Puterea onomasticii :))

Ma uit prin Puterea, si ce vad... Un articol cretin semnat Andrei Tudor. Bai, baiatule, onomastica la evrei?? Esti prost?? In titlu, ca pe urma in text spui ca era zi de nastere. Hai, fii sincer, nu stii care e diferenta dintre onomastica si zi de nastere, nu?

Romania prăfuită... Protejata lui Basescu ii duce la expozitia de la Shanghai pe protejatii clanului Ceausescu...

Citesc in Gandul: Elena Udrea prezintă brandul turistic la Shanghai. Nadia, Hagi şi Ilie Năstase participă, Zamfir cântă.

Wow... adica, stati un pic... Aceste personaje, eroi ai muncii socialiste, inca mai reprezinta Romania? Pai cand eram eu copil, prin anii 70, 3 din cele 4 nume de mai sus (Ilie Nastase, Nadia si Gh Zamfir) erau la fel de reprezentative pentru Romania, pe la inceputul anilor 80 parca tot cei trei erau si aparuse Hagi. Asa, deci, dupa 30 de ani tot acesti oameni sunt mandria tarii?
Pai haideti sa lamurim un pic lucrurile, Nastase era ditamai militarul, ofiter, avea grad, capitan, maior, ceva de genul asta, si era protejatul lui Ilie Ceausescu. Nadia Comaneci cica a trecut prin baldachinul lui Nicu Ceausescu, desi ea neaga cu vehementa. Zamfir cică ii canta lu” coana Leana la ureche si acum saracul e cam dus cu sorcova... Hagi s-a lansat pe filiera Nicu Ceausescu (Sportul Studentesc) - Valentin ceausescu (steaua), altfel ar fi ramas o tanara speranta din constanta, osciland intre divizia A si B...

O sa ziceti ca in china ne stiu aia dupa maretele impliniri de pe vremea deshumatului si a odioasei lui sotii... Pai credeti ca vreun chinez milionar in dolari stie cine e Zamfir? Sau Hagi? De Nastase nu mai zic... Hai, poate de Nadia sa fi auzit ca le batea pe alea mici cu ochi oblici de le asculta cu urechea...

ma gandesc daca s-a facut o strategie cand s-a facut selectia asta pentru expozitia din China. O comisie, ceva, a venit un baiat cu un proiect, a venit o fatuca cu un alt proiect, ceva de genul asta. Ma indoiesc, cred ca selectia a fost facuta de femeia de serviciu. ”Buna ziua, doamna Mița, cine zici matale sa ne reprezinte tara in strainatate?” ”Aaaaa... pai maica, Nadia, ca si eu cand eram tanara alergam ca ea pe culoare cu T-ul, ca nu era mopuri pe vremea aia, Ilie Nastase ca era frumos, cu plete, apoi cine sa mai zic... aaa... Zamfir, cum canta el la nai melodiile alea din filme... si Hagi, ca tineretul de azi e cu fotbalul” ”Bine, doamna Mița, poti sa iei cosul de gunoi”...

Acum haideti sa mai facem o paralela-doua. Nastase+Nadia+Hagi fac reclama la BRD. madam Nuți U cica nu poate sa doarma noaptea de grija creditului la banca. Adica la BRD... E cam cusuta cu ata alba, nu??

PS stiu, sunt un nemernic lipsit de patriotism... Dar poate Angela Gheorghiu le-a cerut niste bani ca sa faca deplasarea la Shanghai si udrea nu si-a rupt de o poseta de la gura, sau poate ca e de porc cu trei arome sa te duci acolo cu niste anonimi care au facut senzatie la Olimpiada de la Beijing de acum doi ani, o maratonista, o karatista...

Bravo MAE! Show some balls to Hillary!

Poziţia MAE român faţă de Avizul consultativ privind „Conformitatea cu dreptul internaţional a declaraţiei unilaterale de independenţă a instituţiilor provizorii de autoguvernare din Kosovo” al Curţii Internaţionale de Justiţie
23.07.2010

MAE român a luat notă de prezentarea de către Curtea Internaţională de Justiţie, la data de 22 iulie 2010, a Avizului consultativ privind „Conformitatea cu dreptul internaţional a declaraţiei unilaterale de independenţă a instituţiilor provizorii de autoguvernare din Kosovo”.

MAE reiterează ataşamentul profund şi constant al României faţă de dreptul internaţional şi respectarea strictă şi completă a acestuia, ca fundament esenţial al relaţiilor internaţionale şi politicii externe, precum şi respectul faţă de Curtea Internaţională de Justiţie, organul principal judiciar al ONU.

MAE apreciază necesară analiza în detaliu a Avizului, pentru a identifica în mod corect şi complet raţionamentul pe care s-a bazat instanţa de la Haga. Textul acestuia are un caracter complex, datorat multitudinii problemelor juridice analizate, precum şi modului în care a fost formulată întrebarea adresată Curţii.

Partea română constată, în analiză preliminară, faptul că modalitatea formulării întrebării de către Adunarea Generală ONU nu a permis Curţii să abordeze problema pe fond. Astfel, Curtea a analizat, cu caracter limitativ, numai legalitatea actului propriu-zis de a face o declaraţie de independenţă, dar nu şi consecinţele juridice ale acesteia, adică problema legalităţii constituirii unui pretins nou stat.

Astfel, CIJ a remarcat în aviz caracterul restrâns şi specific al întrebării, subliniind că aceasta nu s-a referit şi la consecinţele declaraţiei, la faptul dacă provincia Kosovo a dobândit sau nu statalitatea sau la validitatea sau efectele juridice ale recunoaşterii Kosovo de către acele state care au recunoscut Kosovo ca stat[1]. Prin urmare, Curtea nu a mai examinat problema dacă declaraţia a condus sau nu la crearea legală a unui stat şi nici dacă dreptul internaţional conferă Kosovo un drept de a-şi declara independenţa sau un drept la secesiune[2]. Curtea arată foarte clar că nu poate examina – pentru că se află în afara întrebării, aşa cum a fost formulată – aplicabilitatea dreptului la autodeterminare în cazul de faţă[3]. MAE observă că această abordare limitativă este criticată de opiniile dizidente ataşate avizului.

În aceste condiţii, MAE îşi reafirmă poziţia cunoscută cu privire la nerecunoaşterea statalităţii Kosovo, exprimată constant în ultimii ani.

MAE îşi exprimă speranţa în reluarea dialogului dintre Belgrad şi Priştina în vederea identificării unei soluţii care să corespundă intereselor ambelor părţi şi care să vizeze stabilitatea şi perspectiva europeană a regiunii


Informaţii suplimentare

Procedurile în acest caz au fost iniţiate la data de 8 octombrie 2008, când Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia 63/3, prin care a solicitat CIJ formularea unui Aviz Consultativ cu privire la conformitatea cu dreptul internaţional a declaraţiei unilaterale de independenţă a Instituţiilor Provizorii de Autoguvernare din Kosovo, adoptată la 17 februarie 2008. Întrebarea adresată Curţii prin Rezoluţia Adunării Generale a ONU a fost următoarea:

„Declaraţia unilaterală de independenţă a Instituţiilor Provizorii de Auto-Guvernare din Kosovo este în conformitate cu dreptul internaţional?”

Conform Statutului CIJ (art. 66 alin. 2), la 20 octombrie 2008 Curtea a invitat statele membre ONU să transmită punctele lor de vedere cu privire la întrebarea formulată de AG ONU. De asemenea, având în vedere obiectul cererii de aviz consultativ, Curtea a decis că „autorii declaraţiei unilaterale de independenţă” pot furniza informaţii Curţii.

Procedura a implicat atât o fază scrisă, cât şi una orală. În cadrul fazei scrise, statele membre ONU şi autorii declaraţiei de independenţă au putut să transmită, într-o primă etapă, observaţii cu privire la caz (având termen pentru depunere 17 aprilie 2009) şi, ulterior, într-o a doua etapă, comentarii faţă de observaţiile depuse (având termen 17 iulie 2009). În prima etapă a fazei scrise au fost depuse 37 de contribuţii scrise, iar în a doua etapă 15.

Faza orală s-a desfăşurat în perioada 1-11 decembrie 2009, la aceasta participând 28 de state şi autorii declaraţiei de independenţă.

România a participat la prima fază a procedurii scrise (depunând observaţiile sale la Grefa CIJ la data de 16 aprilie 2009), precum şi la faza orală. Pledoariile României în faza orală au fost susţinute la 10 decembrie 2009.

Notă: Statele membre ONU participante la procedura de Aviz Consultativ cu privire la conformitatea cu dreptul internaţional a declaraţiei unilaterale de independenţă a Instituţiilor Provizorii de Autoguvernare din Kosovo:

Albania, Germania, Arabia Saudită, Argentina, Austria, Azerbaijan, Belarus, Bolivia, Brazilia, Bulgaria, Burundi, China, Cipru, Croaţia, Danemarca, Egipt, Estonia, Spania, SUA, Rusia, Finlanda, Franţa, Iordania, Iran, Irlanda, Japonia, Libia, Letonia, Luxemburg, Maldive, Norvegia, Olanda, Polonia, Cehia, România, Serbia, Sierra Leone, Slovacia, Slovenia, Elveţia, Marea Britanie, Venezuela, Vietnam.


***

Curtea Internaţională de Justiţie poate pronunţa avize consultative cu privire la „orice chestiune juridică”, la solicitarea Adunării Generale ONU, a Consiliului de Securitate sau a instituţiilor specializate ONU, în domeniile lor de competenţă (statele nu pot cere direct un aviz consultativ al CIJ). Soluţionarea acestor solicitări urmează o procedură necontencioasă, adaptată după cea de soluţionare a diferendelor dintre state, care poate cuprinde o etapă scrisă şi una orală (prezentarea de observaţii scrise, comentarii scrise la aceste observaţii, declaraţii orale în cursul audierilor), în funcţie de cum apreciază instanţa că este necesar, pentru clarificarea tuturor aspectelor în cauză. Curtea consultă statele şi organizaţiile internaţionale care pot furniza informaţiile utile cu privire la solicitarea în cauză.

În şedinţă solemnă, CIJ pronunţă avizul consultativ cu privire la chestiunea sesizată. Spre deosebire de hotărârile Curţii, avizele consultative nu sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că autorul solicitării poate sau nu să dea curs concluziilor şi constatărilor din aviz.

Până la pronunţarea avizului cu privire la declaraţia unilaterală de independenţă a Kosovo, Curtea a pronunţat 25 de avize consultative, primul în 1948, iar ultimul în 2004.


[1] Paragraful 51 din aviz.

[2] Paragraful 56 din aviz.

[3] Paragraful 83 din aviz.

elenei udrea ii place limba de lemn...

comunicat al ministerului condus de nutzi udrea:

Ministrul Elena Udrea in vizita la Budapesta

Luni, 19 iulie ac., in cadrul unei vizite oficiale in Budapesta, ministrul roman al dezvoltarii regionale si turismului s-a intalnit cu prim-ministrul Viktor Orban si cu vice-prim-ministrul Semjen Zsolt.

Discutiile s-au axat pe relatiile de buna vecinatate dintre cele doua state, reflectate, in special, prin faptul ca Romania si Ungaria impartasesc aceeasi perspectiva asupra temelor aflate pe agenda celor doua guverne.

Oficialii au subliniat necesitatea unei abordari pragmatice in relatiile bilaterale si a sustinerii unor proiecte comune la nivelul Uniunii Europene, prin intensificarea cooperarii pentru accesarea fondurilor europene, disponibile prin Programul de Cooperare Transfrontaliera Ungaria-Romania, mai ales pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere.

In ceea ce priveste Strategia Dunarii, se va pune un deosebit accent pe imbunatatirea relatiilor economice intre cele doua state, prin realizarea unui coridor dunarean de transport intre Bucuresti si Budapesta si facilitarea accesului Ungariei la Marea Neagra. Un alt palier al cooperarii economice vizeaza realizarea unui coridor feroviar de mare viteza pe culoarul Paris – Constanta si interconectarea retelelor de gaz si energie electrica.

Vizita oficiala in tara vecina a mai cuprins, in data de 20 iulie a.c., intrevederi ale ministrului Elena Udrea cu presedintele desemnat al Republicii Ungare, Schmitt Pal, cu ministrul dezvoltarii nationale, Tamás Fellegi, cu ministrul economiei nationale, György Matolcsy, si cu o serie de membri ai Parlamentului Republicii Ungare.

Oficialii au subliniat necesitatea unei colaborari stranse intre cele doua tari, tinand cont de faptul ca, in anul 2011, Republica Ungara va prelua presedintia Uniunii Europene.

http://www.mdrl.ro/index.php?p=653

Eu nu mai comentez...

Cum i se confera credibilitate unei infractoare de drept comun printr-un comunicat MAE... Penala Irina Schrotter si chinezii...

Se da una bucata comunicat al Ministerului Afacerilor Externe:

Săptămâna Modei Româneşti la Shanghai , la final

Pavilionul României la Shanghai a găzduit, în perioada 9 – 15 iulie, Săptămâna Modei Româneşti la Shanghai. Evenimentul se înscrie în programul de promovare a exportului organizat de MECMA, Centrul Român de Promovare a Comerţului şi FIT (Future in Textiles), în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, în perioada participării României la Expoziţia Mondială 2010, Shanghai.

În ultima zi a evenimentului a fost organizată o întâlnire între firmele româneşti participante la Săptămâna Modei Româneşti la Shanghai şi firmele chinezeşti din domeniul textilelor. La eveniment au participat şi reprezentanţi ai Camerei de Comerţ Shanghai şi Camerei de Comerţ Pudong.

În cadrul întâlnirii a avut loc o prezentare a programului românesc de export şi a specificului fiecărei firme prezente la eveniment, iar preşedintele Asociaţiei Future in Textiles, Irina Schrotter, a făcut o scurtă prezentare a industriei de modă din România şi a proiectelor de viitor a asociaţiei pe care o conduce.

Irina Schrotter a precizat că industria de fashion din România este interesată de o colaborare şi reprezentare pe piaţa Chinei, accentul fiind pus pe exportul produselor de creaţie din România. De asemenea, Irina Schrotter a adresat firmelor chineze invitaţia de a vizita România pentru o mai bună cunoaştere a producţiei firmelor de specialitate.

În final, reprezentanţii firmelor prezente au asistat la spectacolul de modă oferit de designerii români.

----
Apoi, pentru necunoscatori se fac unele precizari: Irina Schrotter incerca acum doi ani sa ajunga primar al Iasului. Inainte sa inceapa campania, in presa s-a atras atentia ca mimoza avea un mare dosar penal si fusese condamnata la doi ani de puscarie. Misto, nu? Evident, s-a retras din cursa electorala. Iata ca buruiana nu se lasa, vrea sa deschida moda romaneasca spre China. Nu zau?

http://www.romanialibera.ro/actualitate/fapt-divers/irina-schrotter-creatoarea-tineretului-psd-condamnata-la-doi-ani-inchisoare-53598.html

Cred ca am vazut 9 OZN, PE BUNE!!! VIDEO

Sambata seara, dupa finala mica a CM de fotbal, si dupa studioul de fotbal de TVR, ies pe balcon sa inchid un geam. Privelistea din fata mea ma lasa cu gura cascata: niste lumini (ulterior le-am numarat, erau 8), de culoare portocalie, avand fiecare forma sferica-alungita, adica aproape ca niste celebre farfurii zburatoare. Am intrat repede in sufragerie si am luat camera de filmat. Luminile erau intr-o formatiune neregulata, si isi schimbau lent pozitia. Veneau spre mine din directia Est si se deplasau usor spre Nord. La ce inaltime se aflau nu pot sa estimez, nu sunt aviator, dar pareau destul de aproape de sol. Cu ochiul liber am putut sa vad mai clar decat ce am vazut ulterior pe inregistrare. Erau toate portocalii, nu isi schimbau luminozitatea, adica nu pâlpâiau, si aveau o miscare constanta, diferita una de cealalta. M-am gandit ca or fi artificii, dar nu erau, nu s-a azuit nici un zgomot care sa nunte artificiile, iar luminile se deplasau mult prea lent si in directii anti-gravitationale, adica nu se ridicau si coborau si se stingeau ca luminile de artificii... Nici lasere de discoteca nu erau, nu e asa ceva - discoteca - in zona si nici nu erau nori care sa sustina reflectarea luminilor de laser. Ma uitam pe vizorul camerei - clapeta este stricata - si de aceea am observat tarziu ca vreo 4-5 lumini au disparut brust spre Nord. Impresia mea a fost ca s-au deplasat dinspre Est spre Vest (unde ma aflau eu ca observator) si apoi s-au intors, au facut un fel de bucla si s-au deplasat spre Nord. In timp ce grupul mare de 8 disparea, din zare a mai aparut o lumina puternica, portocalie, de forma unei farfurii zburatoare - pe aceasta am putut-o vedea cu ochiul liber foarte bine. Era pozitionata parca mai jos decat celelalte opt, directia era aceeasi, si a avut aceeasi traiectorie - dinspre Est spre Vest, apoi o intoarcere cu directie spre Nord, dupa care a disparut. Nici una ditre lumini nu a disparut pâlpâind, ca si cum s-ar stinge o lumanare, ci brusc, ca si cum ar fi avut viteza... Sunt calm si ma intreb: oare ce am vazut. Am caseta din aparat si pe youtube urc imediat ce am filmat (din motive tehnice, filmarea de pe youtube va fi cu telefonul, dupa imaginile de pe ecranul TV, asa ca vor fi mai proaste calitativ).

Vosganian intreaba, Severin raspunde. Ca la Radio Erevan

De ce urati atat de mult poporul care v-a ales, domnule Presedinte?
Raspunsul l-a dat Adrian Severin in 2005: „Atunci cind vor puterea, alogenii stiu sa inteleaga si sa manipuleze perfect suferintele popoarelor in mijlocul carora traiesc.”

Nu știu, Maria, dar cât de agresivă era țăranca aia împuțită...

Mă gândesc de vreo 48 de ore care este scopul plimbarilor lui basescu prin zonele sinistrate? Sa arate ca e viu, ca nu e in perfuzii, asa cum sustine Vadim? Sa arate ca ii pasa? Sa isi defuleze frustrarile ca nu mai are cu cine sa se certe si asupra cui sa isi verse nervii? Nu a demonstrat nimic, nu a ajutat pe nimeni, doar s-a contrat cu presa si cu oamenii disperati. Si nici macar nu sunt alegeri. Il cearta pe unul ca nu si-a tencuit casa. O cearta pe alta ca nu si-a asigurat casa. Pe alta femeie o acuza ca minte. Pe alta o someaza sa termine cu țățismele... Se crede atotputernic, ferit de o pleașcă de noroi, ferit de un pas greșit care sa-l scufunde in mizeria din care a ieșit...
Oare ce face basescu cand vine acasa, v-ati intrebat oare? O si vad pe doamna Maria tremurand de frica, preventiv, in fata usii, asteptand sa intre Barbatul. Barbatul intra in casa, dupa ce un SPP-sit ii deschide usa, si ii deschide calea, ferindu-l pe Barbat, din instinct, de un contact fizic cu Maria B.
- Las-o mă, Vasile, că asta nu e ziaristă! Hăhăhăhăăăă
Maria B nu spune nimic si da sa-si sarute sotul, dar acesta e mai grabit sa isi lase scrumul de tigara si o frige usor pe mana pe Maria B.
- Te-ai uitat la stiri, Maria?
Femeia e cuprinsa de panica, toata ziua a stat cu ochii pe Antena 3 si a rasu-plansu vazand cum omul ei se comporta...
- Cât de agresivă era țăranca aia împuțită... Nu știu Maria, dar nici să își asigure casa, nici sa isi tencuiasca peretii... In ce tara cred tâmpitii astia că trăiesc?
Maria B nu indrazneste sa raspunda si nici sa-l intrebe daca a fost pe la parintii ei, prin Suceava. Ultima data cand au fost acolo, drumul era stricat si si-a varsat whisky-ul pe pantaloni din cauza unei gropi, de au ras oamenii de el cand s-a dat jos din masina...

The first image of the entire universe

Aici.

O mostră de cinism...

"Doamna, si mie mi-au stricat straturile de rosii, la Bucuresti, in curte. Casa sa fie in picioare!", a spus Basescu razand.

L-am intalnit si pe noul presedinte al Germaniei...

... Christian Wulff, in octombrie 2005, pe cand lucram la Averea. Cum Averea nu mai exista, am gasit linkul asta.
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Business/19792/Nu-ne-intereseaza-Daewoo-Craiova.html

Americano?

Duminica dimineata a debutat asa cum s-a incheiat sambata seara: cu o ploaie sanatoasa, asortata cu tunete. Hait, zic, stau in hotel... Numai ca, pe la 9 si ceva ploaia a stat, iar la 10 si un pic ieseam din hotel chitit sa ajung in Plaza del Castillo, ”sufrageria” Pamplonei si la muzeul Navarrei. Autobuz, statie, coborat. Aerul este curat, este destul de clad, asa ca incepem plimbarea (eu si baiatul meu). Orasul incepe sa se dezmorteasca, lumea merge la biserica sau spre unele mici cumparaturi (baghete, sucuri, de pe unde e deschis, ca mai toate magazinele sunt inchise, inclusiv supermarketul de langa hotel) sau isi plimba catelusii prin parcuri.
Patrundem in Piaza del Castillo pe furis, ca sa nu deranjam. Corturile imense din centrul pietei isi arata, pudice, cartile frumos aranjate in rafturi, gata sa fie cumparate. Dam o tura de piata si ne oprin la Rincon de Hemingway. Aici obisnuia sa stea scriitorul la un suc si o cafă. E cam devreme, asa ca imi propun sa intram in atmosfera si in pub ceva mai incolo, cand merge si o bere. Coboram pe strada pe care se alearag oameni si tauri in luna iulie, si rememorez imaginile de la televizor cu oameni prabusiti pe pavaj, tauri furiosi alergand bezmetici, lumea la balcoane ovationand... Constat ca nu prea e loc de fereala, un gang, un pom, un stalp... Nimic, daca scapa taurul si esti in vizorul lui, ala esti... La o cotitura unde derapeaza taurii este un magazin cu suveniruri: de la 9 la 12 sau 19 euro un tricou cu Pamplona, tauri, etc, magneti de frigider, clopotei, esarfe, basti rosii si negre, pantaloni, bikini, etc...Vanzatorul are o fata de parca l-a prins usa de la lift, dar e amabil si bungheste engleza.
Nimerim apoi intr-un grup in fata Catedralei (aflata in plin proces de renovare) si intram in lacasul sfant. E imens, cat un teren de fotbal, cred, sau mai degraba e cat sala Palatului. Plin de lume, oameni imbracati frumos, la costum, cu rochiile bune si cerceii de la bunica, cu freza frumos aranjata si pantofii stralucitori. Sunt asezati pe banci si in nisele laterale ca niste soldatei de plumb intr-o vitrina, atenti la incantatiile soborului de preoti catolici. Eu, in blugi si adidasi, si fi-miu cu esarfa rosie la gat, mirosim a turisti de la o posta si suntem tolerati de credinciosi. Ii reperez si pe preoti pe la peluza a doua a terenului de fotbal. Imbracati in alb, ca niste mirese, dar dupa niste gratii, parca ar fi intr-o cusca. In dreptul meu, pe o banca lunga sunt vreo cinci-sase fetite imbracate in alb, ca niste balerine, care dardaie de frig si se lipesc unele de altele ca bobocii de rata… Ii lasam sa se roage si ies din biserica apasand pe butonul aparatului de fotografiat. Cand sa ies pe usa, o tiganca ma intreaba de ”dinero” cu mana intinsa. Dupa accent o banuiesc ca ar fi de prin mahalalele Bucurestiului pana spre Urziceni, Fetesti sau Videle. Dau din cap a negatie fara sa scot un sunet. Femeia, in obisnuita uniforma - fusta soioasa, pulovar de lana tricotat de o batranica la lumina lumanarii acum vreo 40 de ani si o basma neagra, ma urmareste cu privirea, de parca mi-ar spune, ca un ecou: ”esti roman, esti roman, esti roman…”
Scap de privirile mustratoare ale tigancii pentru ca acestea se indreapta spre un euro directionat gravitational de catre o localnica in palma femeii. Profit de moment pentru a-i face o poza.
Plec spre Muzeul Navarrei, loc unde sunt stranse vestigii romane si opere de arta din timpul Inchizitiei. Era sa zic Renasterii. Un muzeu aparte, care nu are racoarea tipica a altor muzee. Interesant a fost sa urmaresc privirea nobilului pictat de Goya acum vreo 200 de ani…

Iesim, ne mai plimbam si dupa o scurta intalnire cu sotia, intr-o pauza de congres, decid ca e timpul sa beau o cafea la tejghea cu Hemingway. (Ia spune, neai Erneste, cum a fost la munca in Italia, cu camionul? Dar in Cuba cum a fost? Gagici misto, nu?) Asadar, intram in bar, nu e lumea prea multa, locurile din jurul statuii maestrului sunt libere, de parca aura sa ar respinge apropierea oricarui turist ratacit. Prin urmare, ma asez aproape de statuie, inclin fruntea a ”Buenos dias, maestro!” si ii zic Hello barmanului, un om la vreo 50 si ceva de ani, care cred ca l-ar fi prins pe Hemingway daca la varsta frageda parintii l-ar fi scos prin centrul orasului. Desi ma indoiesc. Barmanul raspunde cu un clasic Ola si eu returnez peste fileu cu o lovitura scurta: I want a black coffee, orange juice and a beer. Omul in negru se opreste din frecat un pahar si se uita nauc la mine. Ma gandesc ca am nimerit gresit, aici o fi cofetarie, dar peretele de sticle semipline cu alcool din fata mea ma contrazice. Ala cauta disperat in jur si prinde privirea, cam tulbure, a unui client si il intreaba ceva. Privirea tulbure se intoarce spre mine si ma intreaba ”you want to drink?” Si eu zic: yes, si ii repet comanda, plus o intrebare suplimentara: how much is a beer - deh, automatism romanesc, ca nu cumva sa dau pe o bere 10 euro doar datorita privilegiului de a o sorbi cu ochii la statuia lui Hemingway. In fine, in cateva secunde toata lumea e lamurita si linistita, facem poze, ascultam muzica la tonomat si ne simtim bine. Barmanul se simte dator sa imi spuna ceva pe spaniola iar eu revin cu ”non habla espaniol”. ”Americano?”, e curios omul. In gand, ma bufneste rasul, amintindu-mi ce fata de bin laden aveam de dimineata. ”No”, ii raspund. Se lasa tacerea. Lasa-l, sa creada ce o vrea…

Un pic de Pamplona

Cine ajunge acum in Pamplona are impresia ca a nimerit intr-un oras de provincie, un fel de Baia Mare al Spaniei, unde nu se intampla cine stie ce lucruri si domina o plictiseala generala. Gresit. Pamplona e un oras viu, chiar si fara nebunia sarbatorii de San Fermin. Hemingway a facut orasul celebru prin descrierea acestui festival, dar daca ar fi fost doar pentru cele 2 saptamani de fugareala cu taurii, turismul ar fi ramas o afacere elenudreasca.

Integrare in absolut

La nici 24 de ore de la debarcarea mea in Pamplona, am constatat ca ma confund cu localnicii. De doua ori am fost abordat de persoane cu cate o harta in maini, cu celebra fraza: ”du iu spic ingliș?”. Am spus ”Yes”, dar am stins repede jăraticul de fericire aprins in ochii ratacitilor cu o rafala scurta, ca de Uzi: but I am just a tourist. Si drept dovada le aratam propria harta, tinuta la indemana.
Poate ca nu mi-am dorit agitatie din primele ore. Vineri seara a insemnat o plimbare scurta pe strazile 99% curate, admirand pajistile verzi 99% curate si dansul stropilor din cele cateva fantani arteziene aproape identice arhitectural, fara sclifose si incovoieri sofisticate asa cum se considera a fi kitsch la moda prin romania... Ca e o amorteala domoala am sisizat inca de la sosirea in oras, cand am asteptat vreo 20 de minute in statia de taxiuri sa apara un salvator. Asteptarea s-a incheiat cu urcarea intr-un autobuz. ”Nu am gasit un taxi in centrul orasului si am fost obligat sa merg cu autobuzul si vreo 300 de metri pe jos”, i-am marturisit receptionerei care se facea ca nu vede cum imi curge transpiratia pe fata ca ploaia pe geamul lateral al unei masini in plina viteza...Receptionera nu se mira, de dincolo de ochelari. Peste vreo 30 de minute ne explica cu rabdare, cu harta in fata, cam unde putem sa mancam ceva bun, nu departe de hotel. Localurile indicate erau cam asa: primul gol complet, daca nu punem la socoteala o chelnerita si o barmanita, al doilea avea doi clienti in plus fata de primul, dar nu am rezonat la meniu. Asa ca am nimerit intr-o pizzerie spaniola, unde eu vorbeam engleza cu mici adaugiri spaniolo-italienesti (am ajuns sa fac un talmes-balmes din spaniola si italiana, totul condimentat cu un pic de franceza...) si mi se raspundea cu o spaniola sâsâită de parcă mă conversam cu un șarpe cu clopoței. Nici o graba, pizza s-a copt pe indelete vreo 30 de minute, timp in care am dat pe gât o cerveza espaniola, San Miguel, si am inceput-o pe a doua. Tot acum am inteles si ce inseamna pretul unui produs in societatea capitalista: nu si-a oprit deloc bacsisul pe care il calculasem eu la 10%. Asa ca m-am trezit cu un buzunar plin de euro si subdiviziuni, o umflatura care ar fi dat alte idei unora.


Mic dejun la hotel, cel mai bun din ultimii 100 de ani. Apoi autobuz si un pic de Baluarte, centru de congrese, care m-a impresionat prin sobrietatea arhitecturala si forta pe care o emana. O cladire care pare ferecata in granit, beton, lemn si sticla de catre un arhitect constipat, marcat de gresia si faianta din fata ochilor aproape iesiti din orbite. Explicatia pentru sobrietatea exagerata a cladirii am aflat-o cand i-am dat ocol si ne-am indreptat spre Citadela, vechea cetate. Zidurile cetatii erau parca imaginea in oglinda, mai mica, insa, a cladirii Congreselor. Asa am inteles ce inseamna respectul arhitectonic, fapt intalnit la tot pasul in Pamplona. Am vazut cladiri vizibil noi incadrate intr-un rand de cladiri vizibil vechi intr-un mod in care sa nu-ti agreseze ochiul si bunul simt. Nu tu termopane aiurea, nu tu pereti de sticla cu forme luate de prin Neckerman, nimic din toate acestea. Pamplona inseamna ordine si bun simt, arhitectonic vorbind. Rabdare si intelegere la tot pasul, oamenii merg linistiti pe strada, stau linistiti in statii si autobuze, un sofer de Q7 a franat lent cu vreo zece metri inaintea trecerii de pietoni ca sa ne lase sa trecem si m-a privit ciudat, mi se parea ca e atent, nu arogant sau dispretuitor. Chiar, Q7 poate fi condus si de oameni atenti? Voi continua maine.
PS Mic, pe placa de la intrarea intr-un hotel am vazut scris Hemingway way. Nici macar cultul personalitatii nu e aici...