luni, 6 octombrie 2008

România nu e pregatita sa exploateze petrolul din platoul Marii Negre

România nu e pregatita sa exploateze petrolul din platoul Marii Negre

România a fost reprezentata la procesul de la Haga impotriva Ucrainei, pentru delimitarea platoului continental, si de specialisti din Ministerul Economiei, de la Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) – directorul general Gicu Borosi si directorul adjunct Mihai Silviu German. Pentru ca au existat numeroase speculatii referitoare la miza acestui proces, faptul ca pentru exploatarea resurselor se va face o licitatie „dirijata” spre o anumita companie, am dorit sa aflam realitatea chiar de la specialistii de la ANRM.

Rep. Care a fost rolul dvs. in echipa care a reprezentat România in procesul de la Haga?

Gicu Borosi: Rolul nostru a fost unul special, tinând cont ca disputa se purta pe o zona de delimitat care inseamna platou continental si zona economica exclusiva, zona care ii da dreptul statului respectiv de a exploata toate resursele – atât piscicole, cât si minerale. Importanta resurselor minerale, presupuse a exista in zona in disputa intre România si Ucraina, si in special a celor de titei si gaze naturale a determinat cooptarea unor reprezentanti ai Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, initial in echipa de negociere si ulterior in cadrul echipei „Haga”. Tema resurselor naturale a fost de o importanta deosebita inca din timpul negocierilor cu fosta Uniune Sovietica, in 1967, iar ultimele negocieri purtate cu URSS s-au incheiat in 1987, când s-a convenit un „gentlemen’s agreement”, in care se prevedea ca ambele parti sa se abtina, pâna la solutionarea disputei de la orice activitate de explorare prin sonde si de exploatare. Ca atare, pâna in 1987, in zona de disputa, care era sensibil redusa fata de cea pretinsa de ucraineni, ambele parti – si noi, si Uniunea Sovietica - am efectuat lucrari de explorare care au constat numai din prospectiuni seismice, totalizând aproximativ 12.000 de kilometri de profil seismic inregistrat.

Rep: Ce sunt profilele seismice?

Mihai German: Prin aceste profile seismice se realizeaza practic o radiografie a scoartei terestre prin care se depisteaza zonele favorabile acumularii hidrocarburilor. Undele seismice generate de la suprafata se propaga prin succesiunea de straturi geologice si revin la suprafata reflectate de anumite discontinuitati care dau o imagine a aranjamentului structural al acestora sau, in situatii favorabile, chiar o indicatie directa a prezentei unor acumulari de gaze naturale.

Gicu Borosi: In functie de asta se interpreteaza zona din punctul de vedere al conditiilor de generare, al existentei colectoarele favorabile acumularii hidrocarburilor si a prezentei „capcanelor” capabile sa opreasca titeiul sau gazele. Si in zona respectiva, atât noi, cât si sovieticii am facut aceste prospectiuni seismice prin care s-au conturat câteva zone care intruneau conditii favorabile de generare si de acumulare a hidrocarburilor. Dar nici noi, nici sovieticii nu am sapat sonde pâna in 1987 in zona respectiva, pentru a verifica daca structurile respective au sau nu acumulari de titei sau gaze naturale. Desigur, chiar si in aceste conditii, prin metode probabilistice se estimeaza un volum al resurselor care pot fi descoperite.

Rep: E greu de inteles acum ca Uniunea Sovietica accepta un astfel de „gentlemen’s agreement”, de a respecta termenii acordului.

G.B.: Da, s-a respectat, deoarece zona respectiva reprezenta o portiune relativ restrânsa din platoul continental al Marii Negre, iar o parte din acest areal este reprezentata de zona de mare adânca, a carei cercetare prin sonde a inceput, pe plan mondial, mult mai târziu. Platoul continental coboara relativ lin pâna la adâncimea apei de 200-250 m, dupa care panta se schimba si ajungi brusc intr-o zona cu adâncimi ale apei de 1.500-1.700 de metri. Dupa 1990, România a acordat niste concesiuni petroliere pe platoul continental românesc al Marii Negre, care s-au oprit la linia ce marca pretentia maxima a Uniunii Sovietice, nebanuind la acea data ca Ucraina va revendica ulterior o suprafata mult mai mare. Linia lor de pretentie a baleiat spre Vest, spre malul nostru, si a facut ca o parte din suprafetele perimetrelor concesionate de România sa intre in zona in disputa.

M.G.: Spre deosebire de „gentlemen’s agreement”-ul incheiat cu Uniunea Sovietica prin Acordul Conex incheiat cu Ucraina in 1997, s-a prevazut si dreptul partilor de a explora in zona respectiva, inclusiv prin sonde. De acest drept au profitat atât România, care a sapat patru sonde in zona de delimitat, cât si Ucraina, care a sapat doua sonde, fara a trece insa la lucrari de exploatare, care erau interzise prin Acordului Conex.

Rep: Câte zacaminte exista?

G.B.: La ora actuala sunt patru zacaminte care sunt cunoscute, care au intrat in exploatare dupa anul 1987, toate au fost operate initial de Ministerul Petrolului, apoi de Petrom. Cele patru zacaminte sunt Lebada Est, Lebada Vest, Sinoe si Pescarus, ultimul, descoperit la sfârsitul anilor ’90.

Rep: In teritoriul pe care am urma sa-l câstigam, dupa decizia Curtii de la Haga, câte zone de exploatare mai sunt?

G.B.: Se poate estima prin similitudine cu volumul de resurse al zacamintelor cunoscute ca volum de rezerve din acest areal de 12.000 km patrati este de 10 milioane de tone de titei si 100 de miliarde de metri cubi de gaze. Desigur, aceste cifre sunt doar estimari, volumele reale vor putea fi cunoscute doar dupa efectuarea lucrarilor de explorare si evaluare.

Rep: Cât inseamna aceste cifre, raportate la consumul actual al României?

G.B.: Ce pot sa va spun este ca aceste resurse nu pot fi exploatate peste noapte pentru ca nu exista nici o sonda, in afara de ce au sapat ucrainenii, si cu un rezultat contradictoriu. In prezent, intr-o etapa mai avansata de explorare este doar structura Cobalcescu pe care Petrom a sapat trei sonde si Olimpiskaia, denumita anterior de România Muridava, pe care Ucraina a sapat doua sonde, prima cu rezultat pozitiv, a doua cu rezultat incert. Structura pe care au sapat ei si care se afla pe zona de pretentie a Ucrainei este imediat la est de limita perimetrelor concesionate de România intr-o zona care este foarte probabil sa ne revina noua.

Rep: Prin urmare, ce avem de câstigat?

G.B.: Redeventa petroliera, accizele, impozitele pe profit pentru companiile care lucreaza in zona respectiva, plus degrevarea, intr-o anumita marja, a volumelor de titei si gaze importate.

Rep: Adica este mai convenabil sa concesionam suprafetele?

M.G.: Da, pentru ca, in afara de aceste venituri la bugetul de stat, care pot fi consistente deoarece redeventa petroliera pentru zacamintele de talia celor presupuse in acest areal este de 10 - 13%, pretul gazelor din productia interna va fi oricum ceva mai mic decât al gazelor importate. Asigurarea necesarului de consum intr-un procent cât mai mare din gaze produse in tara reduce dependenta de gazul importat, implicit reduce riscul aparitiei unor momente de criza in furnizare, datorita unor factori politici sau climatici. Zacamintele off-shore sunt in general zacaminte marisoare, cu productii mari pe sonda. Asta inseamna si redeventa mare, pentru ca la zacaminte mari redeventa ajunge si la 13%. Nu aveam alta posibilitate decât sa concesionam.

G.B.: In ceea ce priveste concesionarea perimetrelor care vor fi oferite, precizam ca Legea petrolului nu face distinctie intre companiile românesti si straine, cu capital de stat sau privat, beneficiind de acelasi tratament Romgaz, care este singura firma cu capital de stat din domeniul petrolier si al gazelor, Petromul, relativ recent privatizat, sau oricare alta companie româneasca sau straina.

M.G.: Deoarece pe parcursul derularii pledoariilor de la Haga au fost unele opinii ca zona din platoul continental care va reveni României in urma deciziei CIJ va trece automat in concesiunea Petrom, suntem datori sa precizam ca aceste temeri sunt nejustificate. Desigur, Petrom poate sa fie unul dintre participantii la licitatia care va fi organizata, dar nu este automat si câstigatoare a acesteia.

Rep: Ca o concluzie – care este miza procesului de la Haga?

G.B.: Miza este doar una economica, deoarece in zona sa economica exclusiva statul are dreptul suveran de exploatarea resurselor piscicole si minerale. Pâna acum sunt cunoscute doua zacaminte, Cobalcescu, descoperit recent de Petrom in perimetrul Istria, si unul potential comercial, Muridava. Pe lânga acestea mai sunt 6-7 structuri descoperite pâna acum, potential productive si mai e o suprafata mai putin investigata, in care sigur o sa se mai gaseasca inca 7-8 structuri favorabile.

Rep: De ce Ucraina tine mortis sa ia un teritoriu mai mare decât avea URSS, in conditiile in care pentru ei resursele naturale ar asigura consumul intern pentru doar doi-trei ani?

G.B.: Volumul resursei si raportarea acestora la consumul intern al Ucrainei nu este relevant, o resursa suplimentara fiind bine-venita chiar si pentru tarile exportatoare de titei si gaze naturale, categorie in care Ucraina nu intra.

M.G.: Asa cum a afirmat si dl Bogdan Aurescu la Haga in una dintre pledoarii, Ucraina a supralicitat pretinzând o „felie” mai mare din platoul continental in comparatie cu pretentia Uniunii Sovietice, exact cu scopul de a obtine cât mai mult.

Rep: Ati discutat cu omologii dumneavoastra din partea ucraineana la Haga?

G.B.: Nu la Haga. Dar pe parcursul negocierilor in cadrul intâlnirilor comisiilor de experti am avut numeroase intâlniri si schimburi de opinie. In pledoariile Ucrainei de la Haga, acesta a incercat sa prezinte ca o circumstanta in favoarea sa efectuarea unor operatiuni petroliere in arealul in disputa, dar asa cum a subliniat in raspunsul sau dl. Cosmin Dinescu, acestea nu au nici o relevanta deoarece au fost executate dupa termenul de referinta marcat de notificarea reciproca a celor doua parti a existentei unei suprafete revendicate de ambele tari. Totodata, aceste lucrari pot fi considerate a fi fost facute cu caracter demonstrativ si au fost executate de o companie ucraineana de stat.

Rep: Dumneavoastra, ca specialisti, cum ati descrie Insula Serpilor? Ce este?

G.B.: Din punctul nostru de vedere este o stânca. Problema este ca se pleaca de la câteva principii pe care si completul de judecata, CIJ, il are ca baza in numeroase cazuri.

M.G.: Sunt 17 hectare, fara populatie stabila, fara apa potabila, fara resurse si cu o clima aspra, deci intr-un cuvânt fara nici o speranta sa devina altceva decât ceea ce este: o stânca.

G.B.: Problema este cine traieste acolo, cine isi face o familie acolo? E ca si cum ai trimite omul pe Luna. L-ai trimis pe om pe Luna, a stat o saptamâna si s-a intors pe Pamânt.

M.G.: Perspective deosebite petroliere in zona insulei nu sunt. E foarte putin probabil sa mai fie „capcane” cu continut de hidrocarburi in imediata apropiere. Bine, ucrainenii pot sa-si mute si capitala acolo, daca vor. Orice e posibil.

Independenta energetica pentru cel mult 18 ani

Rep: Totusi ce ar insemna inceperea acestor exploatari? Domnul Bogdan Aurescu, agentul României la Curtea Internationala de Justitie de la Haga, spunea de asigurarea independentei energetice pentru 18 ani.

G.B. Când vorbesti de independenta energetica, iei in calcul importul actual de gaze si, in functie de volumul importat, te raportezi la noile rezerve care ar putea fi exploatate. Si, intr-adevar, te poate duce pâna la cifra de 18 ani, pentru ca la ora actuala importam cam 5 miliarde de metri cubi de gaze. Daca iei in calcul cele 100 de miliarde de metri cubi de gaze din platoul continental, ajungi la 18 ani. Dar ca sa le atragi in exploatare intervine o perioada mai lunga. In momentul in care zona aceasta va reveni României, ea va fi parcelata dupa anumite criterii de catre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale si scoasa la licitatie. Va fi un concurs public de oferta atât pentru companiile românesti, cât si cele straine. Pentru a relua lucrarile de explorare si ulterior ca sa sape sonde pentru exploatare.
M.G. Toate aceste etape, respectiv organizarea rundei de apel public de oferta, realizarea programului de explorare, saparea gabaritului de sonde de exploatare, construirea conductelor de transport la tarm a titeiului si gazelor naturale dureaza intre 5 si 10 ani.

Petrol pentru inca 30 de ani, gaze pentru 60
Potrivit datelor din Strategia Energetica a României 2007-2020, cererea totala de energie in 2030 va fi cu circa 50% mai mare decât în 2003, iar pentru petrol va fi cu circa 46% mai mare. Rezervele certe cunoscute de petrol pot sustine un nivel actual de consum doar pâna în anul 2040, iar cele de gaze naturale pâna în anul 2070, în timp ce rezervele mondiale de huila asigura o perioada de peste 200 de ani, chiar la o crestere a nivelului de exploatare. Productia anuala de titei a scazut de la 14,7 milioane tone în 1976 (anul cu productia de vârf) la 5 milioane tone în 2006. Zacamintele de gaze naturale sunt de asemenea limitate, iar dupa 1990, productia interna este în declin. Rezervele actuale de gaze naturale sunt estimate la 184,9 miliarde metri cubi. Productia annuala de gaze naturale a fost de 12,3 miliarde metri cubi în anul 2006, ceea ce a reprezentat 69% din consumul national anual total de gaze naturale.
Emil Neacsu

Niciun comentariu: