joi, 17 iulie 2008

Castro zice...

REFLECŢIILE CAMARADULUI FIDEL:

IMPOTENŢA PUTERILOR


Este o temă serioasă.
Reuniunea la nivel înalt a liderilor celor opt puteri industrializate ale planetei a avut loc în zilele de 7, 8 şi 9 iulie, într-un loc muntos lângă Toyako, lac format în craterul unui vulcan din nordul insulei Hokkaido, în extremul nordic al arhipelagului japonez. Nu se putea alege un loc mai izolat şi îndepărtat de zgomotul lumesc.
La 150 km, 21 000 de poliţişti japonezi, cu impresionante scuturi şi căşti, păzeau centrul urban Sapporo, gata să neutralizeze protestele. Alţi 20 000 păzeau străzile oraşului Tokio, capitala Japoniei.
G-8 cuprinde, în ordine alfabetică, Germania, Canada, Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Italia, Japonia şi Rusia. Liderii acestora trăiesc hărţuiţi de probleme, între altele cele din trecut şi tendinţa crescândă a dominaţiei politice, economice, tehnologice şi militare a Statelor Unite. Tuturor li se adaugă pe deasupra o mulţime de probleme naţionale şi internaţionale stringente, care cer o soluţionare urgentă.
Au invitat la reuniunea lor de la Tokayo aşa numitul G-5: Brazilia, China, India, Mexic şi Africa de Sud, ca să-i asculte în timpul unui dejun.
De asemenea, au fost invitaţi să-şi exprime părerile timp de o oră alte trei ţări cu economii emergente: Australia, Coreea de Sud şi Indonezia.
Populaţia planetei, conform estimărilor, atingea la 11 iulie 2008 cifra de 6, 709 miliarde de locuitori. Ţările în dezvoltare menţionate au peste 65% din populaţia mondială.
În cele trei zile au avut loc reuniuni multilaterale şi bilaterale de tot felul. Ţările în dezvoltare invitate la întâlnire au susţinut reuniuni paralele la Hokkaido şi au vorbit fără jenă.
În declaraţia finală a Conferinţei la nivel înalt a puterilor industrializate din G-8 au proclamat că s-a obţinut o mare concesie: Statele Unite , şi cu acestea celelalte puteri din grup, s-au angajat să reducă emisia de gaze prevăzută pentru anul 2050 în 42 de ani!, adică, la calendele greceşti. Niciuna din problemele critice care au determinat organizarea unei conferinţe atât de ciudate nu a fost soluţionată.
De la această reuniune au emanat importante ştiri care vorbesc de la sine, şi dintre care aleg numai câteva reproducându-le textual:
„A eşuat obţinerea unui acord cu ţările în dezvoltare asupra felului în care să se răspundă la schimbarea climatică.”
„Cele 16 economii principale s-au angajat să realizeze reduceri substanţiale a emisiilor de gaze deşi ţările emergente au reiterat cererile lor de fonduri şi tehnologii de la cei mai puternici.”
„Preşedintele Hu Jintao a respins acuzaţiile că criza alimentară s-ar datora creşterii economice a unor ţări în dezvoltare.”
„Lula a spus ca FAO a dat vina pe faptul că scumpirea globală a alimentelor s-ar datora manevrelor speculative cu materiile prime.”
„Fondul Mondial pentru Natură califică drept jalnic comportamentul ţărilor bogate din G-8, pe care le acuză că fug de răspundere în lupta contra schimbării climatice.”
„Subvenţiile agricole au fost azi punctul de divergenţă în timpul conferinţei G-8 şi G-5.”
„Funcţionarii Băncii Centrale Europene au spus că sunt îngrijoraţi de inflaţie în pofida creşterii ratei dobânzii.”
„Este o eşec total, nu au avansat şi au eludat adoptarea de obiective clare de reducere a emisiilor de gaze pe termen mediu”, a semnalat Greenpeace, importantă organizaţie internaţională angajată în apărarea mediului.”
„Rusia este extrem de contrariată de semnarea, marţi, între Washington şi Praga , a unui acord pentru scutul spaţial”, a spus preşedintele Medvedev în Japonia.”
„Experţi militari ruşi au reacţionat cu indignare faţă de semnarea unui acord între Statele Unite şi Praga pentru instalarea unui scut anti-rachete şi au cerut măsuri de represalii.”
La 10 iulie au continuat să ajungă în Cuba lamentările pentru consecinţele haosului actual, legate sau nu direct de Conferinţa din Japonia.
