sâmbătă, 27 septembrie 2008

Paul Newman nu mai este...

A murit azi, avea 83 de ani.

joi, 25 septembrie 2008

Scandalul «Mailat», deturnat cu Păcală

Scandalul «Mailat», deturnat cu Pacala

La Roma a inceput, ieri, procesul lui Romulus Mailat, romanul care este acuzat ca a ucis-o pe 30 octombrie anul trecut pe italianca Giovanna Reggiani. Tot ieri, Ministerul de Externe de la Bucuresti a dat startul unei campanii de imbunatatire a imaginii Romaniei in Italia, campanie denumita „Piazza di Romania”. De asemenea, Guvernul roman, prin ministrul turismului, Ovidiu Silaghi, a demarat alta campanie de imagine in „Cizma” – „Incantat de cunostinta”, aparent fara nici o legatura cu scandalul Mailat.

Faptul ca toate aceste trei evenimente coincid este o pura intamplare, daca este sa ii asculti pe oficialii de la Bucuresti. Am cerut mai multe amanunte referitoare la „Piazza di Romania”, a Ministerului de Externe, de la directorul de comunicare din MAE, Oana Marinescu, fost purtator de cuvant al Guvernului pe vremea cand se lansa „celebra” campanie „Fabulospirit”. De data aceasta s-a renuntat la sarmale si mamaliguta si s-a mers pe alte „produse” de promovare a valorilor romanesti – Teatrul Tandarica prezinta spectacolul „Pacala” in italiana si trupa „Sistem” va demonstra calitatile muzicii romanesti.

Sute de mii de euro pe spectacole si demonstratii
„Este o campanie care merge pe parte de eveniment, si nu pe cea de presa. Dorim sa promovam diversi romani care s-au integrat in comunitatea italiana”, a declarat pentru „Gardianul“, directorul Oana Marinescu. De exemplu, se organizeaza o serata aniversara pentru coregraful Gheorghe Iancu, cu titlul „30 de ani de dans in Italia”, care cuprinde o expozitie de fotografie, spectacol de dans, o conferinta despre scoala romaneasca de balet. Gheorghe Iancu va primi o finantare din partea Romaniei pentru a-si duce proiectele la bun sfarsit. Daca tot a venit vorba de bani, sa precizam despre ce sume sunt puse in joc in cadrul acestei campanii. „Este o premiera, s-a realizat un parteneriat public-privat, avem sponsori companii romane si straine”, a declarat Oana Marinescu, coordonatorul acestui proiect. In comunicatul oficial din partea Ministerului de Externe se precizeaza: „implementarea acestui proiect a fost posibila datorita colaborarii cu succes dintre sectorul guvernamental si cel neguvernamental. Guvernul a alocat de la bugetul de stat 350.000 de euro pentru campania «Piazza di Romania», iar Ministerul Intreprinderilor Mici si Mijlocii si al Turismului au finantat o parte din evenimente cu aproximativ 100.000 de euro. Restul finantarii a fost asigurat din sponsorizari si donatii”.

Ce cuprinde programul manifestarilor
„Aceasta campanie a fost conceputa inca din luna aprilie”, a spus Oana Marinescu, directorul din MAE, precizand ca proiectul se desfasoara de acum pana la finele lunii noiembrie si ca nu se suprapune cu o alta initiativa de imagine a Guvernului roman, axata pe publicitate in Italia – „Incantat de cunostinta - Romania, piacere di conoscerti”. Evenimentele debuteaza duminica, la Torino, unde vor fi demonstratii ale unor mestesuguri romanesti – olarit, incondeiat de oua, prelucrarea lanii, tesaturi la razboi, sculptarea lemnului, prepararea unor produse traditionale. Vor fi spectacole ale teatrului de papusi „Tandarica” – spectacolul „Pacala” in limba italiana, spectacol al teatrului „Masca” al deputatului PNL de Botosani Mihai Malaimare, concert al „Alexandru Balanescu Quartet”, concert al trupei „Sistem”, spectacol folcloric al ansamblului „Siamo di nouve insieme” – format din etnici italieni din Romania si din romani, si spectacole de fanfara.

Alti bani, alta distractie, alta campanie
Saptamana aceasta a debutat in presa italiana o alta campanie de imbunatatire a imaginii Romaniei in Italia, finantata de catre guvernul de la Bucuresti. Mesajul campaniei este „Incantat de cunostinta - Romania, piacere di conoscerti” „Pentru a intelege un popor trebuie sa-i cunosti oamenii. Aceasta le spune Guvernul roman italienilor in campania de publicitate menita sa demonstreze ca romanii nu sunt doar cei care ajung in paginile de infractiuni ale ziarelor”, scrie presa din Italia. „Romania, piacere di conoscerti” prevede evenimente, materiale publicitare in presa scrisa si la televiziuni si deschiderea unui site de internet. La lansarea proiectului in Italia a fost prezent ministrul turismului, Ovidiu Silaghi, dar si Oana Marinescu. Potrivit statisticilor, romanii reprezinta un sfert dintre strainii din Italia, fiind aproape un milion. Peste 70% dintre acestia au un nivel mediu de educatie, iar activitatea lor asigura 2,26 miliarde de euro din PIB-ul Italiei.

Nici o legatura cu procesul lui Romulus Mailat
Am intrebat-o pe Oana Marinescu daca programul manifestarilor nu risca sa fie „umbrit” de un alt eveniment care a marcat opinia publica italiana - procesul lui Romulus Mailat. „Nu exista nici o legatura intre campania Piazza di Romania si procesul lui Mailat, noi pregatim aceasta campanie din aprilie. Nu este nici o problema ca incepe acest proces, nu poate sa aiba nici un efect asupra campaniei”, a afirmat Oana Marinescu. Procesul lui Mailat a inceput, ieri dimineata, in prezenta judecatorilor celei de a III-a Curti cu jurati de la Roma. Tommaso Pietrocarlo, avocatul sotului victimei Giovanna Reggiani, ofiterul de marina Giovanni Gumiero, a spus ca acesta nu va fi prezent in sala pentru ca „nu doreste sa-si exteriorizeze suferinta”. Mailat, care este acuzat de omucidere voluntara, violenta sexuala si jaf, a fost prezent ieri in sala de judecata. El mai este acuzat si de calomnie pentru ca a incercat sa il prezinte drept complice pe fiul femeii care a fost martora la agresiune si care pana la urma l-a dat pe mana politiei. Giovanna Reggiani, in varsta de 47 de ani, a fost agresata la iesirea din gara, la periferia Romei, iar corpul sau a fost abandonat intr-un sant.
Emil Neacsu

miercuri, 24 septembrie 2008

Culisele procesului de la Haga. Decizia va fi favorabila Romaniei. Si Ucrainei


Culisele procesului de la Haga. Decizia va fi favorabila Romaniei. Si Ucrainei
♦ Agentul Romaniei la Curtea Internationala de Justitie de la Haga, Bogdan Aurescu, a dezvaluit cateva intamplari din culisele procesului dintre Bucuresti si Kiev. Astfel, agentul ucrainean Vladimir Vasilenko a spus un neadevar cand s-a prezentat in fata judecatorilor ca fiind seful echipei care a conceput Tratatul dintre Romania si Ucraina din 1997. De fapt, echipa Ucrainei a fost condusa la vremea respectiva de Anton Buteiko. Aurescu a spus ca la Haga va fi o decizie favorabila Romåniei, dar si Ucrainei.

♦ Echipa Romaniei in procesul de la Haga a monitorizat intens presa ucraineana si a descoperit declaratii pesimiste ale oficialilor ucraineni referitoare la Insula Serpilor. Ministrul ucrainean al transporturilor a spus ca Insula Serpilor ca loc turistic este de neconceput pentru ca turistii nu au nimic de vazut sau de facut pe Insula Serpilor. Oficialii ucraineni sunt de parere ca presa lor este incompetenta, neprofesionista, nu citeaza sursele informatiei si in general nu te poti baza pe ceea ce scrie presa de la Kiev.

♦ Judecatorii au apreciat comparatia cu “castravetele” din schita lui Caragiale, interpretata ca pe o gluma interculturala, care reda relatia dintre profesor si elevul care este examinat. Impresia data de avocatii Kievului a fost ca Ucraina se prezinta in fata Curtii ca un student in fata unui profesor, student care nu stie lectia, nu are decat o singura lectie invatata, si pe aceea prost. “Am aratat ca acest «castravete» ucrainean nu are dreptul la toata apa pe care o pretinde”, a spus Aurescu.

Rep: Se poate vorbi de o decizie politica in decizia judecatorilor de la Haga, tinand cont de presiunile exercitate de Rusia asupra Ucrainei in privinta Crimeei si de criza interna de la Kiev?
Bogdan Aurescu: Daca e sa punem pe masa sa analizam, asa cum au tentatia analistii sa o faca, intre situatia din Ucraina si diferendul de la Haga nu exista nici o legatura pentru ca in primul rand nu este vorba de acelasi tip de diferend, nu este un diferend teritorial, si in al doilea rand este o chestiune strict bilaterala, care exista de ani de zile in relatia dintre Romania si URSS si apoi dintre Romania si Ucraina si care acum se rezolva. Nu exista influenta politica din acest punct de vedere. Judecatorii de la Haga sunt niste oameni care nu pot fi influentati. Contactele dintre parti si judecatori sunt practic inexistente. Singurul moment in care am avut contact direct cu ei a fost receptia pe care a oferit-o presedinta Curtii, pe 18 septembrie, in care cele doua delegatii, impreuna cu judecatorii, s-au putut intalni si sa discute doua ore.

Rep: Ce ati discutat?
B.A.: A fost foarte clar din discutii ca pozitia lor este una extrem de impartiala si vor sa vada foarte atent care sunt argumentele unei parti, argumentele celeilalte parti si sa decida in functie de ceea ce este juridic corect. De exemplu, judecatorul Oxman, care a fost desemnat judecator ad-hoc de Ucraina, mi-a spus ca pledoariile i-au placut foarte mult, atat ale noastre, cat si ale Ucrainei. Toti au apreciat gluma cu „castravetele”.

Rep: Ucrainenii au spus ca a fost deplasata…
B.A.: Nu mi s-a parut deloc deplasata din reactiile judecatorilor cu care am vorbit chiar la receptie, toti au apreciat-o ca pe o gluma interculturala, care reda relatia dintre profesor si studentul care este examinat. Concluzia a fost ca Ucraina se prezinta in fata judecatorilor ca un student in fata unui profesor, student care nu stie lectia, nu are decat o singura lectie invatata si pe aceea prost. Asta a fost ceea ce am vrut sa arat, sugestiv. Orice incerca sa argumenteze Ucraina pe diverse aspecte ale metodei pe care incercau sa o prezinte ca pe o metoda de delimitare in fata Curtii, inevitabil, inexorabil, ajungeau la problema predominantei coastei lor, care este una falsa. Este, intr-adevar o coasta, geografic, lunga, dar nu este relevanta in totalitate. Si atunci am aratat ca acest „castravete” ucrainean nu are dreptul la toata apa pe care o pretinde. Nu poate sa aiba 90% apa.

Rep.: In schimb, ucrainenii v-au comparat cu trupa The Beatles, peiorativ, din punctul lor de vedere.
B.A.: Asta mi s-a parut destul de neinspirat, din punctul lor de vedere. Beatles-ii sunt foarte apreciati. Pentru noi a fost chiar onorant. Au incercat sa faca si ei o gluma si nu le-a iesit. Nimeni nu a ras la gluma lor. In schimb, am vazut reactii de amuzament si la „satele lui Potemkin”, si la „calcaiul lui Ahile”, si la acea fraza cand am vorbit despre „banca de pe insula”, cand am facut un joc de cuvinte, cand am spus ca nu sfatuiesc pe nimeni sa-si puna banii pe insula - adica, in engleza, inseamna a pune banii, dar si a paria.

Rep.: Mie mi-a placut fraza „Insula Serpilor este un loc in care oamenii mor, dar nu se nasc niciodata”.
B.A.: Si aceea a fost o chestie draguta. Au mai fost si citatele din presa lor, pe care ei au incercat sa le minimalizeze. Eu nu stiu ce presa au ei in Ucraina. Ei au spus ca presa lor este incompetenta, neprofesionista, nu citeaza sursele informatiei si in general ca nu te poti baza pe ceea ce scrie presa ucraineana. Asta in conditiile in care acele articole sunt surse importante de informatie pentru ca sunt descrieri factuale, nu sunt relatari ale unor impresii, sentimente. Sunt descrieri ale locului, pe care acei oameni le-au descris dupa ce le-au vazut ei insisi. Sau sunt acel gen de articole de presa pe care le-am folosit ca mijloace de proba, cu declaratii ale unor oficiali ucraineni, preluate de presa ucraineana, declaratii pe care acei oficiali nu le-au negat. De exemplu, ministrul ucrainean al transporturilor a spus ca Insula Serpilor ca loc turistic este de neconceput pentru ca turistii nu au nimic de vazut sau de facut pe Insula Serpilor. Este declaratia ministrului transporturilor, in functie. Nu am vazut o dezmintire a unor astfel de declaratii. Sau, la fel de interesant, nu au fost in stare si nu au scos un cuvant despre folosirea propriilor anexe, pe care noi am facut-o cu varf si indesat, preluand de acolo elemente din care reiese clar, deci din propriile documente pe care Ucraina le-a adus in fata Curtii, ca pe Insula Serpilor este o clima groaznica, nu exista apa, conditiile de acolo sunt foarte proaste, ca stancile nu pot fi folosite pentru a se construi ceva, ca acel ponton pe care l-au construit acolo de fapt nu poate sa reziste valurilor, faptul ca stanca se erodeaza. Toate aceste chestiuni pe care ei le-au ignorat, dar sunt elemente care nu vor fi uitate de judecatori. Lucrurile sunt clare si vizibile.

Rep.: Ucrainenii au incercat sa implice procesul de la Haga in scandalul lor politic intern, premierul Iulia Timosenko a fost acuzata ca a batut palma cu Romania pentru cedarea insulei.
B.A.: Am urmarit foarte atent, am avut o monitorizare foarte buna a presei ucrainene pe toata perioada procesului. Este ciudat ca nu au avut o acoperire foarte buna a ceea ce s-a intamplat la Haga, nu au avut o acoperire a argumentelor lor. De fapt, nu au avut ce sa acopere. Pregatirea de presa a aparut saptamana aceasta, dupa proces, si pe teme politice. De asemenea, in timpul procesului, pe tema aceasta de politica interna, de disputa interna, intre premier si presedintele ucrainean. Eu am spus foarte clar la postul national ucrainean de televiziune, care a fost la Haga, singurul lor post TV care a fost la Haga, in doua declaratii pe care le-am dat in prima saptamana de pledoarie a Ucrainei, cat si in ultima saptamana: – Insula Serpilor nu face obiectul acestui proces, din punct de vedere al apartenentei sale, indiferent ce spune unul sau altul in Ucraina. Nu acesta este obiectul procesului. Se discuta despre Insula Serpilor ca rol, ca influenta pe care o are sau, in opinia noastra, n-o are asupra liniei de delimitare. Dar dintr-o alta perspectiva decat cea pe care o anunta presa din Ucraina.

Rep.: La noi nu se poate specula politic procesul?
B.A.: Eu cred ca modul in care au reactionat oamenii politici, modul in care a reactionat presa din Romania, modul in care au reactionat analistii, modul in care au reactionat oamenii care au comentat pe forumuri – am intrat si am citit chiar la Haga foarte multe comentarii extrem de interesante scrise de cititori – arata foarte clar ca toata lumea a perceput acest proces ca pe un proiect de interes national, unde nu exista loc de speculatii politice. Am vazut aprecieri pertinente si favorabile din partea unor oameni politici din tot spectrul, indiferent de partid. Este foarte important acest lucru, si personal sunt multumit ca lucrurile stau asa, nu cred ca acest subiect poate fi sau trebuie sa fie speculat politic. Ar fi inoportun.

Rep.: Ce se intampla pana la verdict?
B.A.: Pana la verdict, partile trebuie sa astepte cu rabdare, ceea e foarte greu deja, pot sa va spun ca este foarte greu sa astepti, sa manifeste retinere fata de intrarea in eventuale polemici din presa, desi vad ca cei de la Kiev nu respecta aceasta cerinta. Deliberarea judecatorilor inseamna intalniri succesive in care analizeaza modul in care va fi trasata linia de delimitare, sunt reuniuni succesive, exista un grup de raportori format din doi judecatori care impreuna cu presedinta Curtii formeaza un grup de redactare al primului proiect de hotarare. Care apoi este discutat in aceste sedinte, in varianta in engleza, in varianta in franceza, fiecare paragraf, fiecare nuanta… Judecatorii, in final, cand ajung la o formula convenita, voteaza textul – nu se pot abtine –, nu exista posibilitatea ca un judecator sa nu voteze deloc. In cazul in care exista paritate de voturi, votul presedintelui este cel decisiv. Decizia se ia cu majoritate simpla. Cand acest exercitiu de redactare va fi finalizat, Curtea va anunta data la care va avea loc pronuntarea hotararii. Pronuntarea se va face intr-o sedinta publica, la care vor participa si presa, si chiar si publicul. Aceasta sedinta solemna va dura cam doua ore, in care presedintele citeste elementele cele mai importante din hotarare, dupa care citeste solutia, inmaneaza celor doi agenti cate un exemplar original din hotarare, si din acel moment, hotararea este aplicabila imediat, nu poate fi atacata, prin procedura de apel sau de recurs, nu exista ratiuni pentru interpretarea hotararii. In cazul in care ai o linie de delimitare, ca solutie, stabilita prin coordonate geografice nu exista nici un fel de ratiune pentru care sa ceri o interpretare a hotararii. Ma refer la ceea ce spunea agentul ucrainean ca exista o „traditie” a acordurilor de implementare. Nu este adevarat! In cazurile de delimitari maritime, unde exista coordonate geografice care definesc linia de delimitare, nu exista necesitatea unui astfel de acord de aplicare. Exista acorduri de aplicare in acele cazuri in care partile cer Curtii sa defineasca nu linia, ci regulile pe care partile sa le foloseasca in plan bilateral pentru a trasa o linie. Exista astfel de cazuri, dar nu este cazul nostru! In cazul nostru, atat Romania, cat si Ucraina au cerut Curtii sa traseze o linie prin coordonate. Ceea ce inseamna ca nu va fi nevoie de nici un acord de aplicare. Din secunda urmatoare momentului in care presedintele Curtii a pronuntat hotararea, aceasta este aplicabila.

Rep.: Ce are Ucraina voie sa faca pe Insula Serpilor? Presedintele Iuscenko il invitase pe presedintele Basescu pe insula…
B.A.: Presedintele Basescu a spus foarte clar ca aceasta ipoteza de vizita este exclusa. Nu este problema noastra ce vor mai face ei pe insula, in momentul de fata, orice ar face este complet irelevant pentru proces, asa cum tot ce au facut inainte de proces sau in timpul procesului este irelevant juridic. In momentul de fata nu se mai pot aduce nici probe noi, nici alte argumente, pur si simplu, totul a fost spus.

Rep.: Cat a „cantarit” Tratatul cu Ucraina din 1997 in acest proces?
B.A.: Daca nu exista Tratatul din 1997, nu exista nici clauza compromisorie din Acordul Conex din tratat, care prevedea posibilitatea recurgerii la Curte in cazul in care negocierile esueaza. Din acest punct de vedere al relevantei pentru competenta Curtii, Tratatul cu Ucraina a avut un rol extrem de important. In rest, in acordul conex exista un compromis juridic pe care l-am prezentat in fata Curtii si care spune ca, desi Romania recunoaste formal, in scris, ca Insula Serpilor apartine Ucrainei, Ucraina, in acelasi timp, prin acelasi acord, isi asuma nefolosirea Insulei Serpilor in proces decat ca stanca.

Rep.: Cum vom actiona dupa un verdict favorabil Romaniei?
B.A.: Dupa ce se pronunta Curtea, acest rezultat trebuie sa fie respectat de ambele parti, presedintii celor doua tari au declarat in mod repetat ca Romania si Ucraina vor respecta hotararea Curtii. Ceea ce se poate face mai departe este, desigur, inceperea procedurilor – care nu mai depind de Ministerul de Externe – de exploatare a resurselor care se gasesc in zona atribuita fiecarei parti (n. red., evaluate la 47 miliarde de dolari, care ar asigura independenta energetica a Romaniei pe urmatorii 18 ani). Nu trebuie facut nimic in mod special, pur si simplu fiecare isi vede de treaba.

Reprezentantul Ucrainei nu a spus adevarul in fata judecatorilor
Rep: Agentul Ucrainei, Vladimir Vasilenko, a spus ca misiunea Romaniei a fost imposibila si ca nu i-am facut fata. Ce-i transmiteti omologului dvs.? Ati discutat cu el la Haga?
B.A.: Nu-i transmit absolut nimic. A fost destul de greu sa discutam. Nu e in cutuma procedurilor de la Curte sa negociezi. Am avut o relatie civilizata. Ceea ce nu a exclus un raspuns foarte prompt si la obiect la afirmatiile lui din timpul pledoariei de deschidere si de inchidere, in care a spus lucruri care nu sunt exacte sau corecte. De exemplu, ca element de culoare, a spus in primul discurs in fata Curtii ca nu exista compromisul juridic din 1997, si el stie lucrul acesta, pentru ca el a fost seful echipei ucrainene la negocieri. In 1997. Ori eu stiam foarte bine ca seful echipei de negocieri din 1997 a fost Anton Buteiko, pe vremea aceea prim-adjunct al ministrului de externe, apoi a fost ambasador in SUA si in Romania al Ucrainei (n. red., Buteiko a facut un gest inedit in 2003, demisionand din functia de ambasador al Ucrainei la Bucuresti, fiind apoi consilier al presedintelui Iuscenko). Buteiko negocia cu omologul sau din Romania, secretarul de stat Dumitru Ciausu. Am precizat acest lucru in discursul meu, nu poti sa te prezinti in fata Curtii Internationale de Justitie si sa spui lucruri neadevarate. A avut o explicatie destul de lunga si complicata la ceea ce am spus eu. A „cheltuit” un paragraf intreg spunand ca el a fost parte in echipa de negocieri si ca in vremea aceea coordona echipa juridica la Kiev, echipa tehnica etc. Afirmatiile lui sunt afirmatii de uz intern, dar ele nu sunt acoperite de realitatea de la Haga. Pledoariile ucrainene din turul doi au fost destul de putin substantiale, nu au adus nimic nou, reactia Ucrainei a fost destul de anemica. Am avut senzatia ca se incearca umplerea timpului, de altfel nu si-au folosit cele doua zile, pe 18 si 19, in totalitate, pledoariile Ucrainei s-au oprit cam dupa o ora si jumatate in a doua zi (n. red., din cele trei avute la dispozitie). Au fost multe discursuri teoretice, unul de peste 80 de minute, in primul tur, in care s-a prezentat metoda pe care Curtea o foloseste in delimitare, fara sa mentioneze cazul nostru. Era un curs teoretic pe care nu stiu cat de inspirat este sa-l tii in fata unor judecatori, pentru ca ei sunt cei care au creat aceasta metoda. Profesorilor nu le place sa li se tina lectii. Ucraina a avut avocati buni, dar au fost nevoiti sa lucreze cu materialul clientului si, atunci cand materialul nu e bun, atunci evident ca iese un discurs care nu spune nimic.

Rep.: Cum s-au comportat avocatii straini din echipa Romaniei?
B.A.: Avocatii nostri sunt foarte buni, cei mai buni pe care ii putea avea Romania, cei mai buni avocati pledanti in fata Curtii din acest moment. Profesorul Law este un expert extraordinar. Alain Pellet si James Crawford sunt in toate cazurile de la Curte.

Rep.: Interesant este ca sunt adversari in procesul Rusia-Georgia. S-a vazut acest lucru?
B.A.: Nu, absolut deloc, sunt foarte buni prieteni, nu discuta cazurile in care pledeaza unul impotriva altuia si am remarcat o corectitudine extraordinara in relatia dintre ei. De partea cealalta, avocatii partii ucrainene nu sunt solicitati in toate cazurile de la Curte, ceea ce este graitor…

Trei saptamåni, romånii au mers cu fruntea sus
Rep.: Cum ar trebui sa perceapa omul obisnuit acest proces?
B.A.: Mi-ar placea sa cred ca omul obisnuit percepe acest proces asa cum este: un proiect de interes national, care a reusit sa coaguleze in sprijinul lui foarte multe opinii, foarte multe forte care pe alte subiecte au pareri diferite si iata, care a fost un proiect de constructie – nu am observat voci sau opinii care sa mearga impotriva acestuia. Oamenii au inteles ca este un proiect de interes national in care trebuie sa fie uniti. Percep acest proces ca pe un instrument de recastigare a unei demnitati. Am observat aceasta reactie si m-am bucurat foarte mult. Un coleg de al meu, ambasador, m-a sunat sa-mi spuna ca lumea merge cu fruntea mai sus. Si mi s-a parut foarte emotionant, daca am reusit sa producem o astfel de reactie, chiar si pentru trei saptamani in Romania, unde lumea este in mod traditional cumva sceptica, exista un anumit sentiment de nedreptate istorica care ni se va intampla in mod inexorabil, chiar daca avem dreptate, in mod absolut.

Rep.: Ca tot e la moda: vi s-a propus sa candidati din partea unui partid politic?
B.A. Doamne-fereste! Singura politica pe care vreau s-o fac, pe care am facut-o si pe care vreau s-o fac in continuare, este politica externa!

Rep.: Va doresc sa ajungeti ministru!
B.A.: (Rade). Sa nu scrieti asta!

Emil Neacsu

luni, 22 septembrie 2008

Zilele Budapestului




Pai mai draga Cristian, ca bucurestean autentic, nascut la Filantropia (am glumit cu un doctor de acolo acum cativa ani, i-am spus ca e prima data cand intru in spital, dar de iesit am iesit o data :D s-a prins mai greu...) nu am gasit motive sa sarbatoresc Bucurestiul de ziua lui. Pen' ce, moncher?

vineri, 19 septembrie 2008

Adrian Skvosnik aka Severin are constiinta incarcata. Cu Insula Serpilor

S-au incheiat pledoariile României si Ucrainei la Haga. Ne-am judecat cu un vecin dificil, care sufera de un teribil complex al mostenitorului fraudulos. Situatia se poate rezuma asa: un ticalos iti ia casa si, când constata ca Justitia nu i-o poate atribui integral cu acte in regula, el iti propune cu nonsalanta: «Facem jumi-juma!»

Exista trei scenarii posibile pentru delimitarea platoului continental si a zonelor economice exclusive:

♦ Insula Serpilor va primi statutul de insula si deci 12 mile de ape teritoriale, varianta sovietica optima pentru Ucraina;
♦ Impartirea egala a spatiului maritim, “compromis” convenabil pentru Ucraina, dar pe care Romania nu-l poate accepta;
♦ Trasarea frontierei prin ignorarea Insulei Serpilor, care ar putea primi o jumatate de mila marina, varianta optima si normala pentru Romania.

Daca judecatorii vor admite varianta sovietica, atunci frontiera va trece pe langa Sulina si Constanta. Explicatia situatiei umilitoare in care a juns Romania trebuie cautata in Tratatul politic de baza si in Acordul privind regimul de frontiera, negociat de Cosmin Dinescu, un tanar de 26 de ani. “Noi am capitula in timp de pace”, avea sa exclame ambasadorul Aurel Preda. Procesul de la Haga ne costa aproximativ patru milioane de dolari. O nimica toata pentru importanta economica si politico-strategica a zonei. Ar fi normal sa ramanem macar cu o farama din drepturile noastre istorice: platoul continental de la Marea Neagra. Cum vor decide cei 15 judecatori de la Haga?

«Nietu!»

Profesorul Aurel Preda, ex-ambasador si expert in drept international, este, printre altele, autorul studiului “Aspecte teoretice, practice si diplomatice romanesti in domeniul tratatelor politice”, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007. A negociat o vreme Tratatul cu Ucraina, dar peste el nu se putea trece. Pana cand “Liderul Regional” a comandat “sacrificiul istoric” si a fost inlocuit de alti diplomati care se blocau cand ucrainenii aveau un singur raspuns: “Nietu!”.

- Domnule profesor Aurel Preda, cum caracterizati duelul juridic dintre Romania si Ucraina de la Curtea Internationala de Justitie de la Haga pentru delimitarea spatiilor maritime in Marea Neagra?
- Excelenta prestatia Romaniei! Era un proces necesar si inevitabil. De altfel, inca din 1998, i-am spus domnului Andrei Plesu, ministrul de externe de-atunci, ca trebuie sa mergem la Haga fiindca dialogul cu Ucraina nu duce nicaieri. Cu diplomatii rusi se mai poate discuta, dar ucrainenii nu au decat un singur cuvant: “Nietu!”. “Risipim inutil banii contribuabilului roman, domnule ministru! Am avut sase runde de tratative cu ucrainenii si degeaba!” S-au intalnit de 24 de ori si tot la Haga au mers, cum am zis eu!

- De ce credeti ca s-a ajuns totusi aici? Poate fi suficienta opacitatea diplomatiei ucrainene atunci cand incercam sa aparam un drept istoric al Romaniei?
- Eroarea s-a instituit prin Tratatul bilateral dintre Ucraina si Romania, semnat de Leonid Kucima si Emil Constantinescu. Pentru a clarifica lucrurile, trebuie sa ne referim insa la cateva repere istorice.

Articolul XLVI din Tratatul de la Berlin, din 13 iulie 1878, arata limpede: „Insulele care formeaza Delta Dunarii, precum si Insula Serpilor, Sangeacul de Tulcea, cu districtele Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Macin, Babadag, Hârsova. Kustendje, Medgidia se reunesc la România“. Este practic reconfirmata apartenenta acestor formatiuni stâncoase la România. În urma celor doua ultimatumuri sovietice din 26-28 iunie 1940 si a discutiilor care au avut loc în cadrul Comisiei Mixte pentru descrierea frontierei pe Dunare între delegatiile româna si sovietica (septembrie-octombrie 1940), nu s-a facut nici o referire la Insula Serpilor. Practic, se revenea, în ceea ce priveste frontiera sudica a Basarabiei, la prevederile Tratatului de la Berlin din 1878, când judetele Cahul, Ismail si Bolgrad au fost cedate de catre România Rusiei. Potrivit dispozitiilor articolului 1, alineat 2, din Tratatul de pace între România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris, la 10 februarie 1947, „frontiera sovieto-româna este astfel fixata în conformitate cu Acordul sovieto-român din 28 iunie 1940...“

Un petic de hârtie

- Dar acela era un dictat, nu un acord.
- Exact. Astfel, spre deosebire de tratatele de la Versailles, încheiate dupa Primul Razboi Mondial, care cuprindeau o descriere amanuntita a granitelor statelor, Tratatul de pace la Paris „expedia“ aceasta problema prin trimitere la „acordul sovieto-român din 28 iunie 1940“, un tratat inexistent, în realitate un ultimatum formulat pe baza Pactului Ribbentrop-Molotov, semnat la Moscova în 1939. La 4 februarie 1948, s-a semnat la Moscova „Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România si URSS“. Documentul invoca Tratatul de pace din 1947, dar, contrar acestuia, stabileste ca „Insula Serpilor, situata în Marea Neagra la rasarit de gurile Dunarii, intra în cadrul URSS“. România nu a ratificat niciodata acest protocol. Totusi, pe 23 mai 1948, Eduard Mezincescu semneaza un proces-verbal de predare a insulei catre URSS. În acest petic de hârtie, se arata ca Insula Serpilor „se înapoiaza“ Uniunii Sovietice, desi nu apartinuse URSS. Încorporarea Insulei Serpilor la URSS a condus, totodata, la diminuarea întinderii marii teritoriale a României; din aceleasi cauze, nu s-a putut ajunge niciodata la un acord privind delimitarea platoului continental si a zonei economice exclusive în Marea Neagra, partea sovietica pretinzând ca aceasta delimitare sa se faca între Insula Serpilor si tarmul românesc, ceea ce nu corespunde principiilor dreptului marii, asa cum au fost consacrate în Conventia de la Geneva (1958) si reluate mai târziu în Conventia de la Montego Bay asupra dreptului marii din 1982. Pornindu-se de la principiile de drept international si de la schimbarile democratice care au loc în tarile europene dupa 1989 si în relatiile dintre ele, problema Insulei Serpilor a fost abordata de catre partea româna în cadrul convorbirilor din 3-5 aprilie 1991 dintre presedintii Ion Iliescu si Mihail Gorbaciov, precum si la întâlnirile dintre ministrii de externe ai celor doua tari. Partea sovietica si, apoi, cea rusa au declarat constant ca nu au studiat problema, evitând astfel discutiile pe fond asupra statutului juridic al insulei. În concluzie, Insula Serpilor nu a apartinut URSS înainte de 1948. Protocolul si procesul-verbal din 1948, Tratatul privind regimul frontierei de stat din 1961 s-au îndepartat de la textul si anexele Tratatului de la Paris. Ucraina a semnat Tratatul de pace de la Paris din 1947 prin intermediul ambasadorului I. Senin, alaturi de Molotov din partea Moscovei. Prin urmare, Insula Serpilor nu apartine Ucrainei, iar Kievul trebuia sa-si respecte angajamentul de la Paris. Mai mult, Ucraina nu poate fi succesoarea URSS fiindca apare ca parte semnatara în Tratatul de la Paris. Declarându-se succesoare la întelegerile juridice bilaterale amintite, care contrazic prevederile Tratatului de la Paris, la care este parte, Ucraina nu poate obtine drepturi de succesor juridic. Dimpotriva, trebuie sa raspunda pentru aceste fapte.

«Pa-palam!»

- De ce s-a semnat totusi Tratatul cu Ucraina?
- În speranta unor avantaje ipotetice: admiterea României în N.A.T.O. Bucurestiul a cedat Ucrainei nordul Bucovinei, Herta, sudul Basarabiei si Insula Serpilor. Principalul artizan al acestei monstruozitati a fost Adrian Severin, dupa numele lui adevarat Skvosnik. Domnul Skvosnik cunoaste bine interesele poporului român si este la fel de îngrijorat acum, ca si în trecut, la fel ca de cantitatea excesiva a hidrogenului din apa. Moscova va ataca sigur Ucraina pentru Crimeea, fie la Haga, fie pe cale militara. Rusii ne ironizeaza ca nu putem sa rezolvam cu Ucraina o insulita cât Parcul Cismigiu, dar vrem sa pacificam Marea Neagra! Cu sovieticii am epuizat toate argumentele juridice în jurul Insulei Serpilor (Zmeinîi Ostrov). Pâna la urma, ne-au propus în 1978 sa facem „pa-palam“, adica „jumi-juma“. Noi nu am vrut fiindca era nedrept. Aceasta formatiune stâncoasa nu poate beneficia de platou continental decât de o jumatate de mila, pentru pescarii fanatici. Eu am fost pe Insula Serpilor în 1991 cu un elicopter sovietic. Pretindeau ei atunci ca au aparut insule noi cu porci mistreti. În realitate, acolo unde apa Marii este mica, erau plauri. Ucrainenii aduc apa cu vaporul de la Odesa si o toarna în bazine mari.

- Puteam semna Tratatul cu Ucraina fara Insula Serpilor? Ar fi trebuit sa dam in judecata inca de-atunci Ucraina pentru aceasta stânca?
- Eu i-am spus ministrului ca nu fac prostitutie din negocierea Tratatului cu Ucraina si am refuzat sa mai duc tratative. Dumitru Ciausu a acceptat si a primit postul de ambasador la Paris. Mircea Tudor, care a preluat dosarul de la mine, a primit un post tocmai la Kuala Lumpur. Pacat ca a murit saracul! Nu a existat posibilitatea ca Insula Serpilor sa fie tratata separat de nordul Bucovinei, de Herta si sudul Basarabiei. Ucraina recunoaste ca a condamnat Pactul Molotov-Ribbentrop, dar pretinde ca acest document „a facut o dreptate istorica Ucrainei“. Practic, prin Tratatul din 1997, noi am reconfirmat diktatul Molotov-Ribbentrop, dar am acceptat si viciile de consimtamânt: le-am luat basarabenilor dreptul de iesire la Marea Neagra. Prin prostia lui, Severin a întari o realitate impusa prin diktat. Succesiune de drept nu exista nici în dreptul intern, nici în dreptul international. Daca bunicul dumneavoastra va lasa o mostenire grevata de datorii si procese, nimeni nu va poate obliga s-o acceptati.

- Pierdem sau castigam la Haga?
- Ar fi absurd sa pierdem. Castigam sigur fiindca mai exista patru precedente cu formatiuni stâncoase, care nu au primit ape teritoriale. Atentie: între Insula Serpilor si Sulina este o distanta de 40 de kilometri. Conform dorintei URSS, noi avem acolo 4 mile de ape teritoriale, Insula Serpilor are 12 mile. Asa au impus rusii. Britanicii spun ca apele teritoriale merg pâna la 3 mile, cât batea un tun. Daca pierdem procesul, ar însemna ca Ucraina are dreptul si asupra platoului continental al României, ceea ce ar fi absurd.

«Pavtarite pajalusta!»

În faza finala a colationarii Tratatului cu Ucraina, cutuma diplomatica spune ca se verifica doar corectitudinea lingvistica a documentului în ambele limbi. Nimeni nu mai face modificari. În acea perioada, Adrian Severin l-a trimis pe Dumitru Ciausu prin Olanda pentru sensibilizarea etc., etc... În locul lui Ciausu, a venit la tratative însusi ministrul de externe al României, desi nu era de rangul lui. Se trecuse deci la colationarea tratatului. România mai are de facut o propunere, a spus Adrian Severin. Anton Buteiko, seful delegatiei ucrainene, a trântit ochelarii de dosarul din fata lui: ministrul nostru încalcase cutuma. Adrian Severin a cerut sa se adauge „referitor la Insula Serpilor, care apartine Ucrainei“. Buteiko a fost atât de uluit, încât a uitat ca discutiile se purtau în engleza si a dat-o pe rusa: „Pavtarite pajalusta!“ - „Repetati va rog!“ Iar Adrian Severin a repetat în engleza si impecabil în rusa: „Insula Serpilor, care apartine Ucrainei“. Aceleasi surse din delegatia româna afirma ca în seara urmatoare Buteiko s-a îmbatat crunt: nici ucrainenii nu-si imaginau ca va fi atât de usor cu urmasii lui Danila Prepeleac, cel care, „din doi boi mari si frumosi, a ramas cu o punga goala”.

Muntele si Marea!

“Adevaratul contencios teritorial pe care il avem cu Ucraina nu este al Insulei Serpilor si Platoului Continental al Marii Negre, ci al teritoriilor ocupate de Ucraina: nordul Bucovinei, nordul si sudul Basarabiei, tinutul Herta si, in ultimul rand, Insula Serpilor”, ne-a spus profesorul Tiberiu Tudor, autorul cartii “Istoria dramatica a teritoriilor romanesti ocupate. Tratatul cu Ucraina – 1997”, publicata la Editura Albatros, Bucuresti, 2004. Sef al Catedrei de Optica, Spectroscopie, Plasma si Laseri, Tiberiu Tudor a realizat singura carte dedicata acestui episod jalnic din istoria noastra recenta. In calitate de presedinte al Forumului Civic, a discutat cu fiecare deputat, cu fiecare senator, incercand sa-i convinga sa nu voteze pentru ratificarea Tratatului cu Ucraina. “Daca politica noastra post-decembrista in privinta teritoriilor ocupate nu a fost ofensiva, ea totusi nu a fost capitularda de la inceput. In Declaratia Parlamentului Romaniei din 28 noiembrie 1991, se afirma raspicat ca teritoriile romanesti anexate abuziv de fosta URSS nu au apartinut niciodata Ucrainei si sunt de drept ale Romaniei. Se cerea parlamentelor si guvernelor statelor care vor recunoastea independenta Ucrainei sa declare expres ca recunoastere nu se extinde asupra acestor teritorii. De asemenea, Parlamentul Romaniei solicita Guvernului sa inceapa de urgenta negocieri cu autoritatile de la Kiev in problema teritoriilor romanesti anexate cu forta de URSS. In aprilie 1993, Guvernul Romaniei notifica Guvernului ucrainean faptul ca, urmare a disparitiei URSS si a aparitiei la frontiera de est a Romaniei a doua noi state independente – Ucraina si R. Moldova – Tratatul privind regimul frontierei de stat romano-sovietice, colaborare si asistenta mutuala in problemele de frontiera, incheiat in 1961, a devenit caduc. Partea romana isi manifesta disponibilitatea de a incepe negocieri cu partea ucraineana pentru un acord in acest domeniu. Dupa ce Conventia Democrata a ajuns la putere, politica externa a Romaniei a devenit capitularda in ce priveste contenciosul teritorial cu Ucraina. Imediat dupa investitura, la reuniunea de la Davos, presedintele Emil Constantinescu lanseaza ideea “sacrificiului istoric”.
Intr-un interviu acordat postului privat de radio NovaMova din Ucraina, el declara: “Suntem dispusi sa recunoastem granitele actuale. Aceasta recunoastere a realitatii va forma, intr-adevar, baza tratatului”, mentionand apoi ca “Insula Serpilor este teritoriu ucrainean”. In continuare, intreaga diplomatie romaneasca este pusa sa lucreze in favoarea consolidarii “tanarului stat ucrainean”. O extraordinara campanie de manipulare a opiniei publice si a parlamentarilor este pusa in functiune. Principali artizani ai acestei actiuni – un veritabil act de tradare nationala - au fost Emil Constantinescu, Petre Roman, presedintele Senatului, si Adrian Severin, ministrul de externe. Dincolo de perdeaua de fum a explicatiilor oferite de cei care au participat la redactarea si validarea tratatului, dincolo de toate precautiile redactarii tratatului in termenii Actului Final de la Helsinki, esenta tratatului este achiesarea, acceptul liber consimtit al Romaniei la actuala frontiera cu Ucraina. Recunoasterea actualei frontiere de stat intre Romania si Ucraina este explicita in Schimbul de Scrisori dintre cei doi ministri ai afacerilor externe (asa-numitul Acord Conex), prevazut la art.2.2 al Tratatului. Schimbul de Scrisori nu a fost prezentat plenului Parlamentului in cursul sedintelor de ratificare, motivandu-se ca “el nu este parte a Tratatului” ( cu toate ca in prevederile art. 2.2 din Tratat se arata ca “vor intra in vigoare simultan cu intrarea in vigoare a prezentului tratat”). Putini parlamentari cunosc continutul Schimbului de Scrisori, implicat in tratatul pe care l-au votat. Va rog sa publicati continutul acestui document”.

Actul Conex - compromis istoric

„1. Guvernul Romaniei si Guvernul Ucrainei vor incheia, in cel mult doi ani, un Tratat privind regimul frontierei dintre cele doua state, pe baza principiului succesiunii statelor in privinta frontierelor, potrivit caruia proclamarea independentei Ucrainei nu afecteaza frontiera de stat existenta intre Romania si Ucraina, asa cum a fost definita si descrisa in Tratatul din 1961 privitor la regimul frontierei de stat romano-sovietice si in documentele de demarcare corespunzatoare valabile la 16 iulie 1990, data adoptarii Declaratiei privind suveranitatea statala a Ucrainei.
3. Ucraina se va angaja sa nu amplaseze mijloace militare ofensive pe Insula Serpilor, care apartine Ucrainei, potrivit punctului 1 de mai sus.”
Este evident cum Adrian Severin recunostea succesiunea Ucrainei asupra teritoriilor romanesti, ocupate de URSS, cum renunta la efectele notificarii din 1993 a caducitatii Tratatului din 1961 privind regimul frontierei de stat romano-sovietice. Acelasi ministru renunta la efectele Declaratiei din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului Romaniei cu privire la referendumul asupra independentei Ucrainei. Ucraineanul Nikita Hrusciov, cel care insistat pe langa Stalin sa se faca impartirea diabolica a teritoriilor romanesti invadate, in favoarea Ucrainei, spunea despre romani in 1960: “Mamaliciniki (mamaligarii) nu sunt o natiune, sunt o curva”. In alta epoca, atunci cand liberalul Ion C. Bratianu a infruntat Europa pentru apararea tarii lui, spunea cu toata admiratia: “Romanii nu sunt o natiune, sunt o profesie”. Care definitie s-ar potrivi mai bine pentru triada Emil Constantinescu-Adrian Severin-Petre Roman dupa “negocierea” cu Ucraina, mai ales ca de-acolo ne vin toate necazurile in relatiile cu succesoarea URSS?
Viorel Patrichi

Moarte la metrou

joi, 11 septembrie 2008

Nadia

Ieri treceam prin parcul Herastrau, ca de obicei, si in dreptul Pavilionului H, pe o banca, pe cine vad? Nadia Comaneci intre un baiat si un fost politist Badea.

Sapte ani apocaliptici

Pe 11 septembrie 2001, lumea a intrat intr-o noua era: in cea a razboiului impotriva terorismului. In acea dupa-amiaza de marti, 11 septembrie, lumea a asistat la o catastrofa desprinsa parca din filmele de la Hollywood: avioane cu pasageri se izbeau de turnurile World Trade Center si de Pentagon. Zvonurile circulau mai iute ca informatia reala, un nume a inceput sa se auda peste tot – Osama Bin Laden. Inamicul, teroristul, bestia...
Cum arata lumea atunci: o America aparent atotputernica, fara dusmani pe masura, o Rusie timida, cu un Putin lipsit de reactie si inca bantuit de stafiile de pe submarinul Kursk, o China comunista, cu o economie in expansiune, care anunta ca va trimite oameni in spatiul extraterestru si care se luase un pic la harta cu SUA. Europa era in formula de 15 state si parea un club prea select pentru marginasii de la Marea Neagra. Marti 11 septembrie a fost momentul in care lupta impotriva terorismului a unit Washingtonul si Moscova si a permis Romaniei sa stea la masa celor mari si bogati. La trei saptamani de la atentate, se dadea startul in celebra operatiune „Enduring Freedom“ si „lumea libera“ se simtea razbunata cand mai erau ucisi cateva zeci de afgani, fie ei civili sau talibani periculosi. Liderii de la Washington, in frunte cu Bush, erau convinsi ca victoria va fi obtinuta rapid. Cine sa infrunte bombardierele americane? Talibanii ascunsi in pesteri? America avea si planuri pentru reconstructia Afganistanului, tara care urma sa devina cea mai moderna din lume, din moment ce totul urma sa fie ridicat din nisip, de la zero… Unii americani au avut insa de suferit de pe urma razboiului din Afganistan. Din cauza conflictului, drogurile ajungeau mai greu pe strazile din New York sau Los Angeles si tinerii ajunsi in sevraj umpleau clinicile. Dupa sapte ani de razboi, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Afganistanul si-a reluat productia de droguri, talibanii s-au regrupat, aliatii omoara civili afgani la intamplare si apoi se scuza, Osama Bin Laden este de negasit, Bush este inca presedinte al Americii. Ce-i drept, a mai aparut un front al luptei pentru libertate, in Irak. Si se mai pregateste o campanie de eliberare de sub dictatura a altui stat, Iranul. In Afganistan mor si romani, militari trimisi sa lupte impotriva terorismului. Si la World Trade Center au murit romani. Va mai amintiti de ei?
Emil Neacsu

Balaceanu-Stolnici: Ordinul de Malta nu a activat in perioada comunista in Romania

L-am contactat pe academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici pentru a comenta vizita presedintelui Basescu in Italia si mai ales intalnirea cu reprezentantii Ordinului de Malta, in contextul in care seful statului a atras atentia ca Ordinul de Malta a pastrat relatii oficiale cu Romania si in perioada comunista. La intalnirea cu Principele Fra Matthew Festing, Marele Maestru al Ordinului de Malta, de sambata seara, presedintele Basescu spunea: “Relatiile dintre romani si Ordinul de Malta pot fi descoperite in istorie inca din secolul al XIII-lea si, daca in documente istorice confirmam existenta acestor relatii, spectaculos este faptul ca Ordinul de Malta a fost una din organizatiile internationale cu care Romania nu a intrerupt relatiile nici macar in perioada comunismului”.

Rep. – Cum interpretati vizita presedintelui Traian Basescu la Papa Benedict al XVI-lea?
Constantin Balaceanu-Stolnici: Consider ca este un lucru pozitiv. Dar ca sa stim aspectele pozitive si negative trebuie sa stim si exact ceea ce au discutat. Se stie ca o parte se spune si o parte ramane ascunsa in arhive. Din punctul de vedere al organizarii intregii scenografii, mie mi-a placut.

Rep. – Ce ne puteti spune despre intrevederea de la Ordinul de Malta?
CB-S: A fost o intalnire mai mult simbolica. Ordinul de Malta este un ordin suveran, dar nu este un stat cu armata, cu putere. Este o institutie mai mult culturala si filantropica.

Rep: De ce s-a dus acolo presedintele?
CB-S: In primul rand e un ordin care are un prestigiu international foarte mare si, in al doilea rand, la noi exista un numar de cavaleri ai Ordinului si exista foarte multe unitati filantropice pe teren care apartin Ordinului de Malta si care opereaza pentru ingrijirea bolnavilor, pentru ajutorarea celor saraci, a celor batrani si asa mai departe. Pe urma, este un spectacol, frumos, un ordin care dateaza de o mie de ani…

Rep: Presedintele a subliniat in discursul sau ca relatiile dintre Romania si Ordinul de Malta au continuat si in perioada regimului comunist…
CB-S: Aceasta este o informatie falsa. Eu stiu sigur pentru ca si eu si socrul meu am fost prieteni cu Ionel Soneriu, care era seful asociatiei romane la Paris si ambasadorul Ordinului de Malta la UNESCO si se plangea ca nu are nici un contact aici, in Romania.

Rep: Atunci de ce a dezinformat presedintele?
CB-S: Probabil ca i-a dat o informatie gresita cineva. Nu au existat relatii, stiu sigur, pentru ca ma rugase Ionel Soneriu sa fac tot ce se poate pentru ca sa se recunoasca Ordinul de Malta si in Romania.

Rep: In momentul de fata, care este situatia Ordinului de Malta in Romania?
CB-S: Ordinul de Malta este recunoscut de statul roman, are ambasador aici, si lucrurile sunt absolut normale, ca in orice tara europeana care recunoaste Ordinul de Malta.

Rep: Acum cativa ani a fost un scandal in care a fost atras si Ordinul de Malta…
CB-S: Nu, in afara de Ordinul de Malta, care este vechi de o mie de ani, s-au inventat niste formatii apocrife care nu au nici o legatura cu Ordinul de Malta, dar care preiau toate ceremonialele, uniformele… Sunt niste constructii artificiale care satisfac anumite placeri, anumite orgolii si servesc si ca o sursa de venituri pentru cei care le organizeaza.

Rep: V-a consultat cineva de la Palatul Cotroceni in legatura cu istoricul Ordinului de Malta in
Romania?
CB-S: Nu, nu.. Cine m-a consultat a fost ambasadorul Ordinului de Malta, care
m-a intrebat ce stiu despre trecutul relatiilor Ordinului de Malta. Dar in perioada comunista stiu sigur ca nu au fost relatii. Cei din Ordinul de Malta au vrut sa aiba legaturi, dar au fost refuzati. Nu dadea bine intr-o lume atee, o lume comunista. Banuiesc ca avantaje reale nu sunt decat de imagine.

Rep: Despre vizita la Castelul Gandolfo ce spuneti?
CB-S: Este importanta, este la acelasi nivel.

Rep: Credeti ca vizita la Papa a fost intermediata de Ordinul Cavalerilor de Malta?
CB-S: Nu, nu, sunt doua lucruri diferite. Cred ca vizita a fost organizata de ambasadorul nostru pe langa Sfantul Scaun.

Rep: Cum comentati faptul ca presedintele Basescu l-a invitat pe Papa in Romania la nivel de sef de stat?
CB-S: Trebuie sa-l invite si Biserica Ortodoxa, pentru ca asa e traditia. I-a facut invitatia si, daca va aproba Sfantul Sinod – si probabil ca va aproba, desi actualul Papa a facut unele declaratii care au creat un pic de tensiune, ca singura Biserica Crestina este Biserica Catolica…
Emil Neacsu

Experimentul secolului la Geneva: va fi sau nu va fi sfarsitul lumii?

Sfarsitul lumii este un subiect la fel de popular ca si fotbalul, si oricine se pricepe la comentarii apocaliptice. Daca nu ploua, sau daca ploua prea mult – gata, vine sfårsitul lumii. Daca Barack Obama va iesi presedintele SUA – e clar, a venit sfårsitul lumii, candidatul democrat fiind deja comparat cu Anticristul (chiar de contracandidatul sau republican). Daca apare vreun meteorit mai aproape de Terra – gata, s-a ales praful de Pamånt. Mai nou, Sfårsitul Lumii e programat sa aiba loc azi, miercuri 10 septembrie, cånd la granita Elvetiei cu Franta porneste acceleratorul de particule Large Hadron Collider (LHC). Sfårsitul Lumii a mai fost programat intr-o miercuri, acum doi ani, pe 6 iunie 2006, cånd “numarul bestiei”, 666, era format din zi, luna si an. N-a fost sa fie...

Pentru a lamuri cum e chestiunea cu sfarsitul lumii si scenariul apocaliptic cu “gaura neagra” care va inghiti Pamantul, am cerut lamuriri din partea unui specialist in domeniul fizicii. Domnul Lucian Ancu, doctorand in fizica particulelor elementare la Universitatea Radboud, din Nijmegen, Olanda, si membru in grupul de cautare a bozonului Higgs al experimentului D0 de la Fermilab, Chicago (Fermilab fiind un accelerator similar cu LHC, dar la energii mai mici), a avut amabilitatea sa permita publicarea in ziarul “Gardianul” a opiniilor sale in legatura cu experimentul CERN. “Iata ca maine (n. red., miercuri 10 septembrie) oamenii de stiinta vor porni acceleratorul de particule Large Hadron Collider (LHC) de la CERN. Acest accelerator, aflat intr-un tunel la 100 de metri sub pamant, are lungimea de 27 km, este format din aproximativ 5.000 de magneti supraconductori, raciti pana la temperatura de fi271,25 grade Celsius si care va accelera protoni in ambele sensuri ale tunelului (strict vorbind, LHC este de fapt o pereche de doi acceleratori concentrici). Energia pana la care are loc acelerarea acestor protoni este de 7 TeV (Tera electroni volti). Spre comparatie, energia echivalenta masei unui proton este de 1 GeV iar a unui electron este de 0.5 MeV . Cel mai puternic accelerator din ziua de astazi, Tevatron, situat langa Chicago, accelereaza protoni la 1 TeV.

Protoni la viteza luminii
Pentru a avea idee cat de greu este sa accelerezi protoni la aceasta energie si ce inseamna acest lucru, ne putem imagina ca incercam sa reducem masa unei masini de Formula 1 la un proton, dar pastrand puterea motorului. In LHC, fiecare proton este ”incarcat” (accelerat) cu o energie echivalenta cu energia cinetica a unei masini de Formula 1 la viteza maxima. Daca viteza maxima a masinilor de Formula 1 la acea energie este in jur de 360 km/h, viteza la care ajung protonii este aproape egala cu viteza luminii. Si cand spun aproape egala inseamna mai exact 99.9999991% din viteza luminii (299.792 km/s). Dar ce se intampla cand acesti protoni se ciocnesc avand fiecare 7 TeV de energie disponibilfi In principiu, pot pune la dispozitie energie pentru creearea de noi particule de pana la maximum 14 TeV (mai mult decat au in comun nu pot da!). In realitate, din cauza ca protonii nu sunt particule elementare (aduc aminte ca sunt formati din 3 quarci), energia maxima disponibila pentru crearea de noi particule este ceva mai mica. Totusi aceasta energie este suficient de mare pentru a produce particula sau particulele mediatoare ale campului care da nastere masei. Procesele care au loc la ciocnirea a doi protoni sunt probabilistice. Deci, pentru a observa un eveniment in care suntem interesati, trebuie sa repetam experimentul de un numar de ori, pana cand suntem siguri ca avem cateva evenimente in care suntem interesati. Cu cat repetam mai mult experimentul, cu atat suntem mai siguri ca exista un numar minim de evenimente in care suntem interesati. La LHC, repetarea experimentului se face de fiecare data cand protonii se ciocnesc. In cazul LHC se produce o ciocnire de 40 de milioane de ori pe secunda in fiecare punct in care protonii sunt adusi in ciocnire. Si dificultatea nu se opreste aici! Nu este suficient doar a ciocni protonii, mai este necesara si inregistrarea (stocarea) si catalogarea (analiza) acestor evenimente. Pentru analiza si stocarea datelor de la experimentele LHC s-a pus la punct o retea de calculatoare special dedicata acestui scop. Aceste ferme de calculatoare se afia la mai multe institutii si laboratoare din lume laboratoare din lume si isi impart automat rolurile de analiza si stocare prin intermediul internetului.
Printre multele reactii care ar putea avea loc la LHC, unii teoreticieni prezic si unele in care obiecte numite gauri negre cuantice ar putea fi produse. O gaura neagra este un corp cu o densitate suficient de mare pentru ca viteza de scapare din campul gravitational produs de acesta sa fie mai mare decat viteza luminii. Aceasta inseamna ca orice obiect care ar cadea in aceasta gaura neagra ar fi pierdut pentru totdeauana. In teoriile clasice, gaurile negre sunt formate prin colapsul stelelor cand acestea isi consuma tot combustibilul nuclear. Gaurile negre care sunt prezise a fi produse la LHC sunt gauri negre extrem de mici (de aici numele de cuantice) si foarte diferite de gaurile negre masive, cu care suntem obisnuiti din astronomie. Marea majoritate a fizicienilor este de parere ca acestea se vor evapora inainte de a avea sanse de a “inghiti” alte particule. Alt grup este de alta parere. Acestia cred ca aceste gauri negre ar putea cadea in centrul pamantului si, blocate acolo, ar incepe sa ”manance” pamantul. De foarte mult timp au fost puse in evidenta particule venite din spatiu care lovesc atmosfera pamantului si care dau nastere asa-numitelor raze cosmice. Aceste particule au energii imense (pana la 108 TeV), de 100 de milioane de ori mai mult decat cele intalnite la LHC. Din anumite date s-a concluzionat ca probabil aceste particule trebuie sa fie protoni. Acesti protoni ultraenergetici ar trebui sa dea nastere la astfel de mici gauri negre la ciocnirea cu particulele afiate in atmosfera. Cum pana acum un astfel de fenomen nu a fost observat, producerea unor gauri negre cuantice stabile (care nu se evaporeaza instantaneu) este putin probabila.

Sanse zero pentru distrugerea planetei
Un alt aspect care de multe ori nu este spus raspicat este faptul ca LHC va fi pornit la energii mult mai mici decat cele nominale. Astfel, miercuri 10 septembrie, cand se va incerca pornirea acceleratorului, energia la care vor fi accelerati protonii este de 450 GeV, mult mai mica decat energia nominala. In timp, aceasta va fi marita pana la energia nominala de 7 TeV, dar aceasta va dura probabil mai mult de jumatate de an. Prin urmare, in prima zi, LHC va avea o energie mult mai mica decat rivalul sau Tevatron, iar pana acum la Tevatron nu a fost observat nici un fenomen care sa provoace panica. Probabilitatea ca LHC sa porneasca sfarsitul Pamantului este foarte mica, efectiv zero. Daca natura cu energiile lui fantastice nu a reusit acest lucru, este greu de crezut ca omul va reusi acest lucru. Singura lume pe care LHC are sansa sa o darame este aceea a paradigmei actuale referitoare la teoria particulelor elementare. Ne afiam intr-o criza, un moment in care pe masa se afia multe teorii, care toate ar putea fi in principiu teoria corecta. Datoria de capatai a LHC este sa faca curatenie intre ele, sa faca curatenie pe birou, sa arunce toate teoriile gresite la cosul de gunoi si sa pastreze pe masa de lucru a fizicienilor doar acele teorii care se dovedesc a fi corecte. LHC trebuie privit doar ca strict ceea ce este: unul dintre cele mai extraordinare experimente realizate vreodata de omenire. Un experiment in spatele caruia se afla mai bine de 10.000 de fizicieni si ingineri din toate tarile si care au lucrat la acest proiect de mai bine de 20 de ani. Un proiect care a fortat tehnologia sa inainteze in multe domenii. Un proiect care aduce cu el Internet mai rapid pentru utilizatorii de rand si sper cat mai multe raspunsuri la toate intrebarile pe care noi, fizicienii, urmeaza sa i le spunem. Astfel ca, miercuri 10 septembrie, puteti fi martorii pornirii unei masini care va schimba fata lumii asa cum o stim. De aceea merita sa urmariti acest proiect si sa stati cu ochii pe el nu din frica unui iminent sfarsit al lumii, ci din bucuria de a fi martori la un moment care va revolutiona stiinta de astazi”, arata dl Lucian Ancu.


Pariu de 100 de dolari
Celebrul astrofizician britanic Stephen Hawking a pariat 100 de dolari ca mega-experimentul care va debuta miercuri nu va duce la identificarea “particulei lui Dumnezeu”, scrie AFP. Daca nu se va descoperi aceasta particula, inseamna ca este gresita teoria, iar savantii trebuie sa regandeasca sistemul.
♦ Detectorul de particule cantareste 12.000 de tone, este amplasat într-un tunel cu o lungime de 27 de kilometri, având ca principal component un urias magnet de 2.000 de tone, 16 metri înaltime, 17 metri latime si 13 metri lungime. Proiectul LHC - Large Hadron Collider, este finantat de 20 de state si a costat 5,4 miliarde $. Experimentele se vor produce la o adâncime de 92 de metri sub centrul de cercetare situat la granita dintre Elvetia si Franta, în apropiere de Geneva.
♦ Initiat în urma cu 15 ani, experimentul ar trebui sa faca lumina în ceea ce priveste formarea Universului prin explozia primara. Astfel, acceleratorul va provoca ciocnirea particulelor subatomice, la viteze comparabile cu cea a luminii, pentru a crea conditii similare cu prima fractiune de secunda dupa Big Bang.
♦ Unii savanti sustin ca refacerea conditiilor Big Bang ar putea determina aparitia unor gauri negre, care s-ar mari si ar „înghiti” Pamântul. Otto Rossler, unul dintre specialistii care au cerut întreruperea experimentului, crede ca gaurile negre rezultate în urma exploziei ar putea creste în aproximativ patru ani si ar putea atrage Terra în ele.
♦ Au fost gasite profetii ale lui Nostradamus, care pretind ca la Geneva se va produce sfarsitul lumii, cuvantul „invers” fiind asociat fasciculelor de protoni care vor fi accelerate in sens contrar pentru a realiza ciocnirea.
♦ Unele scenarii cred ca s-a produs deja o gaura neagra, in buget, intreaga afacere inghitind fonduri uriase cu un scop neclar. Cei care spun ca totul nu este decat un pretext pentru a consuma fonduri comunitare sustin ca marele public nu intelege datele furnizate de savanti si nu are nici un control asupra modului in care acestia isi justifica cheltuielile. Peste 9000 de cercetatori si-au „castigat” timp de 15 ani salariile, iar subventiile au tinut in functiune numeroase firme si universitati.
♦ Verificarea cade in sarcina comunitatii stiintifice internationale, in special a „concurentei” din SUA. Cele patru experimente realizate in timpul testarii vor trimite date catre o retea de 100.000 de calculatoare, cu o rata de transfer de 1,8 GB/secunda. Cercetatorii au astfel posibilitatea sa îsi dea seama ce alte particule au aparut în timpul Big Bangului si sa descopere în ce s-au transformat. Teoriile conspiratiei sustin insa ca si savantii americani isi „aburesc” sponsorii, deci legea tacerii va acoperi eventualele rateuri. Oricum, esecul stiintific, chiar daca valoreaza 5 miliarde de dolari, nu inseamna sfarsitul lumii.
(Emil Neacsu)

Pambuccian sustine ca orice pericol este exclus
Varujan Pambuccian, presedintele Comisiei pentru tehnologia informatiei si comunicatiilor din Camera Deputatilor, afirma ca predictiile privind sfarsitul lumii sunt doar niste aberatii. Deputatul garanteaza pentru afirmatiile sale si prin experienta sa profesionala, el predand teoria relativitatii si cosmologia la Facultatea de Matematica a Universitatii din Bucuresti. “Aceste proiecte nu prezinta nici un pericol, iar temerile exprimate in presa de asa-zisi cunoscatori cu privire la formarea de gauri negre care ar “inghiti” Pamantul nu au nici o sustinere. A crea o entitate minuscula (n.r., de tip “black-hole” - gaura neagra) nu este un pericol, cat timp aceasta nu are o masa atat de mare incat sa creeze o problema obiectelor din jur. Ca sa se inteleaga mai bine, soarele nu va deveni niciodata o gaura neagra, pentru ca nu are masa necesara. Dupa ce isi va sfarsi existenta de 5 miliarde de ani, soarele va deveni o giganta rosie si apoi o pitica alba”. Pambuccian mai sustine si ca experimentul Large Hadron Collider este unul de prima mana, dar nu neaparat unul epocal, iar ecourile si reactiile la acesta sunt mai pronuntate si datorita vizonarii serialelor SF, de genul “Stargate”.

Romania va participa oficial dupa lansarea proiectului
România a participat cu aproape 70 de persoane (din cei circa 7.000 de cercetatori) la experimentul Large Hadron Collider, majoritatea romanilor fiind membri ai Institutului de Fizica Nucleara de la Magurele. “Sunt patru sisteme complexe de detectie si noi am participat la construirea a trei dintre ele”, ne-a declarat Nicolae Victor Zamfir, directorul Institutului de Fizica Nucleara de la Magurele. Tara noastra nu face parte inca, oficial, din cele 20 de tari care sprijina evenimentul Large Hadron Collider. Pentru a participa oficial, la nivel de tara, la acest eveniment, trebuie, in primul rând, evaluat potentialul stiintific al tarii. “Am fost în proceduri de verificare si, din cate stiu, rezultatul este cat se poate de favorabil. Consider ca avem sanse semnificative sa fim acceptati de catre CERN (n.r., Centrul European de Cercetari Nucleare) ca membri cu drepturi depline. Din pacate, raportul se va prezenta dupa debutul experimentului. Aceasta inseamna ca seful statului român nu va fi prezent la ceremonia oficiala de lansare a programului, Romania fiind reprezentata la nivelul ministrului educatiei si cercetarii”, afirma Nicolae Victor Zamfir. El a tinut sa reaminteasca faptul ca astazi va avea loc doar un test, o simulare, desfasurarea evenimentului urmand a incepe din data de 21 octombrie. In ceea ce priveste finantarea proiectului, Zamfir ne-a spus ca Romania a contribuit la finantare prin faptul ca cercetatorii romani aflati in Elvetia au fost platiti in tara.
(Catalin Antohe)

PC are probleme cu gaurile negre
Conservatorii au gasit un nou prilej sa-si faca imagine. Profitând de evenimentul creat de punerea în functiune a acceleratorului de particule LHC, care va avea loc azi, la Geneva, senatorul PC Marius Marinescu s-a declarat, ieri, îngrijorat de soarta Terrei, ba chiar a si pichetat sediul Reprezentantei Comisiei Europene la Bucuresti. „Ne ingrijoreaza faptul ca rapoartele Centrului European pentru Cercetare Nucleara (CERN) spun ca exista o posibilitate infima ca LHC sa creeze gauri negre marunte cu durata de viata redusa sau «monopoluri magnetice» care distrug protonii din atomi”, a declarat Marinescu. Senatorul conservator a trimis câte un protest tuturor amabasadelor statelor membre CERN, în care îsi exprima ingrijorarea in legatura cu experimentul ce va avea loc azi.
(C.D)


Biserica Ortodoxa Romana nu crede ca experimentul din Elvetia inseamna sfarsitul lumii
Experimentul demarat astazi in Elvetia, care a pus pe jar intregul mapamond, a generat o serie de pareri dintre cele mai diferite. Astfel, Biserica Ortodoxa Romana, prin purtatorul sau de cuvant, pr. Constantin Stoica, ne-a declarat urmatoarele: „Principial, Biserica sustine orice experiment stiintific care se desfasoara in folosul vietii si progresului umanitatii. In ceea ce priveste temerea unora privind posibilul sfarsit al lumii, trebuie sa ne amintim cuvintele Mantuitorului, care spune ca numai Tatal Ceresc stie cand vor fi ziua si ceasul acela”. Pentru linistirea populatiei, vom consemna mai jos si punctul de vedere al pr. ortodox Sorin Mihalache, licentiat in matematica si teologie ortodoxa, cu studii de masterat in filozofie, psihologie, fizica teoretica si teologie ortodoxa, secretar general al centrului pentru cercetari Interdisciplinare Avansate in Religie si Stiinta, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, presedintele Asociatiei pentru Dialog Interteologic si Stiinta in Romania, sucursala Iasi, exprimat intr-un articol pe aceasta tema publicat zilele trecute de „Vox Vocis”. Iata ce spune cucernicia sa legat de temerile ce decurg din desfasurarea unui asemenea experiment: „Câtiva cercetatori sunt îngrijorati de efectele unor coliziuni la energii atât de mari. Ei cred ca acestea ar putea genera mai multe gauri negre de mici dimensiuni, care ar pune în pericol Pamântul. Otto Rossler, unul dintre cercetatorii ce încearca sa opreasca activitatea la CERN (Organizatia Europeana pentru Cercetare Nucleara), sustine ca potentialele gauri negre cuantice, rezultate din experimente, ar putea ajunge chiar la o dimensiune care sa declanseze absorbtia Pamântului! Plecând de la acest rationament, Rossler împreuna cu alti cercetatori au atacat proiectul LHC la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, pe motiv ca încalca dreptul fundamental al omului la viata... CERN a admis ca proiectul va crea gauri negre, însa cercetatorii de aici nu cred ca ele ar putea pune în pericol Pamântul. Mai mult, un raport publicat la începutul acestui an arata ca experimentele programate sa se desfasoare la CERN nu ameninta în nici un fel viata oamenilor. Daca totusi aceste gauri negre cuantice ar aparea, durata lor de viata ar fi extrem de mica, de domeniul nano-nano-nanosecundelor, cu efecte nesemnificative pentru Pamânt. De altfel, asemenea coliziuni se petrec destul de frecvent în Univers, întrucât galaxiile poseda adevarate acceleratoare de particule gigantice, de puteri cu mult mai mari. Radiatii cosmice de mare energie traverseaza portiuni din spatiul cosmic în care exista praf sau alte radiatii. Daca produsul coliziunii lor ar fi gauri negre cuantice cu efecte devastatoare, acestea ar fi trebuit sa fie vizibile pâna acum”.
(Dumitru Manolache)

marți, 2 septembrie 2008

Acest tigru siberian...

Acest tigru siberian si presedintele vânator
02-09-2008
Rusia a pierdut razboiul mediatic in conflictul din Georgia, desi Moscova a publicat fel de fel de probe din care se vedea alta fata a razboiului decat cea de la CNN. Intre timp, Rusia si-a revenit si din punct de vedere mediatic si zguduie Occidentul. Mai intai cu un zvon ca va recurge la represalii energetice si va inchide robinetele de petrol si gaze de la conductele ce duc spre Occident. Apoi, Putin si-a aratat din nou muschii, de data aceasta in taigaua siberiana, inaintea unui summit UE “dedicat” pedepsirii Rusiei. Pe scurt, “tatucul” rusilor, aflat cu o echipa de televiziune, a impuscat cu gloante tranchilizante un tigru siberian scapat dintr-o rezervatie. Stirea nu a fost ca Putin a scapat sa fie mancat de un tigru, ci ca premierul a salvat o echipa de televiziune din ghearele fiarei. Avem toate elementele pentru un scenariu bine regizat, dar si pentru o analiza a simbolisticii situatiei. Cine e puternicul tigru siberian scapat din rezervatie? Sa fie Uniunea Europeana, sa fie NATO?... Cine este biata echipa de televiziune neajutoarata? Sa fie poporul rus, sa fie chiar presa rusa? Vanatorul se stie cine este, dar si asa, faptul ca nu a ucis fiara transmite un alt semnal. Cu tigrul tranchilizat, noi, rusii, putem sa facem ce vrem: il ucidem sau il lasam in viata. Iar daca scapa din nou, il mai tranchilizam o data pana se transforma in pisicuta. Putin iti inspira siguranta, daca esti rus. Daca nu esti rus, iti inspira teama. Sau respect. La noi s-a inteles cum e treaba, dupa ce acum doi ani ne ratoiam la colocatarii “lacului”, acum mergem “pe burta” sa nu trezim vecinii... Anul trecut, Putin s-a mai lasat fotografiat la bustul gol, in timp ce pescuia pe raul Enisei, avandu-l musafir pe printul Albert de Monaco, sau in timp ce era cu arma de vanatoare in mani. Lumea a vazut un sef de stat de 54 de ani intr-o forma fizica buna, cu un trup neretusat de Photoshop cum a fost cazul lui Nicolas Sarkozy... De partea cealalta, nimeni nu uita figura schimonosita de frica si groaza a lui Mihail Saakasvili, cand a auzit un elicopter rusesc zburand deasupra sa la Gori. Imaginea unui om disperat, care ulterior a fost surprins la BBC in timp ce-si rontaia cravata.
Dumneavoastra cu cine ati dori sa fiti prieten?
Emil Neacsu