste nume...

Ministru de Externe - Bercea Mondialu'
Ministrul de interne - Nicolae Plesita, post mortem
Ministrul Agriculturii - Doru Magaru
Ministrul Sanatatii - dr Ciomu
Ministrul Educatiei - Gigi Becali
Ministrul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale - Silviu Prigoana
Ministru pentru relatia cu Parlamentul - Monica Ridzi
Ministrul Mediului - Costica Costanda
Ministru pentru IMM - Puiu Popoviciu

Aveti ceva de comentat?

UPDATE
Cand vă va bate vântu' prin munţii Pirinei
Să va aduceţi aminte că aţi fost conduşi de ei...