„Şi coralii suferă de stres din cauza unor factori ca schimbarea climatică şi poluarea, care au făcut ca o treime din aceşti constructori de recifuri să fie în pericol de dispariţie. Recifurile de corali, pentru a căror construcţie este nevoie de milioane de ani, găzduiesc peste 25% din speciile marine.”
În aceeaşi zi, şi fără vreo legătură cu altă ştire, de la Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN) şi Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) a venit următoarea informaţie: „Variaţiile de temperatură datorate schimbărilor climatice vor avea un impact puternic asupra pescuitului şi acvaculturii, cu importante consecinţe pentru siguranţa alimentară a unor populaţii. S-a explicat că alimentele acvatice au o înaltă valoare nutritivă şi contribuie cu 20% sau mai mult la consumul mediu pe cap de locuitor de proteină animală pentru 2,8 miliarde de persoane, în special în ţările în dezvoltare.”
În aceeaşi zi, dinspre continentul african se lansau critici dure:
„Pactul European pentru Emigrare a început să provoace indignare în Africa, iar Senegal a cerut să se reacţioneze faţă de ceea ce unii numesc „zidul” ridicat de Europa contra disperaţilor din Sud”, a declarat Ministrul de Externe al acestei ţări la sfârşitul unei reuniuni a experţilor la Dakar.
La rândul său, ziarul „El Pais”, din Burkina Faso a publicat:
„Pentru a stăvili hoarda de disperaţi care în general vine din Sud pentru a lua cu asalt frontierele sale, Europa n-a găsit altceva mai bun decât să ridice un zid. Epoca noilor ziduri este un anacronism în era mondializării.”
Ploaia de plângeri nu încetează. În timp ce Gordon Brown, prim-ministrul Marii Britanii, se afla încă în Japonia, un studiu făcut de canalul britanic BBC informa că Forţele Armate britanice au moralul scăzut. Conform studiului realizat de Ministerul Apărării din Regatul Unit, aproape jumătate din personalul militar al acestei ţări este pe punctul de a abandona Forţele Armate. 47% din cei chestionaţi din Armata şi Marina Regală şi 44% din Forţa Aeriană Regală au spus că simt nevoia de a se retrage din Forţele Armate. Printre neliniştile manifestate se află frecventele desfăşurări de trupe în străinătate, nivelul de plată şi de locuinţă. Armata Regulată deja suferă de un deficit de circa cinci mii de soldaţi, şi preocupă faptul că ofiţeri tineri cu experienţă şi ofiţeri în general dezertează în număr fără precedent. Despre moralul diferitelor servicii, 59% din cei intervievaţi în Armată au spus că nivelul este „scăzut” sau „foarte scăzut”, 64% din Marina Reglaă, 38% din Infanteria de Marină şi 72% din Forţa Aeriană Regală.”
Ceva ce răneşte sensibilitatea oamenilor, în orice sistem social, este lipsa de respect pentru viaţa privată. Înainte, de exemplu, legile protejau corespondenţa. Mai târziu protecţia s-a extins la comunicaţiile telefonice, un mijloc de comunicare mai rapid şi instantaneu. Legile Statelor Unite interziceau interceptarea fără permis judecătoresc. Violarea convorbirilor făcea obiectul proceselor care în această ţară ajunseseră la cifre impresionante.
La 9 iulie, în timp ce Bush se întâlnea cu colegii săi din G-8 şi guvernul Statelor Unite – în pofida genocidurior comise – voia să fie considerat campionul drepturilor omului, Senatul Statelor Unite a aprobat, cu 68 de voturi pentru şi 28 contra, „o lege care modernizează Legea Spionajului şi conferă imunitate companiilor de telecomunicaţii care colaborează cu guvernul.”
Lupta contra terorismului este pretextul arhicunoscut, şi interceptările s-au făcut ani de zile fără vreo autorizaţie. „Acum este mai uşor să-i protejezi pe americani”, a declarat Bush, la întoarcerea în ţară, în grădina Casei Albe.
„Iniţiativa autorizează ascultarea telefonică fără permis judecătoresc la reţelele din Statele Unite, fie americane sau străine.”
Legea anterioară care datează din 1978, „nu includea noile tehnologii de comunicaţii ca celularele, Internetul şi poşta electronică”.
Cum imensa majoritate a comunicaţiilor sunt captate de Statele Unite, „măsura aprobată protejează companiile de comunicaţii de procesele intentate de persoane multimilionare care se plâng de violarea vieţii private.”
Legea se aplică retroactiv. „Uniunea Americană a Libertăţilor Civile a calificat legea ca „neconstituţională” şi că „atacă libertăţile civile şi dreptul la intimitate”.
Ştirile care provin din Suedia comunicau: „Alianţa de centru-dreapta a Prim-ministrului Frederick Reinfeldt, a respins propunerea Partidului Social Democrat de revizuire a legii care permite Departamentului de Radio de Apărare (FRA) să aibă acces la toate convorbirile telefonice şi la traficul de date prin cablu din şi spre exteriorul ţării.
„Cunoscută ca Legea FRA, şi botezată Legea Orwell după cartea 1984, a acestui scriitor britanic, a fost criticată sever într-o scrisoare deschisă publicată în „Dagens Nyheter”, principalul ziar din Suedia.
„Guvernul justifică adoptarea legii, aprobată la 19 iunie, că ar fi pentru a perfecţiona lupta contra ameninţărilor teroriste.”
Un alt ziar suedez, Svenska Dagbladet, a publicat ieri că „unul din motivele principale ale legii este, totuşi, acela de a controla informaţiile din Rusia şi a le folosi pentru a negocia schimburile cu alte ţări, pentru că circa 80% din traficul comunicaţiilor externe prin cablu ale Rusiei trece prin Suedia.
„Norma va intra în vigoare la 1 ianuarie 2009. Mii de persoane au manfiestat acum câteva zile la Stokholm şi Malmo contra Legii FRA, şi sunt prevăzute mobilizări similare în următoarele săptămâni în toată ţara, articulate în jurul a câtorva „blog-uri” şi grupuri ale reţelei sociale Facebook.”
Plângerile contină să plouă din toate părţile. De exemplu, o ştire spune: „Germanii sunt mai pesimişti ca oricând în ceea ce priveşte panorama economică după reunificarea din 1990, datorită creşterii preţurilor, conform unui sondaj.”
Altele spun:
„Rata şomajului în Canada a atins 6,2% în luna iunie.”
„Guvernul rus respinge propunerea lansată de Condoleezza Rice de mediere internaţională în rezolvarea conflictului din regiunile separatiste Abhazia şi Osetia de Sud, motiv de tensiuni crescânde între Moscova şi Georgia.”
„Doi soldaţi din NATO au murit şi altul a fost rănit joi, într-un atentat cu bombă în estul Afganistanului, a anunţat Forţa Internaţională de Asistenţă pentru Securitate (ISAF).”
„Rusia afirmă că testările făcute de Iran a unei noi rachete cu rază lungă confirmă faptul că Moscova are dreptate să califice ca inutilă amplasarea de elemente ale scutului anti-rachetă a Statelor Unite în Europa”.
„Armata din Israel asigură că sunt nefondate acuzaţiile unor presupuse zboruri ale unor bombardiere israeliene care se antrenează în Irak în vederea atacării instalaţiilor nucleare iraniene.”
„Marea Britanie şi-a manifestat decepţia faţă de veto-ul impus de Rusia şi China, în Consiliul de Securitate al ONU, unui proiect de Rezoluţie care vrea să sancţioneze Zimbabwe.”
„Sudan a convocat azi pe ambasadorii a cinci ţări membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU pentru a cere explicaţii asupra unui posibil ordin de arestare a preşedintelui Al Bachir.”
„O nouă „bombă specială” este principala ameninţare pentru soldaţii americani din Irak, conform afirmaţiilor făcute de generalul american Jeffery Hammons.”
„S-au găsit cadavrele a doi soldaţi americani care dispăruseră în Irak acum peste un an.”
Toate aceste ştiri sunt din 11 iulie. S-ar putea include în aceste rânduri zeci de ştiri similare publicate în aceeaşi zi. Sâmbăta scad informaţiile; duminica abia dacă sunt ştiri, reporterii se odihnesc. Azi este luni.
În fiecare zi apar în lumea noastră actuală noi şi tot mai spinoase probleme care epuizează capacitatea şefilor de State şi de Guverne chemaţi să le rezolve.
Nu este o critică; este o observaţie. Nu se poate aştepta de la fiinţele umane să aibă facultăţi supranaturale. Cel mai bun întotdeauna va fi optimismul. Nu există alt remediu. De aceea am vorbit odată despre o specie în pericol de dispariţie.

FIDEL CASTRO RUZ
14 iulie 2008
ora 2:24 p.m.

Niciun comentariu: