marți, 11 noiembrie 2008

Albania...

Aceste femei adoptau o atitudine masculină nu doar când lipseau bărbaţii din casă, ci şi în caz de respingere a soţului ales de tată. În munţii Albaniei mai trăiesc încă femei devenite din punct de vedere social bărbaţi în baza unui cod ancestral care în societatea patriarhală le permitea să asume toate atribuţiile rezervate bărbatului. Una dintre acestea este Qamile Stema, care a devenit Qamil, echivalentul său masculin, pe care îl foloseşte azi, notează ziarul Estrella Digital.

Fiica cea mică din opt fete a făcut legământ de castitate în urmă cu opt decenii şi a jurat să nu se căsătorească şi să rămână fecioară până la capătul vieţii. 'Am făcut acest sacrificiu pentru mama, care a rămas singură când tatăl meu a murit de tânăr, iar ea a fost nevoită să ne crească singură', a mărturisit Qamile din casuţa ei umilă din satul Barganesh, la 50 de kilometri distanţă de Tirana. Qamile, care are acum 88 de ani, a luat locul tatălui, şi-a tăiat părul şi-a dat jos rochia şi s-a îmbrăcat în straie bărbăteşti brekushe (pantaloni negri largi, vestă şi căciulă albă), tipică locuitorilor din regiunea Kruja.

Singurul lucru ce pare ciudat la această ţinută este pistolul de la cingătoare, menit să o protejeze de o eventuală agresiune. Face parte dintre obligaţiile crede revin celor 12 bărbaţi aşa-numiţi garanţi, a căror misiune era de a supraveghea respectarea jurământului făcut de fecioare în faţa lor, explică profesorul de etnografie Mark Tirta. Femeile deveneau bărbaţi nu doar când aceştia lipseau din casă, ci şi în cazul respingerii logodnicului ales de tată. Prin această conversie, fecioarele se bucurau de mai mare libertate într-o societate rurală patriarhală care dispreţuia rolul femeii, deşi acest lucru nu însemna că le obliga să aibă relaţii homosexuale, spune Tirta. Acest fenomen social, din care mai există încă 20 de reprezentante în întreaga ţară, îşi are rădăcinile în codul din Evul Mediu al lui Lek Dukagjini, care a reglementat viaţa socială şi economică a albanezilor catolici şi musulmani între secolele XV şi XIX.

Qamile îşi aminteşte cu nostalgie de discuţiile lungi purtate cu bărbaţii în fumul de tutun, cum ducea caprele la păscut, sezonul de pregătire a băuturii spirtoase 'raki' (rachiu), rugăciunile alături de săteni vinerea la moschee, momente pe care nu le-ar fi putut niciodată savura ca urmare a condiţiei sale de femeie. Când este întrebată dacă şi-a pus vreodată şorţ pentru a spăla farfuriile răspunde cu umor: 'eu nu sunt femeie'. Se declară mulţumită de viaţa ei de bărbat, declarând că nu a fost niciodată obligată să lupte împotriva lor. 'M-au tratat ca pe un semen al lor, niciodată cu mănuşi ca pe femei', spune ea râzând.

Dar în timp ce menţionează privilegiile, dezvăluie unele avantaje concrete ale vieţii sale dualiste, precum o ceremonie nupţială când un bărbat s-a năpustit asupra ei să o omoare văzând-o că dansează prea strâns cu o femeie. Pe de altă parte mărturiseşte că se simţea foarte incomod în 'acea perioadă a lunii' când trebuia să stea aşezată alături de bărbaţi la reuniunile în care bărbaţi luau decizii importante asupra problemelor locale. 'Nu purtam sutien, ci îmi aplatizam pieptul înfăşurându-mă cât mai strâns', povesteşte ea. Deşi a rămas singură după ce mama şi surorile ei au murit, iar nepoţii ei au plecat care încotro, asigură că nu regretă nimic. 'Trăiesc singură, ca mulţi alţii care s-au căsătorit şi au fost abandonaţi de copiii lor. Şi îi critică pe bărbaţii de azi care şi-au pierdut virilitatea pentru că primesc ordine de la soţiile lor.AGERPRES

Niciun comentariu: