joi, 28 august 2008

Cele 20 de minute...


(...)le-au poruncit detinutior sa-si desfaca pufoaicele (in care fiecare si-a pitit caldura din baraca), sa-si descheie camasile (...)
A.Soljenitin, O zi din viata lui Ivan Denisovici.

Asemenea lui Suhov, in fiecare zi plecam de acasa, ne urcam in masini personale, vagoane de metrou cu nume de orase, in autobuze fara aer conditionat majoritatea sau in tramvaie pe unde or mai circula si astea... Urcam pe un scuter, pe o motocicleta sau mai rar pe o bicicleta. Sau mergem pe jos, macar un sfert de ora, douazeci de minute. In jumatate din timpul petrecut in drumul spre serviciu merg pe jos. Prin parcul Herastrau. Trec piezis pe langa statuia lui De Gaulle, merg drept pe o alee, cobor pe langa un teatru de vara aparent nou dar nefolosit, trec un pod si trag cu coada ochiului la Tricolorul care leneveste sau se zbate deasupra Palatului Elisabeta, alaturi de o biserica de lemn din Muzeul Satului, strabat Insula Trandafirilor pe pietrele ca niste lespezi mai mici sau mai mari care ascund secrete nespuse, pietre pe care, cand eram mic, ţopăiam in incercarea de a ajunge de la un capat la celalalt al aleii fara sa calc vreo margine, ca intr-o proba olimpica imaginara... Cateodata imi aduc aminte de copilarie si, alungand pe moment gandurile care ma apasa mai tare pe masura ce ma apropii de Casa Presei, incerc sa calc doar pe pietre, nu si pe margini... Acum e mai greu, am 44 la picior... Urc din nou peste un pod, pe cel fara trepte. Pe celalalt, mai inalt si mai aproape de Muzeul Satului, am urcat de putine ori... Uneori ma opresc pe pod, privelistea este desprinsa din alta urbe, parca, nu din aglomeratul Bucuresti. Cobor accelerat si trec pe langa HR Cafe, tot inainte, pe langa fosta sala de sport care este Pavilionul H, patrund pe o alee umbroasa, ajung la o copie stilizata a Coloanei Infinitului, ies pe poarta parcului din Piata Presei, trec pe langa un panou publicitar luminos nou nout in cinstea caruia au fost taiate ramurile unui copac. A ramas doar trunchiul, un baţ lung de doi metri jumate, ofranda pe alatarul pu-bli-ci-ta-tii... Traversez, ma apropii de colosul din piatra stalinist, ornat cu termopane si aparate de aer conditionat capitaliste... si gata cu linistea...
Azi am vazut un grup de maicute din ordinul Maicii Tereza, vesele, s-au pozat cu statuiele din rondul unde se afla steagul UE (statui denumite in limbaj popular Cheliosii, ca doar sunt parintii fondatori ai UE).



Si am mai vazut o veverita harnica in goana dupa proviziile de toamna-iarna...

Noapte buna

Niciun comentariu: