miercuri, 13 iunie 2007

Golan heights...





Pentru unii a fost ziua meciului Romania-Argentina, de la Campionatul Mondial de Fotbal, Italia 1990. Pentru altii a fost motivul de a pleca departe de Romania. Pentru multi a fost durerea de a trai cu povara de a fi contemporani cu crima pe care nu au dorit-o. Uciderea sperantei...
Iar pentru altii a fost ocazia de a dansa pe cadavre si trupuri in care abia mai tremura viata, cu satisfactia calaului care aude trosnitul oaselor... Iar pentru noi toti ar trebui sa fie un moment pe care nu ar trebui sa-l uitam, fie ca suntem aici, la Londra, in Canada, in Palate, in zona crespusculara sau in zona zoster. Mi-e ciuda ca Piata Universitatii a ajuns locul in care politicienii se urca pe masini sau podiumuri improvizate pentru a invoca poporul. Atunci unde erati?
Mi-e sila de fufele care se dau in stamba de dragul salariului baban, iar acum 17 ani scuipau venin impotriva GOLANILOR. Stati acasa, la palate sau in spitale si nu mai calcati pe acolo, daca e musai sa treceti cu coloana oficiala, hai, fie, dar bagati capul intre genunchi ca sa nu auziti vaietele... Aveti un pic de decenta...

Niciun comentariu: