marți, 28 octombrie 2008

Kosovo, in conflict cu dreptul international

Ambasadorul tarii noastre la ONU, Simona Miculescu, prezinta amanunte din culisele Natiunilor Unite
La sediul Natiunilor Unite de la New York s-a votat, recent, in Adunarea Generala, pentru trimiterea dosarului Kosovo spre analiza la Curtea Internationala de Justitie de la Haga. Decizia a fost privita ca o mare victorie a diplomatiei sarbe, care, desi invinsa pe plan politic prin pierderea controlului asupra provinciei Kosovo, a decis sa apeleze la institutiile abilitate ale ONU pentru a gasi dreptatea. Pornind de la informatia ca SUA au fost sprijinite doar de Albania, Nauru, Palau, Micronezia si Insulele Marshall, am incercat sa aflu cum reuseste dreptul international sa prevaleze in fata puterii militare. Despre ce s-a intamplat la ONU spune mai multe doamna ambasador Simona Miculescu, intr-un interviu in exclusivitate acordat ziarului „Gardianul“.

- Emil Neacsu: Doamna ambasador Simona Miculescu, de ce a votat Romania pentru trimiterea dosarului „Kosovo” la Curtea Internationala de Justitie de la Haga.
- Simona Miculescu: Pozitia Romaniei, ca si cea a altor state din Uniunea Europeana si din restul lumii, fata de rezolutia prin care Adunarea Generala a ONU solicita avizul consultativ al Curtii Internationale de Justitie privind dosarul „Kosovo“, a fost bazata pe principiile fundamentale ale dreptului international, pe angajamentul nostru in acest sistem si increderea noastra in rolul Curtii de la Haga. Decizia de a sprijini acest demers se subscrie, de altfel, pozitiei pe care Romania a avut-o de la bun inceput în dosarul Kosovo, o pozitie principiala, promovata la toate nivelurile politicii noastre externe, care vizeaza identificarea unei solutii de compromis, acceptate de ambele parti, si in linie cu normele dreptului international. Putem spune, asadar, ca votul nostru a fost unul previzibil pentru partenerii nostri.

- E.N.: Faptul ca Romania a apelat la CIJ in diferendul cu Ucraina a incurajat partea sarba sa recurga la acest pas?
- S.M.: Cu siguranta juristii sarbi au analizat situatia altor cazuri in atentia CIJ, eu consider totusi ca fondul deciziei lor finale tine tot de o pozitie principiala. Adica, nu atat de urmare a modelului adoptat de alte state in ce priveste apelarea la CIJ (in ce priveste diferendul Romaniei cu Ucraina la CIJ, este evident ca acesta vizeaza probleme de alta natura), ci de incredere in opinia pe care Curtea o poate emite si rolul pe care acest aviz il poate avea in tratarea, pe viitor, a acestui dosar si, de ce nu, a altora mai mult sau mai putin similare. Dupa cum au aratat chiar inaltii oficiali sarbi in repetate randuri, acest demers al lor se incadreaza in abordarea mai cuprinzatoare a Serbiei fata de declararea unilaterala a independentei Kosovo – o abordare bazata pe reglementarea in mod pasnic a acestei chestiuni, arena juridica fiind unul din modurile optime de continuare. Sa nu omitem, in tot acest context, si faptul ca CIJ (ca si Adunarea Generala, Consiliul de Securitate sau ECOSOC) este unul din organele principale ale ONU si, ca atare, demersul Serbiei se inscrie intrutotul in procedurile legale care guverneaza activitatea statelor membre.

- E. N.: Ati avut discutii preliminare votului cu oficiali sarbi?
- S.M.: Partea româna a avut, desigur, consultari cu oficialii sârbi, precum si cu alte state, înaintea votului, asa cum este cazul în toate relatiile noastre bilaterale, mai ales în cazuri de asemenea importanta, fie ele cu state vecine sau parteneri strategici mai îndepartati.

- E.N.: Cum explicati faptul ca SUA au fost sustinute doar de Albania, Nauru, Palau, Marshall si Micronezia? De ce aliatii traditionali ai SUA, care au recunoscut independenta Kosovo, nu au votat cu SUA sau s-au abtinut?
- S.M.: S-a putut remarca, într-adevar, tendinta generala a celor care au recunoscut independenta Kosovo de a se abtine de la votul respectiv. Aceasta pentru ca, asa cum si ambasadorii multora dintre aceste state au explicat in interventia lor dinainte sau de dupa vot, desi nu sustineau transferul dosarului la CIJ, nu aveau cum sa se opuna dreptului unui stat membru de a apela la acest for, principalul organ juridic al ONU. De remarcat însa ca si state care au recunoscut independenta Kosovo, precum Norvegia, Islanda, Costa Rica sau Liechtenstein, au votat în favoarea rezolutiei, tocmai pe baza aceleiasi ratiuni si încrederi în rolul Curtii si a sistemului dreptului international.

- E.N.: Ati discutat cu ambasadoarea americana dupa vot? V-a reprosat ceva?
- S.M.: Cu ambasadoarea Rosemary di Carlo avem un dialog frecvent, foarte util si deschis, nu numai de când a devenit – vara aceasta – unul din reprezentantii SUA la ONU, dar înca de când domnia sa detinea una din cele mai înalte functii în Departamentul de Stat al SUA, responsabila chiar de zona europeana si eurasiatica. Cat despre votul unui stat în cadrul AG, acesta este în general respectat de celelalte state membre, cu atât mai mult cu cât este vorba de o pozitie de principiu, previzibila, constanta si explicata în mod deschis, asa cum a avut România. Deci nu e loc de reprosuri în asemenea contexte.

- E.N.: Ati fost printre ambasadorii care au tinut un discurs inaintea votului. Cat de important credeti ca a fost mesajul Romaniei, ca membra UE si NATO?
- S.M.: România a sustinut o explicatie de vot, înainte de supunerea rezolutiei la vot. Atât explicatiile dinainte, cât si cele de dupa vot, au rolul de a clarifica pozitiile statelor si de a reitera anumite elemente de pozitie. Noi consideram ca mesajul transmis de România, alaturi de mesajele transmise de alte state membre ale UE sau ale NATO, a fost unul important, cu atât mai mult cu cât este cunoscuta atentia acordata de tara noastra acestui subiect de interes deosebit.

- E.N.: Imediat dupa votul de la ONU, Muntenegru si FYR Macedonia au recunoscut independenta Kosovo. Credeti ca gestul a fost unul efectuat in urma unor presiuni externe? Mai este utila recunoasterea independentei Kosovo?
- S.M.: Decizia statelor de a recunoaste independenta unei entitati le apartine si este, evident, consecinta unui cumul de factori, atât din perspectiva politicii lor interne, cât si a celei externe. Ambele state pe care le-ati mentionat dadusera deja indicatii ca ar urma sa adopte aceasta conduita, deci demersul lor nu a constituit o surpriza, desi este unul pe care noi, evident, nu îl putem sustine. Cu atât mai mult, consideram, asadar, ca avizul Curtii de la Haga va fi extrem de util, fiind capabil de a oferi îndrumarea necesara în acest context.

- E.N.: Cum se vede lumea de la Natiunile Unite si cum este vazuta Romania la New York?
- S.M.: Scopul nostru principal aici, la Misiunea permanenta a României pe lânga Natiunile Unite, este acela ca tara noastra sa aduca o contributie vizibil pozitiva si constanta la consensul si actiunea comunitara, precum si la promovarea obiectivelor comune ale statelor membre în acest unic for universal. In egala masura, reputatia Romaniei impune recunoasterea sa atât ca stat adaptabil si flexibil, cât si ca stat capabil de a influenta deciziile comunitare. La baza întregii activitati a echipei mele sta slujirea si prezervarea umanitatii, constanta preocupare pentru valorile si principiile universal umane ce transcend contextele nationale, conjuncturile temporare si umorile personale. Vrem sa ne revigoram autoritatea, sa ne activam si mai mult potentialul combativ, valorificând si mai creativ întregul arsenal al diplomatiei românesti, cu o abordare mai aplicata si mai nuantata, cu aliante mai puternice, cu institutii internationale mai eficiente si cu o fidelitate absoluta fata de valorile noastre democratice.
Lumea se vede de la ONU ca printr-un imens microscop. O lume aflata într-o profunda schimbare, în care tendinta de globalizare se aprofundeaza, în care interesele se multiplica dar regula jocului ramâne, în continuare, promovarea pozitiilor, principiilor si factorilor care te avantajeaza ca stat. Etapele pe care le-a parcurs tara noastra pe calea integrarii euro-atlantice ne plaseaza în situatia în care ne-am asumat un set de valori si o conduita în sistemul relatiilor internationale. Apartenenta la UE si NATO te obliga, dar iti confera si drepturi, iar noul profil pe care îl are Romania demonstreaza aceasta. Va asigur ca acest nou profil este foarte respectat în mediile onusiene pentru consistenta, seriozitatea, demnitatea, profesionalismul si dinamismul sau.
Emil Neacsu

Niciun comentariu: